Gazpacho e un exemplu perfect de a îmbina plăcutul cu utilul în meniul spaniolilor. E celebra supă de rosii rece, negătită, despre care încă nu m-am hotărât dacă e fel de mâncare sau băutură răcoritoare. Poate un pic din amândouă.
Gazpacho e un exemplu perfect de a îmbina plăcutul cu utilul în meniul spaniolilor. E celebra supă de rosii rece, negătită, despre care încă nu m-am hotărât dacă e fel de mâncare sau băutură răcoritoare. Poate un pic din amândouă.
Planul a fost să pornim de lângă Espot, la vreo trei ore si jumătate de condus din Barcelona, să pornim spre Refugi d’Amitges (2380m), iar de acolo aveam trei opțiuni, în funcție de cum se prezintă traseul:
Povesteam nu demult ca m-am simtit barceloneza cand mi-am facut abonament la programul de bike sharing bicing. Dar daca acel card e buletinul de oraseanca, acum am unul si de muntomana catalana cu acte in regula: tocmai m-am abonat la Centre Excursionista de Catalunya.
O vorbă românească (sau latinească, mai degrabă) spune că gusturile nu se discută. Însă una englezească vorbește despre aquired tastes. Nu știu cum evoluează preferințele papilelor gustative omenești de-a lungul vieții, însă nu încetează să mă surprindă.
De fiecare dată când încep să ofer consultanță nutrițională cuiva, una dintre primele întrebări la care caut răspuns este “ce NU îți place să mănânci”. Nu de alta, dar și mâncatul ăsta mai atent e mai ușor când te bucuri de ce ai în farfurie, nu când te chinui să cântărești 100g de piept de pui și doi morcovi fierți fără sare.
Vă dați seama că primesc tot felul de răspunsuri.
“Nu pot să beau smoothie-uri pentru că arată a ceva ce a mai fost mâncat o dată.”
“Ficatul e câh.”
“Scoate-mi, te rog, tot peștele și fructele de mare din meniu. Nu pot să mănânc nimic ce a trăit în apă”.
Și îi știm cu toții pe oamenii ăia care culeg ciupercile și măslinele de pe pizza.
Articol scris de Horațiu Balint. Horațiu este sportiv de performanță de peste 12 ani, vicecampion național la bodybuilding, cu multiple medalii interne și internaționale la Jiu-Jitsu Brazilian și Kempo Grappling, câștigător al medaliei de bronz la Campionatul Mondial de Ju-Jitsu Newaza și participări în competiții de maraton și ciclism. De asemenea, Horațiu este antrenor de fitness și creator al programului FastShape.
Găsești toate articolele lui aici.
Pentru a-ţi dezvolta propriu-zis masa musculară, trebuie întâi să înţelegi procesul prin care cresc muşchii tăi.
Cum cresc muşchii? Şi cum anume şi de ce trasul de fiare conduce spre creşterea lor în volum? Care e scopul trasului de fiare?
Practic, atunci când foloseşti instrumentele din sala de fitness (aparate, gantere, bare etc.) muşchii sunt lezaţi. Poţi spune că le faci un rău acestora pentru că îi supui unui stres (atunci când te antrenezi). În timpul antrenamentului muşchii chiar se subţiază. Unii vor zice că bat câmpii…Cum să se subţieze dacă eu îi simt şi îi văd cum se umflă? Corect, aceştia se umflă atunci când ridici greutăţi, dar asta nu înseamnă că şi cresc. Senzaţia şi aspectul de care vorbeşti se numeşte senzaţia de “pump”.
“Pump”- ul sau efectul de pompare apare ca efect al irigării cu sânge a muşchilor stresaţi, când te antrenezi. Asta nu are nicio legatură cu creşterea şi dezvoltarea muşchilor. Acest efect e practic o iluzie, te face să te simţi bine şi să crezi că-ţi cresc muşchii în timp ce tragi de fiare. Reuşita unui antrenament nu trebuie evaluată în funcţie de această senzaţie.
Barcelona, un oras cu 1,6 milioane de locuitori si vizitata de 30 de milioane de turisti anual, e mai tot timpul anului aglomerata. Fiind intre munte si mare, nu prea are unde sa se extinda, asa ca nu mai e un oras car friendly, ci mai degraba bike friendly.
Din 2007, ca sa incurajeze transportul alternativ, autoritatile locale au creat Bicing, program de bike sharing devenit deja celebru pentru bicicletele rosii. Acum sunt peste 6.000 de biciclete in tot orasul si 420 de statii de unde pot fi luate sau lasate.
Nu stiu pentru altii cum a fost, dar eu m-am simtit localnica abia cand mi-am facut cardul de pedalat in voie pentru un an.
Au trecut câteva săptămâni de când am înlocuit laptele clasic cu cel fără lactoză, Zile Ușoare de la LaDORNA. E doar una dintre schimbările mici, dar cu impact mare, la care corpul reacționează. Uneori chiar ni le cere și ne dă semne că ar trebui sa mâncăm mai light, mai atent și mai natural.
Cum vă spuneam, laptele fără lactoză are toate beneficiile laptelui clasic (toate mineralele, grăsimile sănătoase si gustul), dar e mai ușor de digerat.
Practic, persoanele cu intoleranță la lactoză îl pot consuma pentru a evita stările de greață, indigestie și balonare. Iar asta chiar contează, mai ales când ești toată ziua pe fugă (la propriu și la figurat) și vrei să te simți la capacitate maximă. Munca, diverse alte treburi, distracție, antrenamente – merg mai cu spor cand te simți bine, evident.
După câteva săptămâni de când am făcut schimbarea, nu doar că simt că am mai multă grijă de mine prin alegerile pe care le fac pentru sănătatea mea, dar provocarea m-a făcut și mai creativă.
Mi-am pus imaginația la treabă mai departe de clasicul (dar pe drept deliciosul) orez cu lapte și am încercat câteva rețete noi. Sunt bazate pe laptele LaDORNA Zile Ușoare, cereale, fructe, semințe și oleaginoase, așa că pe lângă faptul că sunt adevărate mine de aur din punct de vedere nutritiv, mai sunt și super gustoase.