Barcelona, un oras cu 1,6 milioane de locuitori si vizitata de 30 de milioane de turisti anual, e mai tot timpul anului aglomerata. Fiind intre munte si mare, nu prea are unde sa se extinda, asa ca nu mai e un oras car friendly, ci mai degraba bike friendly.
Din 2007, ca sa incurajeze transportul alternativ, autoritatile locale au creat Bicing, program de bike sharing devenit deja celebru pentru bicicletele rosii. Acum sunt peste 6.000 de biciclete in tot orasul si 420 de statii de unde pot fi luate sau lasate.
Nu stiu pentru altii cum a fost, dar eu m-am simtit localnica abia cand mi-am facut cardul de pedalat in voie pentru un an.
Cu 47 euro/an ai acces la Bicing cand vrei tu. Cu un abonament ai bicicleta gratuit timp de 30 de minute, dupa care fie o lasi, astepti 10 minute si apoi iei alta, fie esti taxat 70 de centi pentru urmatoarele 30 de minute. Si sa nu uitam ca Barcelona e un oras destul de mic. In jumatate de ora pe bicicleta o strabati dintr-un capat in altul. Mai putin daca te duci spre cartierele cu dealuri – Parc Guell, Montjuic – acolo o sa pedalezi mai greu, dar ai sa fii serif pe Strava 🙂
Oricum, statii de Bicing exista doar in zonele mai plate ale orasului, nu si pe dealuri sau pe strazi cu panta mai mare de 4%.
Din pacate pentru turisti, Bicing este disponibil doar pentru localnici – catalani sau straini stabiliti aici, deoarece pentru a-ti face abonament ai nevoie de un DNI sau NIE (un fel de CNP).
Limitarea de 30 de minute este gandita tocmai ca sa creeze din Bicing un sistem de transport alternativ, nu de plimbare. Pentru asta exista alte centre de inchirieri la care au acces turistii sau localnicii care vor bicicleta pentru mai multe ore sau zile. Insa pentru a ajunge din punctul A in punctul B zi de zi, iti faci treaba cu bicicletele share-uite.
Pentru ca e atat de ieftin, multi localnici isi fac cate doua-trei abonamente, ca sa le dea prietenilor lor cand viziteaza Barcelona.
Ce imi mai place este ca au o aplicatie destul de smart care iti arata ce statii sunt in jur si cat sunt de pline, ca sa stii de unde poti lua sau unde poti lasa bicicleta. In doua saptamani, de cand o folosesc, o singura data mi s-a intamplat sa nu imi mearga aplicatia.
Singurul inconvenient e faptul ca uneori, cea mai apropiata statie de parcare de tine e plina si trebuie sa mai mergi un pic pana gasesti una la care sa lasi bicicleta. Dar e un detur de maximum 5 minute (timp de dus la noua statie si intors pe jos la punctul unde voiai sa o lasi initial), pentru ca statiile sunt amplasate la cateva sute de metri una de alta.
Bicicletele sunt in stare buna, functioneaza, doar o singura data am nimerit una cu probleme la schimbatorul de viteze. Am citit ca sunt construite astfel incat sa nu se poata dezasambla si fura partile. Smart move.
La capitolul siguranta in trafic, desi e haotic, parca e mai ok decat in Bucuresti. In primul rand, sunt piste de biciclete pe bulevardele principale si poti ajunge dintr-un capat in altul pe pista. Apoi, viteza medie a masinilor e mult mai mica aici. Pe de alta parte, e aglomerat, se traverseaza pe rosu in proportie de 80% si nici barcelonezii nu-s cei mai grozavi soferi.
Din fericire, n-am avut niciun incident inca. Singurele neplaceri au fost comentarii de la pietoni sau alti biciclisti cu atitudine destul de agresiva. Nu chiar ca in tarile nordice, unde te claxoneaza 30 de biciclisti daca ai pus un varf de deget pe pista, dar sa te fereasca sfantul sa pedalezi si sa nu observi cand alt biciclist incearca sa te depaseasca.
Pentru mine, metroul si autobuzul nu prea mai au sens. Oricum, le-am folosit pana acum doar pentru a ajunge prin muntii mai apropiati, la alergare. In rest, am mers pe jos. Dar de acum, pentru distante medii, ma gasiti pe bicicleta rosie.