Câteva lucruri învățate într-un an de food coaching

 

S-a facut un an de cand am terminat cursurile si am devenit nutritionist cu acte in regula. Nu mi-am propus sa fac doar asta, n-aveam cum oricum, dar am urmarit doua lucruri: sa continui sa invat dupa ce am terminat cursul si sa lucrez cu clienti cu obiective diferite, ca sa aplic si sa testez cat mai mult din ce am invatat.

De atunci am lucrat cu tot felul de persoane, oameni cu obiceiuri diferite si am vazut o mie de ciudatenii alimentare in jurnalele lor. Pentru ca n-am facut foarte mare tam-tam pe tema asta si nici cu timpul n-am stat prea bine, am lucrat unu la unu mai mult cu friends si friends of friends sau am tinut workshopuri in care, in cateva ore, am putut sa vorbesc cu mai multa lume deodata.

Planul a fost (si inca este) sa impartasesc cat mai multa informatie, sa ii invat pe cei cu care lucrez ce, cand si cum sa manance ca sa isi atinga obiectivul si sa isi schimbe niste convingeri si obiceiuri alimentare. Insa si eu am invatat cot la cot cu fiecare persoana cu care am lucrat, din unicitatea fiecaruia si din surprizele pe care le aduce in bagajul relatiei cu mancarea.

Unul dintre cele mai dragi exemple e al lui S, cu care interventia mea a fost minima. Isi dorea sa slabeasca, dar nu stia cum.

Problema? Era absolut convinsa ca unele lucruri sunt foarte sanatoase, cand de fapt nu erau. N-am sa uit cand mi-a zis ca era sigura ca sandwichurile sunt o mancare sanatoasa.

Am povestit cu ea despre ce inseamna sa mananci mai atent, in general, si ce inseamna sa fie si sanatos, si potrivit intr-un proces de slabire. Am mai stat de vorba despre principiile de baza pe care trebuie sa le respecte daca vrea sa piarda in greutate, i-am facut un plan alimentar si in rest n-am facut altceva decat sa o ghidez.

9-10 kilograme mai tarziu, sa nu o recunosc pe strada. A fost constiincioasa, dar diferenta reala a facut-o faptul ca si-a schimbat convingerile legate de ce pune in farfurie si a inteles in ce fel ii influenteaza stilul alimentar silueta, energia, sanatatea, tenul, cheful de orice etc.

Practic, odata ce i-am dat “instrumentele”, le-a folosit singura si a obtinut ce isi dorea.

Acum ii dau like la toate pozele cu prajituri fancy si pahare de prosecco pe care le mai pune ocazional pe Instagram, pentru ca stim amandoua ca si ele fac parte din echilibru si ca acum isi permite sa se bucure de ceva bun din cand in cand fara sa-si faca grija pentru ce va arata cantarul. In plus, chiar are ce sarbatori – arata fabulos si se simte bine in pielea ei. Cheers!

 

Ce am invatat intr-un an de consultanta nutritionala

 

Venim cu bagaje grele

 

De foarte, foarte multe ori, pe langa interventia unui nutritionist e nevoie si de interventia unui psiholog. Fiecare dintre noi avem niste bagaje grele, convingeri si obiceiuri adunate acolo de multi, multi ani, incepand din copilarie. E nerealist sa ne propunem sa schimbam in cateva luni convingeri si obiceiuri de-o viata.

De la simplul “termina tot din farfurie” (peste care eu insami inca n-am trecut complet), pana la mancatul emotional, compulsiv, sunt lucruri pentru care uneori e nevoie de mai mult decat un nutritionist.

 

Sabotorii sunt la tot pasul

 

Anul trecut am avut o clienta a naibii de norocoasa. Pentru ca avea un program incarcat, i-am propus sa ii dau un meniu format in mare parte din lucruri pe care si pe poate cumpara din orice supermarket sau comanda de la orice catering.

Mi-a zis ca nu e absolut nicio problema pentru ca sotul ei o va ajuta cu bucataritul. Prin urmare, el ii gatea zilnic meniul pe care i l-am recomandat, inclusiv pranzul si gustarile de luat la pachet pentru birou.

Insa 99% dintre noi n-avem acelasi noroc. Locuim cu prieteni/prietene/soti/sotii care uneori fac lucrurile mai complicate. Nu numai ca nu mananca acelasi lucru, dar ne saboteaza mai mult sau mai putin constient. E greu sa iti pui in farfurie peste cu legume la gratar cand cel de langa tine mananca un mare variety bucket cu sos de usturoi si cand ai sertarele pline de dulciuri.

Si, sa zicem ca rezisti tentatiilor, dar uneori sabotajul poate fi la alt nivel, cand incep glumele, tachinarile etc. Am invatat ca nu toata lumea poate rezista agresiunilor mascate ale celor din jur atunci cand decid sa faca o schimbare. Si e ok. Poate ca e nevoie de timp sau poate ca e nevoie sa ne amintim ca, atunci cand te schimbi, chiar si cei care tin la tine te pot sabota pentru ca se simt amenintati, simt ca nu vor mai fi suficient de buni pentru noul Tu.

 

Etic si dietetic nu merg mereu impreuna

 

Lucrez la distanta cu A, care locuieste in State. Adica in SuperSize land. Ei bine, cu ocazia asta am invatat ca americanii sunt in stare sa puna eticheta de “sanatos si dietetic” pe toate tampeniile cu 500 de kcal pe suta de grame.

Foarte multe dintre produsele lor au indulcitori dubiosi, au tot felul de adaosuri si sunt fat free cand n-ar trebui sa fie. O alta smecherie e ca trec doar caloriile per portie pe pachet, nu pe suta de grame, ca sa para mai putine, dar vand pachete de 20-30 de portii (de parca mananca cineva dintr-un pachet de biscuiti de 20 de ori, ahahah, ce gluma buna). Deci confuzie maxima pentru bietul om aflat la raft, cand trebuie sa ia o decizie si il apuca durerea de cap.

Solutia? A. a inceput sa imi trimita poze cu etichetele produselor despre care are indoieli, iar eu ii dau feedback – este sau nu produsul pentru ea? Cat si cand ar trebui sa consume din el etc.

Cu ocazia asta prevad un crash course despre citirea si intelegerea etichetelor.

 

Fiecare are un ritm propriu

 

Cea mai mare satisfactie o am cand stiu ca am ajutat pe cineva sa inteleaga resorturile nutritiei, macar pe acelea de baza, care il vor ajuta sa ajunga acolo unde isi doreste.

Asta e obiectivul muncii mele: cateva luni de consultanta ar trebui sa fie suficient pentru a intelege principiile, iar apoi sa le aplici singur. Nu-mi propun sa am clienti care depind de mine cativa ani, doar ca sa ma plateasca luna de luna. Din contra, cu cat invata mai repede, cu atat mi-am facut mai bine treaba.

Cu toate astea, daca initial credeam ca mai mult de 3-4 luni nu poate dura etapa asta de educatie, intre timp m-am convins ca unii au nevoie de mai mult.

Chiar daca rezultatele apar repede si oamenii chiar inteleg principiile pe care trebuie sa le respecte in timpul asta, multi au nevoie de cineva care sa le fie alaturi pe termen mai lung. Asta se intampla din cateva motive: fie pentru ca au nevoie de suport, fie pentru ca inca nu au incredere ca pot continua siguri sau pur si simplu au nevoie de mai mult timp pentru a-si atinge obiectivul si intra intr-o etapa diferita dupa 2-3-4 luni.

 

Am invatat sa refuz clienti

 

Am invatat sa spun “nu” si sa dau banii inapoi. Uneori sunt tentata sa judec si sa ma mir de ce isi mai pierd banii, timpul meu si al lor, daca nu aplica absolut nimic. Pentru confort psihic, sa se simta mai bine la gandul ca macar incearca?

Dar incerc sa inteleg ca nu toata lumea se afla in momentul potrivit pentru a se inhama la un asemenea efort.

De fapt, cei mai multi care nu se tin de treaba sunt pur si simplu nemotivati. Nu sunt inca in etapa aia in care arde sau au motivatii exterioare – “Mie imi place cum arat si ma simt ok asa, dar de fapt sotul/sotia/copilul crede ca ar trebui sa schimb ceva”. Evident ca nu o sa functioneze.

Sau mai sunt persoane care au obiceiul de a bea 3-4 beri pe seara si cand aud ca ar fi indicat sa reduca din cantitate sau sa elimine de tot alcoolul la un moment dat, se razgandesc in legatura cu planurile de slabire. E ok, avem prioritati diferite.

E ca in bancul despre cati psihologi sunt necesari pentru a schimba un bec: unul singur, dar becul trebuie sa-si doreasca cu adevarat sa se schimbe.

 

Lucrul unu la unu e un sport intens

 

E fantastic sa lucrezi cu oameni! Si satisfactia cand vezi ca obtin ceva ce, in sinea lor poate li se parea imposibil e si mai mare. Un om care isi atinge greutatea ideala, incepe sa manance mai sanatos sau elimina/imbunatateste simptomele unor afectiuni prin alimentatie e un om schimbat.

Totusi, lucrul 1 la 1 e foarte consumator de timp si energie, desi cu siguranta are cele mai bune rezultate.

Mi-ar placea sa incep sa lucrez si cu grupuri, sa simt ca ajut mai multa lume deodata. Am avut deja cateva workshopuri la cateva companii care m-au invitat sa vorbesc sau sa lucrez cu cate 20-30 de angajati odata si mi-a placut. Mai fac.

Evident, pentru unele lucruri, cum ar fi sa invatam sa ne facem singuri planurile alimentare, nu pot lucra cu mai mult de 10 persoane deodata. Si cand termin cele 5-6 ore de lucru, am eu insami nevoie de o masa consistenta, ca sa-mi creasca glicemia si sa-mi treaca oboseala data de emotii. 🙂

Dar o munca placuta nu inseamna neaparat o munca usoara. As zice ca din contra.

 

Ultimul an a fost o aventura plina de lectii la capitolul nutritie. Ar mai fi si altele, dar intr-un episod viitor.