N-am fost niciodata in Brazilia, dar ma incanta cultura lor din toate punctele de vedere, de la creativitatea in publicitate pana la cea din bucatarie.
Pana acum nu am incercat foarte multe retete de-ale lor, insa tot ce am incercat mi-a placut. Pe aici, prin Barcelona, sunt la moda foarte mult bowl-urile cu acai (fruct rosu brazilian) si preparatele pe baza de faina de manioc (sau yucca).
Pão de queijo e una dintre aceste retete traditionale braziliene. As zice ca pao de queijo e pentru brazilian ce e merdeneaua pentru roman, numai ca e un pic mai sanatoasa.
In Brazilia se consuma foarte multa faina de tapioca sau de manioc. E o faina amidonoasa provenita dintr-un tubercul si absoarbe foarte multa apa cand e gatita, de aceea se foloseste si la multe retete vegane, vegetariene, pentru diverse sosuri sau creme.
Din punct de vedere nutritiv, maniocul si tapioca (amidonul din manioc) contin foarte multi carbohidrati. Ca profil glucidic, au de doua ori si jumatate mai multi carbohidrati decat cartoful dulce, de aceea trebuie sa le consumam cu moderatie. Daca putem. Partea buna, insa, e ca nu contin gluten, asadar pentru persoanele cu intolerante sau cu boala celiaca bucataria braziliana e perfecta.
Dar, revenind la oile noastre, adica la painicile din faina de manioc, sa va spun cum a inceput povestea. La un targ foarte hipsteresc si foarte cool din Barcelona le-am gustat pentru prima data, de la un food truck al unor brazilieni cu accent chiar mai delicios decat mancarea lor.
Mi-au placut mult si mi-am propus sa le fac si acasa. Apoi, cotrobaind prin supermarketuri pakistaneze, am gasit faina de manioc. Am luat-o ca pe un semn si, in ciuda caniculei, am pornit cuptorul.
Au iesit foarte bune, dar nu chiar ca ale lor. Diferenta e ca ale lor erau mai gumoase, mai greu de mestecat, iar ale mele au iesit cu o consistenta mai apropiata de paine. Din ce am citit apoi pe tema asta, inteleg ca nici nu ar trebui sa fie foarte lipicioase/gumoase.
Ingrediente:
(cantitatile de mai jos sunt pentru o tava mare, dar le puteti reduce)
500g-600g faina de tapioca
200 ml apa
200 ml lapte
6 linguri de ulei
200g parmezan ras
4 oua
Mai intai se pun la fiert apa, laptele si uleiul, cu un praf de sare. Cand incep sa se umfle in vas se toarna deasupra fainii de tapioca, intr-un castron mai mare. Se amesteca bine de tot cu mainile sau cu o lingura de lemn si se incorporeaza si ouale unul cate unul. Faina va absorbi lichidul treptat, pe masura ce e framantata.
Apoi se adauga parmezanul ras, se incorporeaza si el in aluat amestecand bine de tot. Consistenta trebuie sa fie a unui aluat usor sfaramicios si lipicios, deci sa ramana un pic moale. Daca iese prea moale, mai adauga putina faina, dar secretul e sa nu exagerezi, ca sa nu iti iasa acele chifle greu de mestecat despre care scriam mai sus.
Cand e gata aluatul, pregateste-ti un pahar cu apa rece in care sa scufunzi palmele si e tipul sa rulezi painile. Ca dimensiune, se recomanda sa fie ceva mai mici decat niste mingi de golf 🙂
Se preincalzeste cuptorul la 200 grade, se pun micile pão de queijo pe foaie de copt, dupa care se lasa la cuptor pana devin aurii deasupra (cam 30 de minute). Poti testa una dupa 30 de minute, sa vezi daca sunt coapte pe interior. Nu te speria daca sunt usor moi inauntru. Cum ziceam, ideea e sa nu fie piatra si, oricum, aluatul se intareste cand se raceste.
Sunt bune calde, dar mi-au placut mai mult reci. Le-am inclus mai ales in micul dejun, unse cu avocado amestecat cu zeama de lamaie sau cu kefir.
Cum spuneam mai sus, sunt o sursa foarte buna de energie si e usor sa sari de limita bunului simt daca nu esti atent 🙂 Noroc ca sunt satioase si dupa 2-3 bucati oricum nu mai poti.
Faina de tapioca sau de manioc gasiti cu siguranta in magazinele naturiste.
