Când te muți peste mări și îți treci toate relațiile cu prietenii și familia pe statusul la distanță începi să observi ce schimbări apar.
Îți dai seama cum stai cu dorul, în ce măsură erai atașat de ei, ce-ți lipsește cel mai mult legat de ei. Când vorbiți mai rar începi să prioritizezi subiectele.
Da, e adevărat că poate nici înainte nu mergeai prea des acasă, că nu stăteai la teleconferințe sau aveai nevoie de o lună de dezbateri ca să stabilești o zi și o oră în care tot grupul de prieteni cu program aglomerat să poată veni la bere. Și e adevărat că există telefon, Whatsapp, Facebook, Skype, grupuri pe Messenger, Facetime – suficientă tehnologie încât aproape nici nu-ți dai seama că ești la distanță.
Aproape.
Numai că sunt destule diferențe.
Iar zilele astea mă gândesc cum, la distanță, rămân multe lucruri nespuse.
Închizi telefonul și îți dai seama că ai uitat să-i zici ce peisaj mișto ai văzut de pe acoperișul muzeului sau să-i ceri o părere despre ideea nouă care ți-a venit. Și închizi cu gândul că-i zici data viitoare sau petreci toată ziua cu nasul în Whatsapp ca să trimiți pozele și să dai amănuntele.
Rămân nediscutate lucrurile alea plictisitoare de alergători care se vorbesc oricum numai când vă vedeți la startul vreunui concurs sau la o tură de Herăstrău. Pe ce trasee ai mai fost, ce ai mai citit, ce ți-a mai zis cutărescu să încerci, ce echipament nou ți-ai luat, ce te mai doare de la genunchi în jos.
Rămân nespuse detalii, gânduri și sentimente care nu se discută la telefon.
Și atunci se umple lista de lucruri de vorbit față în față când vă vedeți, lucruri pe care le-ai fi spus la o cafea sau în mijlocul unei îmbrățișări.
La fel și micile bucurii sau bârfulițe cu fetele, despre cum vrei să lași jobul și să-ți iei lumea în cap și despre comenzi comune pe asos sportsdirect. Și, fir-ar, n-ai apucat să-i zici celei mai bune prietene noutățile.
Rămân în aer niște întrebări pe care nu-ți dai seama că e cazul să le pui, pentru că nu citești prin telefon la fel de multe despre cineva cum citești în ochi.
Pe lângă depărtarea fizică, riști să ți se îndepărteze și gândul. Petreci chiar mai mult vorbind sau scriindu-le celor de acasă, numai că nu trece tot de filtrul prioritizărilor.
Noroc că între oamenii apropiați funcționează telepatia și uneori nu e nevoie de prea multe cuvinte.