Ne place pe gratis

Romanii inteleg gresit conceptul de serviciu gratuit. Il inteleg ca pe un drept.

Treaba sta in felul urmator: in Bucuresti, cele mai mari retele de inchiriere de biciclete sunt I’Velo si Cicloteque. Una dintre principalele diferente dintre ele este ca la Cicloteque, inca de anul trecut, poti inchiria o bicicleta dintr-un centru si o poti lasa in altul. La I’Velo nu poti (inca).

O alta ar fi ca la I’Velo, inchirierile au fost gratuite in totalitate pana anul asta, cand Asociatia Green Revolution a decis sa introduca un sistem de rezervare online, contra cost, pentru 200 dintre cele 600 de biciclete din Bucuresti. In schimb, inchirierile la Cicloteque au fost dintotdeauna contra cost, iar plata se poate face online sau la centre. Insa ora de pedalat e foarte ieftina la ambele, de la 1 la 3 lei.

Apropo de gratuitati, e interesant sa analizezi ce se intampla la I’Velo, unde sute de oameni stau zilnic la coada sa prinda o bicicleta gratuita. Sunt cei care stau cate doua ore, incep sa injure personalul de la centre si sa se certe intre ei ca la usa cortului. Sunt aia care sar cu bicicletele de oras pe scari si care intra cu ele in borduri, sa vada cat tin, iar apoi le aduc fara pedale, fara bun simt. La coada paralela, cea cu plata, sunt cel mult 5-6 oameni. Sunt cei care s-au programat online, carora le vine randul in cateva minute si care, pentru ca se bucura de un serviciu platit, ofera respect.

Citește mai mult

Creativitatea sud-americana

Mi se intampla de vreo doi ani incoace sa vad reclame geniale si sa observ ca au fost facute de agentii din Brazilia, Argentina, Chile sau alte state sud-americane. Dar cand am vazut campania pentru Norte, am inceput sa-mi pun intrebari serioase.

In publicitate, sud-americanii gandesc liber, cu pasiune. Pleaca de la insight-uri cat se poate de evidente pentru a ajunge la idei din categoria “ah, de m-as fi gandit eu la asta”.

Cum reusesc? Am avut mai multe ipoteze: Citește mai mult

Cei mai misto fani din lume

 Cei mai misto fani din lume nu sunt nici acei brand evangelists, nici cei cu venituri suficient de mari incat sa cumpere mereu, chiar si atunci cand nu au nevoie. Sunt cei care intra pe facebook si te cauta acolo, care asteapta cu nerabdare urmatorul CD, urmatorul numar al revistei, cei care se entuziasmeaza de fiecare data cand le ceri parerea, cei care te anunta cu bun simt atunci ca nu ti-au gasit ciocolata X la raft in magazinul cutare si iti spun ce ar trebui sa faci ca sa le fie produsul si mai mult pe plac. Citește mai mult

Pe cantar

“Fiecare kilogram in plus doare. Si o sa-l simtiti pana dispare”, ne zicea profesorul de educatie fizica in liceu, inaintea probelor de rezistenta. Si asa era.

Cand a trecut prea mult timp de cand n-am mai cantarit ceea ce am facut, s-ar putea sa avem o surpriza neplacuta. Sau mai multe. Ne-am ordonat aiurea prioritatile, ne-am incarcat tot mai mult cu fiecare bariera pe care ne-am pus-o singuri, am amanat task-uri, iar timpul liber a devenit aglomerat de un program pe care ni-l fac altii.

Din pacate, autosabotajul e foarte la indemana – nici nu iesim mai des la alergat, dar nici nu injumatatim portia. Iar asta ne costa, pentru ca de fiecare data cand o sa ne reapucam de alergat, cantarit si masurat, o sa ne fie si mai greu. Kilogramul ala in plus, timpul ala pierdut, distanta parcursa in directia gresita si, desigur, izolarea de orice fel de cantar, o sa ne urmareasca. Atunci va fi nevoie sa ne straduim de doua ori mai mult pentru fiecare “asta n-o sa iasa”, “mai merge o perioada asa” sau “decid maine ce am sa fac”.

So…iti amintesti unde ti-ai ascuns cantarul?