Category: De zi cu zi

Un cadou pentru femeile care vă sunt dragi

carmen 15 Comentarii

pinkNu știu dacă pe lista de cadouri a cuiva s-a numărat vreodată sănătatea. Ceea ce e puțin paradoxal, pentru că asta spunem de fiecare dată că ne doream de fapt, atunci când primim orice altceva.

În luna martie, Fundația Renașterea are un cadou pe care vi-l puteți oferi vouă însevă sau femeilor dragi din viața voastră. Este vorba despre 2 vouchere pentru mamografii pe care le puteți oferi mamelor, mătușilor sau oricărei alte femei de peste 40 de ani, precum și 5 vouchere pentru teste Babeș-Papanicolau. 

Nu am să vă provoc la niciun răspuns complicat de data asta, ci am să ofer voucherele în ordinea sosirii cererilor. Vă rog sa-mi lăsați un comentariu în care să-mi spuneți ce voucher vă doriți și e al vostru, pe principiul primul sosit, primul servit. Le puteți folosi voi sau le puteți face cadou, însă vă rog să nu le lăsați să se irosească. Vă las cu câteva statistici din care să înțelegeți de ce.

Citește mai mult

Aferim! – dramă, istorie și umor negru pur românesc

carmen 2 Comentarii

aferimDacă Alecsandri, Sadoveanu, Creangă, Anton Pann și prietenii lor ar fi făcut un film despre robia țiganilor în Țara Românească, ar fi fost exact ca Aferim! al lui Radu Jude și Florin Lăzărescu.

De fapt, impresia de realism și autenticitate m-a prins prima. Și chiar dacă nu toate detaliile mărunte sunt din locul sau timpul potrivit, își găsesc loc foarte bine în poveste. Autenticitatea asta a însemnat muncă de documentare, culegere de povești, expresii, cântece și arhaisme, a însemnat filmare alb-negru pe peliculă de 35 mm, costume, și în general atenție la cele mai mici detalii.

Firul epic al filmului e despre sclavia țiganilor din Țara Românească, însă povestea face de fapt o paralelă între trecut și prezent. Zapciul Constandin (Teodor Corban) și fiul său, Ioniță (Mihai Comănoiu), pleacă în căutarea unui țigan rob, Carfin (Toma Cuzin) care fugise de la boierul său (Alexandru Dabija), după o aventură cu “cucoana” acestuia (Mihaela Sîrbu).

Citește mai mult

20 de trucuri de la cursul de self make-up cu Alexandra Crăescu

carmen 8 Comentarii

Weekendul trecut am fost la un curs de self make-up cu Alexandra Crăescu, un plan pe care îl aveam de mult. Nu-mi bat capul cu un machiaj perfect în fiecare zi, dar atunci când vreau să fie așa, vreau să știu să-l fac și singură. Și pentru că îi admiram de mult operele Alexandrei și s-au aliniat planetele, m-am gândit că e timpul să pun planul în aplicare.

Au fost cinci ore pline, cu două foi de notițe scrise mărunt, în care am parcurs cele două module ale cursului – am trecut de la un machiaj simplu, de zi, până la unul mai intens, potrivit mai degrabă pentru petreceri.

De regulă mă machiez simplu și folosesc produsele de bază. Înainte să văd ce folosește Alexandra, aveam impresia că un machiaj reușit înseamnă zece straturi de produse diferite. Din fericire, am observat că și ea folosește aceleași tipuri de produse, însă mi-am dat seama că diferența dintre un machiaj bun și unul nereușit stă, în mare parte, în calitatea produselor, potrivirea cu tenul și cromatica machiajului și mai ales felul în care sunt aplicate.

Citește mai mult

Despre HONY și realitatea socială globală

carmen Lasă un comentariu

HONY1Humans of New York nu mai e de mult doar una dintre paginile de facebook celebre pentru fotografiile și poveștile unor trecători oarecare. Probabil ați auzit despre imensa campanie de crowdfunding în care s-au strâns peste 1,4 milioane de dolari pentru a crea un fond de burse cu care mai mulți elevi dintr-o comunitate cu posibilități reduse să poată merge în vizită la Harvard.

Pe lângă poveștile care trag cu ochiul în viața oamenilor de rând și faptele bune posibile cu ajutorul comunității din jurul paginii, HONY este o oglindă extrem de actuală și precisă a realității sociale și a psihologiei umane. Miile de comentarii de la fiecare fotografie, despre fiecare poveste, sunt mai grăitoare decât orice studiu despre ce cred, ce fac, ce sunt oamenii din jurul nostru și din alte colțuri ale lumii.

Răsfoiesc deseori comentariile și am găsit povești cel puțin la fel de interesante și emoționante: oameni care au fost bolnavi sau au avut apropiați bolnavi le oferă susținere celor cu aceleași probleme, recomandări de cărți, încurajări, politică, tot ce vrei. Nu mai zic de umorul absolut savuros. Dar apare și reversul, în special în poveștile dependenților de droguri. În timp ce unele comentarii sunt lăsate de medici care se oferă să îi ajute sau oameni care au trecut prin aceeași experiență, aici apar cel mai des ura și frustrarea. Și e puțin ciudat să vezi că, atunci când o tânără povestește cât de greu îi e să renunțe la dependențe, apar comentarii pline de ură (de tipul “meriți tot ce ți se întâmplă și nu e corect ca tu să fii în viață și alți oameni nevinovați să moară” – am parafrazat un comentariu lăsat de o româncă).

Citește mai mult

“De ce eu” – filmul curajos al lui Tudor Giurgiu

carmen 2 Comentarii

de ce euNoul film al lui Tudor Giurgiu, “De ce eu?”, m-a dus cu gândul la ingredientele marilor succese ale cinematografiei europene. Bazat pe cazul real al procurorului Cristian Panait, care s-a sinucis în urmă cu 13 ani, filmul abordează un subiect curajos – corupția la nivel înalt din Justiție – și o ipoteză controversată a morții procurorului.

Se îndepărtează destul de mult de stilul cadrelor extrem de lungi și de subiectul revoluției, două lucruri cam des întâlnite în filmele românești din ultima vreme, dar evită și stilul comercial de Hollywood. În schimb, cazul real al tânărului procuror (jucat de Emilian Oprea) aflat sub presiunea manipulărilor unor interese înalte în timp ce lucra la dosarul de corupție al procurorului orădean Alexandru Lele, va stârni o dezbatere interesantă, mai ales în contextul condamnărilor din ultima vreme.

Felul în care e realizat și dialogurile din film construiesc niște răsturnări de situație și niște momente de suspans care au nevoie de destul de multă atenție. Din păcate, am rămas cu impresia că am pierdut câteva detalii importante din cauza calității slabe a sunetului. Nu știu dacă filmul a fost de vină sau dotările sălii de la Palatul Copiilor, însă au fost destul de multe momente în care nu am auzit ce discutau personajele.

Citește mai mult

La cald, despre filmul 50 shades of Grey

carmen 8 Comentarii

Fifty-Shades-of-Grey-The-Movie-LoveweddingsngAm riscat. Am mers la 50 shades of Grey fără să fi citit cartea, fără să fi văzut trailerul și cu niște așteptări foarte scăzute după ce am văzut zeci de tipe citind cartea în metrou (două chiar pe ziua de azi) și zeci de articole, postere, spoilere.

Ce auzisem? Că e un film prost, de nota 3,3 pe IMDB (unde lumea dă note prea mari), cu scene explicite și violente. Că e un film pentru femei. Că e un fel de Nymphomaniac de rang mai jos. Ba chiar, într-un articol citit zilele trecute, autorul spunea “If your girlfriend asks you to go see this movie with her, get rid of her”. Cu toate astea, mă așteptam să aibă o doză fun. Niște glume inteligente, niște replici memorabile, niște situații încurcate sau măcar niște scene amuzante de iubire cu scandal la nivelul Hollywood.

Ce a fost, de fapt? Într-adevăr, filmul nu merită timpul, atenția și banii pe bilet. Cu toate astea, probabil o să-l vedeți, dintr-o curiozitate sadică de care Grey ar fi mândru. Eu trebuia să-l văd ca să mă pronunț, deși în mintea mea era noul Twilight, așa că m-am bucurat de invitația Nescafe Cappuccino la o vizionare VIP.

Citește mai mult

Recomandare de carte: În mijlocul lucrurilor

carmen Lasă un comentariu

recenzieCartea lui George Mihalcea (pe care îl știți de la Radio Guerrilla) e una dintre cele mai surprinzătoare pe care le-am citit anul trecut. Surpriza a fost caleidoscopul de experiente condensate în doar 160 de pagini, care m-au lăsat cu senzația aceea de după o noapte în care ai visat un milion de lucruri ciudate. Unele ți s-au întâmplat, altele speri să nu ți se întâmple niciodată. Dar toate reale, posibile și convergente în aceeași concluzie – ne lăsăm prinși în mijlocul lor fără niciun fel de luptă pentru dreptul nostru de a ne cunoaște pe noi înșine și unii pe alții.

Viața confortabilă din Suburbia 10 e perturbată doar de frământările aproape dramatice din poveștile reale și imaginare care se succed. M-a lăsat cu impresia că urmele lor ne lasă cu conștiințe aproape similare și că avem, mai mult sau mai puțin, aceeași moștenire, cu aceleași telefoane găsite în taxi și aceleași mesaje, pe același soundtrack. Take one fresh and tender kiss.

Citește mai mult

Suntem cei mai matinali din lume?

carmen Lasă un comentariu

morningpeopleArticolele motivaționale spun ca oamenii de succes se trezesc devreme. Dar în România, cred că oamenii care se trezesc foarte devreme sunt cei de la țară, care au de hrănit animale și de săpat grădini. Nu e genul de succes la care se referă autorii articolelor, dar asta n-are legătură cu fericirea lor.

Cu toate astea, am citit într-un studiu realizat de IKEA că 75% dintre bucureșteni se trezesc la 7 sau chiar mai devreme, față de 51% în New York, 36% în Moscova și 42% în Paris. Îmi pare puțin ciudat, având în vedere că, dintre oamenii cu care interacționez eu cel puțin o dată pe săptămână, cred că doar vreo 2 sau 3 se trezesc la 7. Și că o mare parte dintre companii încep programul la 9 sau 10.

Bine, e posibil să trăiesc eu într-o bulă populată de oameni cu program de director, vorba lui taică-meu, însă probabil că statistica din București e influențată destul de mult de părinții cu copii care învață de dimineață.

Citește mai mult

Prea ocupați pentru viața asta

carmen Lasă un comentariu

work“N-am timp” e expresia pe care o aud prea des în ultima vreme. Uneori însoțită și de tonul dat de iluzia importanței care ar trebui să vină odată cu lipsa timpului. Ne îndepărtează de oameni, dar mai ales de lucrurile pentru care credem că merită să trăim și ne deturnează drumul spre ele. Am început să-mi dau seama că secretul care ne va scăpa de epidemia asta stă în sinceritate.

A fi sincer cu tine însuți înseamnă să-ți cunoști prioritățile și să aloci timpul – cea mai valoroasă resursă de care dispui – ca atare. Ești familist convins? Ia-ți un job care-ți lasă timp să duci copilul la balet. Vrei să fii sănătos și în formă? În cele 30 de minute până vine comanda de pizza ai avea timp să faci niște vinete umplute la cuptor de le-ai visa o săptămână.

Cunosc oameni care nu au timp decât pentru jobul lor, dar pentru că au ales asta. Au hotărât să înceapă o afacere și să o crească dând 70-80% din timpul lor din următorii 3-5 ani pentru asta. Ei sunt fericiți atât timp cât fac exact lucrul pe care și-l doresc cel mai mult, chiar dacă asta înseamnă că, în timpul ăsta, viața socială, cea de familie sau alte ocupații trec pe locul doi. Pur și simplu nu sunt prioritare acum. Pot deveni cândva, dar momentan merită sacrificiul. Respect asta, pentru că sinceritatea pentru ei e singura cale de a-și păstra energia și concentrarea.

Însă riscul cel mai mare este să fim ținuți pe loc din cauză că nici măcar nu ne-am evaluat prioritățile. Să ne așteptăm să ne sune toți prietenii de ziua noastră, deși noi le spunem mereu că n-avem timp. Sau să ne plângem că nu mai suntem în forma de altădată, dar în ultima oră să fi mâncat un hamburger și o porție de clătite. Ce încerc să spun este că nu toată lumea își dorește aceleași lucruri. De aceea nici nu ajută la nimic să judecăm ce fac alții cu viața lor, ci mai degrabă să înțelegem că au alte priorități.

E absolut ok să-ți dorești absolut orice. Însă nu poți să lucrezi zece ore la un puzzle cu turnul Eiffel și să speri să iasă imaginea Casei Albe, doar pentru că ți-ai dorit-o. Ai lucrat mult, dar la cu totul altceva.

Citește mai mult

Concurs – cărți de la librăria Kyralina

carmen 10 Comentarii

cartiFranceza îmi este ca un prieten cu care nu m-am văzut de mult și cu care nu știu de unde să încep discuția.

Pe vremuri vorbeam binișor, însă lipsa de exercițiu m-a lăsat cu o teamă de ridicol, mai ales în ce privește pronunția. La un moment dat am avut coleg de apartament francez și am vorbit cu el 90% din timp în engleză. La fel și cu două prietene din țări francofone care m-au vizitat. Era foarte amuzant când ele vorbeau în franceză, dar eu, deși înțelegeam perfect ce ziceau, le răspundeam în engleză. Pur și simplu dura prea mult să găsesc cuvintele potrivite.

Am ajuns concluzia că ar fi două metode care m-ar ajuta să-mi recapăt vocabularul – să încep să citesc în franceză cu voce tare sau, soluția sigură, să locuiesc în Franța 2-3 luni, timp suficient să exersez vocabularul, accentul și ieșirea din zona confortabilă a englezei. Evident, tot sper în planul B, pentru că pe A încă nu l-am aplicat.

Citește mai mult

Strângem urări pentru bunicii singuri

carmen Lasă un comentariu

desert-isabelaCe i-ai transmite unui bătrân singur în prag de Sărbători?

Mâine, împreună cu Isabela, voi găti pentru câțiva bătrâni care nu au pe nimeni alături de Sărbători. Electrolux și Casa Regală au pus la cale o seară în care vom bucătări toate bunătățile pe care altădată ni le pregăteau nouă bunicii și părinții, iar apoi le vom dona bătrânilor beneficiari ai Fundației Principesa Margareta.

Partea care îmi place cel mai mult este că, pe lângă preparatele tradiționale de Crăciun, le vom trimite și felicitări cu urări de la cât mai multă lume. Gândurile bune pot hrăni un suflet o vreme mai lungă și sunt complet neperisabile.

Așadar, vă invit să contribuiți cu mesaje și urări pentru ei pe care le puteți lăsa aici, în comentarii. Le voi strânge pe toate și voi avea grijă să ajungă la bătrâni, odată cu preparatele gătite de noi.

La partea culinară vom lucra în echipe de câte doi bloggeri, iar eu nu pot decât să mă bucur că am în sfârșit ocazia să fur câteva dintre trucurile Isabelei. Aștept momentul ăsta de când am împărțit o cameră în Casa Lipton și am vorbit numai despre rețete 🙂

Împreună vom pregăti un desert care se numește Felii de ciocolată – un fel de negresă sofisticată, care ne-a dus pe amândouă cu gândul la copilărie. Eu, una, cred că de atunci n-am mai mâncat așa ceva.

Dacă prăjituritul e pe mâini bune (ale Isabelei, nu ale mele), gândurile bune și urările sunt felul în care puteți să vă implicați și voi în acest proiect. Și vă doresc să vi se întoarcă înzecit tot ce oferiți zilele acestea, material sau imaterial.

Foto – Isabela Dobrin

Designeri și reduceri pentru Moș Nicolae

carmen Lasă un comentariu

Pentru fetele care au fost foarte cuminți, weekendul ăsta e o ocazie bună de shopping pentru cadouri. Zic foarte cuminți pentru că mă refer la haine și accesorii de designer, aflate la reducere doar azi și mâine.

Murmur are Sample Sale în seara asta, până la 21.00 și sâmbătă, între 12.00-18.00.

Sample Sale este un eveniment pe care îl organizează designerii o dată sau de două ori pe an. Se scot la vânzare lucruri din colecții anterioare, produse prototip sau folosite la ședințe foto, la prețul de producție. Așadar, dacă ați visat la un body precum al lui Beyonce sau la o rochie de seară mai senzuală pentru Revelion, dar nu v-ați încadrat în buget, acum e momentul.

Showrom-ul Murmur e pe str. Icoanei 75A.

Iată câteva dintre produsele pe care le veți găsi reduse cu până la 70%.

 

Tot vineri seară, până la 20.00 și sâmbătă, 10.00-14.00 e deschis și showroom-ul Laura8.

Găsiți accesorii de lux, făcute manual cu cristale și mătase, precum și clutch-uri din piele, în culori interschimbabile. Reducerile sunt de 50%, iar showroom-ul este pe Lascăr Catargiu 11A.

 

Iar dacă tot sunteți în zonă, e bine să știți că și showroom-ul Adelinei Ivan este deschis de Moș Nicolae între 12.00 și 18.00. Găsiți lucruri atât din colecții mai vechi, cât și din cea nouă – de la rochii și jachete până la eșarfe și tricouri.

Showroom-ul Adelinei Ivan este pe str. Josef Pilsudski nr. 5 (la intersecția dintre bd. Dacia cu str. Polonă).

Condimentele iernii mele frumoase

carmen Lasă un comentariu

ceaiE primul val de frig înțepător dinainte de prima ninsoare. Ne plângem de mâini înghețate sau ne încercăm norocul la primul cozonac? De iarnă e clar că nu scăpăm, așa că e momentul să punem la bătaie atitudinea și condimentele potrivite. Vă fac cadou o listă de lucruri care fac iernile frumoase.

Filmele bune văzute în serile în care e prea frig să-ți faci planuri mai departe de ușa casei. Pentru inspirație, am actualizat lista de aici.

Ceaiurile aromate, cu măr, ghimbir, în căni noi primite de la Secret Santa.

O carte lungă cu o poveste bună, care să te țină treaz nopțile, chestii de care n-ai niciodată timp în restul anului. Eu m-am apucat de Dune.

Supa cremă de dovleac cu ghimbir, puțin usturoi și cu o lingură de smântână. O fac doar iarna și îmi pun mereu două farfurii. Prima e delicatesă, a doua e medicament.

Citește mai mult

Interstellar și The Hunger Games – Mockingjay Part 1

carmen Lasă un comentariu

InterstellarInterstellar și The Hunger Games- Mockingjay Part 1 sunt filmele despre care se vorbește cel mai mult zilele astea și pe care le-am văzut cu sala arhiplină.

La Interstellar, atât povestea, cât și imaginea sunt excepționale. Când lumea rămâne fără resurse, singurele două variante ale NASA sunt să găsească altă planetă cu condiții optime pentru viață unde să fie mutată toată populația globului, fie să recreeze viața din stadiul embrionar în locul în care descoperă că rasa umană o poate lua de la zero.

Citește mai mult

Prima dată când îmi fac griji pentru 5 ani

carmen 2 Comentarii

N-am crezut niciodată cu adevărat în politicieni. Nici măcar în cei câțiva, precum Macovei, care și-au asumat schimbări foarte asemănătoare cu lista mea de priorități. Am susținut-o, am votat-o, dar sunt conștientă că un singur om nu poate schimba nici năravurile istorice ale clasei politice românești, nici inerția care ne caracterizează.

M-am ținut departe de politică, dar anul ăsta am auzit prea multe povești despre mizeriile care se întâmplă în PSD. Bani pentru proiecte? Doar dacă îi împarți cu ei. O aprobare urgenta? Doar dacă cotizezi la campanie.

Un leu și o felie de pâine în plus pe masă transformă șmecherașii în președinți în țara asta. Și dacă astea sunt prioritățile unui popor, atunci politica devine bișniță ieftină.

Și noi, ceilalți? Noi suntem fraierii pe spatele cărora niște incompetenți cu patru clase își vor ridica vile noi.

Scriu articolul ăsta cu dezamăgirea convingerii că îl vom vedea pe Ponta președinte. Ițele corupte ale PSD-ului sunt extinse atât de mult încât victoria lui e o speranță de îmbogățire pentru prea mulți români, fie prin felia aia de pâine în plus, fie printr-un contract baban.

Cred că principalul motiv pentru care ar trebui să ieșim la vot duminică și să votăm cu Iohannis este amploarea pe care o va lua jaful național dacă PSD va avea pe mână și Executivul, și Legislativul. Indiferent dacă credeți sau nu în Iohannis, absența de la vot sau votul cu Ponta vor duce la 5 ani de abuzuri de toate felurile, la toate nivelurile.

Hai să ne mobilizăm și să nu mai fim și de de data asta ăia fraieri.