Efortul Limitless în sală versus bucătărie

salataPoate mulți dintre voi, din auzite, ați rămas cu impresia că la Limitless antrenamentele sunt cele care dor cel mai tare. Așa credeam și eu, însă am descoperit că sunt intense, dar suportabile. Surpriza a venit din altă parte. Pune o persoană care n-a ținut în viața ei o dietă să urmeze un meniu strict și să vezi acolo exercițiu de disciplină. Cu asta mă confrunt eu acum, după aproape două săptămâni de program.

Pentru că, de fapt, despre asta e vorba în orice transformare. Despre disciplina de a te ține până la capăt – și chiar un pic mai mult – de ce ți-ai propus, ca să funcționeze cu adevărat. Prin disciplină am reușit în primăvara anului trecut să mă trezesc zilnic la 6-6.30 ca să alerg si să pot termina un semimaraton fără probleme. Iar acum, după două săptămâni în care m-am antrenat și am mâncat Limitless, am descoperit și disciplina alimentară. Și mai ales rezultatele ei.

Dar să vă spun cum merge treaba. Eu n-am fost niciodată suficient de motivată să țin o dietă. Adică să mănânc ce îmi spune altcineva ca să slăbesc, iar apoi, la final, să îmi fac de cap din nou. Treburile alea cu “o zi mănânci doar orez, altă zi doar legume, apoi doar lichide” mi s-au părut mereu dubioase. Iar singurele nemulțumiri legate de corpul meu erau niște depozite de grăsime pe fund și pe picioare, care nu mai dispăreau. De ce? Pentru că mergeam la aerobic sau la alergat, dar mâncam ce-mi poftea inima. Nu mă înțelegeți greșit, am pofte destul de sănătoase – avocado, humus, nucă de cocos. Ok, și câte o înghețată, prăjitură sau porție de paste din când în când. Așadar, cu alergatul, pilates, yoga, aerobicul și mâncatul de până acum n-am reușit decât să mă mențin. Însă prima schimbare a venit cu exercițiile cu greutăți, iar a doua cu planul alimentar.

 

Cum se stabilește meniul?

Citește mai mult

Cum am devenit vegetariana fara sa vreau

vegAcum exact 6 luni, in avionul care ma aducea din calduroasele Filipine in civilizatul Bucuresti, am avut fantezii erotice cu o salata. Din aia cu multe frunze verzi, rosii cu gust, ardei gras si tot ce e mai bun pe lume. Era prima zi in care nici n-am mai vrut sa aud de carne.

A fost de-ajuns un concediu de cateva zile cu meniu plin de prajeli ca sa-mi ia gandul de la tot ce inseamna carne. Plecasem de acasa cu vise de mancaruri exotice asiatice, insa socoteala romaneasca nu se potriveste cu Sisig-ul filipinez: o scarbosenie cumplita, facuta din ficat si carne din capul porcului, toate amestecate cu un sos greu. Va jur, mancarea aia m-a facut 30% vegetariana.

Citește mai mult