Miscarea care ne lipseste cel mai mult – pasii zilnici vs ora de sport

E o perioada complicata pentru sport si miscare de orice fel, insa din fericire, partea plina a paharului e un pic de timp in plus, pentru cei mai multi dintre noi, pe care il putem dedica fitness-ului.

Insa cred ca abia acum ne dam seama cat contau toate lucrurile acelea mici pe care le faceam zilnic, nu doar pentru psihic, ci si pentru fizic.

Din punct de vedere al intentiei, facem diferenta intre doua tipuri de miscare:

Citește mai mult

Cum sa gasesti motivatie pentru a face fitness acasa

E o provocare sa te apuci sa faci fitness acasa. Si sa te tii. Chiar daca ai echipament, greutati si aparate sau faci antrenamente cu echipament minimum, mai intra in joc si factorul motivatiei. Asadar, cum iti pastrezi motivatia de a face exercitii de fitness acasa, cu consecventa?

Eu am cateva idei care au functionat pentru mine. Si tin sa precizez ca, pana la perioada de izolare, preferam sa merg la o sala aflata la 450m de casa, in loc sa ma antrenez acasa. Chit ca faceam exercitii cu greutatea corpului, pur si simplu imi era greu sa gasesc motivatie sa incep antrenamentele acasa si sa ma tin de ele pana la capat.

Citește mai mult

Silver linings of isolation – Use your habits to come back stronger and fitter

Every one of us knows their own struggles so far. Maybe it’s crash dieting too often, the temptation of trying every new diet, maybe it’s the sweet tooth, the fact that we love to cook, to go out to restaurants and fancy pastry shops, the fact that we like to travel and try all the local foods, and so on.

And during this time of isolation because of coronavirus, eating healthy and sticking to an exercise routine that will keep you fit might seem even more difficult. Especially if you add the constraints on top of what you already consider to be bad habits.

Citește mai mult

Present you vs Future you: who wins?

I was in the middle of a conversation with one of my food coaching clients a few days ago, when I just felt the need to stop and congratulate him.

That’s because, by looking at the way he trains, eats, sleeps, and all the smaller or bigger habits that he does consistently, his lifestyle is starting to look more like an athlete’s than that of an average recreational runner.

It’s not perfect, but trust me that he is taking much better care of himself and being more consistent in his trainings than runners with much more experience and better results.

Of course, he doesn’t train at the pace of a pro athlete, that wouldn’t make sense now (it would actually hurt him and his goals if he even tried). But he’s challenging himself constantly, according to his abilities, and social, work, and family life, and that’s what matters. Also, he might not keep the same compliance over the entire year, but he knows that he can.

However, most of us find it difficult to align what we are doing now with where we want to get. I sometimes have to remind some people that, even though they want to drop 10 kilos, they are eating as if they had 20 kilos extra. Two different sides of the same person.

Citește mai mult

Antrenamentul starii de spirit pentru decizii mai bune

palawan

 

Mai tii minte un moment cand te-ai simtit perfect, zen, stiind ca totul e si va fi bine, orice ar fi?

 

Poate a fost dupa o iesire cu cei mai buni prieteni, poate intr-un moment cand ai vazut rasaritul singur pe munte sau poate dupa o repriza de ras isteric de la un video cu catei care n-au voie in pat si totusi se urca.

 

Sunt o multime de lucruri care pot declansa starea asta, important e sa-ti amintesti cel putin unul si am sa-ti explic de ce.

Citește mai mult

Eugeni Gil, Team Salomon Spain: Kilometers are the key. To run a marathon, practice a marathon

eugeni-gil

 

 

Eugeni Gil, unul dintre recruții relativ noi din Team Salomon Spain, are doar 23 de ani, dar știe foarte bine ce vrea – să devină alergător profesionist de curse montane. Anul trecut a făcut o schimbare majoră de stil de viață si s-a mutat în creierii Pirineilor ca să se poată antrena ca la carte, cu cât mai mult volum.

Eugeni este, de câțiva ani, factorul surpriză în peisajul alergărilor montane din Spania, după ce a câștigat competiții celebre, cum ar fi Maraton Cap de Creus, terminând cursa înaintea unor sportivi renumiți.

Am stat de vorbă cu el și am descoperit un tânăr modest, dar hotărât, care își alimentează efortul cu dragostea pentru munte.

Citește interviul de mai jos dacă vrei să afli cum se antrenează un sportiv de top internațional, care sunt sfaturile lui pentru cei aflați la început și cum se vede peisajul tot mai colorat al alergării montane din fața panglicii pe care scrie Elite.

 

*Am lăsat interviul în engleză ca să transmit cât mai clar micile subtilități, dar dacă îmi spuneți că e nevoie de o traducere, o pot face.

Citește mai mult

Nostalgii cu alte sporturi

basket

 

Noi, ăstia bine conectați cu partea stângă a creierului, corelăm imediat gusturi, sunete, anotimpuri, arome cu amintiri. Plăcintele ne amintesc de vreun sat uitat de lume, ciresii înfloriți de liceu, si e suficient să simțim un parfum cunoscut în autobuz ca să ne ducă imediat cu gândul la cineva.

 

În cazul meu, un trigger care mă teleportează mereu în copilărie si adolescență e sunetul mingii de baschet bătute cu spor. Pentru că, nu v-am zis, dar cu mult, mult timp înainte să existe alergarea, pentru mine a existat aruncatul la cos.

 

În Tulcea, am locuit tot timpul chiar lângă arena sportivă a scolii la care am învățat. Asta înseamnă că auzeam tot timpul sunetul mingii de baschet lovind asfaltul si panoul, plus hărmălaia de rigoare pe care o implică meciurile. În vacanțele de vară se auzea sunetul ăsta cât e ziua de lungă, iar în timpul scolii se auzea în timpul orelor de sport ale celorlalte clase.

 

Pe vremea aceea, familia mea era ceva mai sportivă decât acum. Unchiul meu, antrenor si arbitru de baschet, volei si altele, mi-a pus mingea aia uriasă în mână când aveam vreo 11-12 ani. Țin minte că aveam palmele mici si nici nu puteam să o sprijin bine când aruncam la cos.

Citește mai mult

Cate ceva despre Barcelona

Barcelona view

 

Aveam 24 de ani neimpliniti cand am ajuns prima data in Barcelona. Abia terminasem facultatea, incepusem sa lucrez in publicitate, eram intr-o relatie cu fluturasi si viata era frumoasa. Am avut atunci patru zile in care am batut orasul in lung si in lat pe bicicleta. Mi-a placut atat de mult incat primul gand a fost “cum ar fi sa ma mut aici?”. Eram gata sa-mi fac bagajele in 5 minute daca as fi gasit un job aici.

 

Sa vin la studii nu era o optiune pentru ca imi doream experienta de munca si nici nu voiam sa ma intorc la traiul studentesc (desi nu era mare diferenta intre salariul meu de atunci si o bursa Erasmus).

 

Pe scurt, jucam destul de precaut, dar daca ar fi aparut oportunitatea, n-as fi stat pe ganduri.

 

Oportunitatea a aparut peste cativa ani.
In iarna am primit o oferta de job, lucrurile s-au miscat extrem de repede si, pana sa apuc sa ma dezmeticesc m-am trezit mutata.

 

Am primit multe intrebari despre cand ma intorc din vacanta sau din cantonamentul de alergare, dar nu e nici una, nici alta, desi n-ar fi sunat rau :).
Adevarul e ca nu stiu cand si daca ma intorc. Am renuntat sa mai consider orice lucru ca fiind permanent. Orase, case, joburi, relatii – nimic nu va fi pentru totdeauna asa cum e acum. Nu suntem blocati nici in situatiile rele si nici in cele bune.

 

Fata de acum cinci ani, cand va povesteam ca mi-as fi facut bagajele intr-o clipita, acum mi-a fost mult mai greu sa ma desprind de tot ce am enumerat mai sus. Ce fac cu jobul actual (aveam un job care imi placea mult)? Ce fac cu prietenii, cu familia, cu gasca de alergatori, cu concursurile, cu casuta mea cu gradina, bicicleta roz, cafenelele mele preferate, cu muntii?

 

Ce fac cu toate detaliile, oamenii, locurile si rutinele care construiesc universul drag si confortabil?

Citește mai mult