Rezoluții la kilogram

rezolutii

Poate ai mâncat ceva mai mult zilele trecute și ai o urmă de vinovăție. Ba chiar, de azi, prima luni a anului nou, îți propui să renunți la zahăr, făină, fructe, carne, ulei și tot ce încadrezi la categoria “bad food” sau să ții un regim cu câte o boabă de orez și o cafea pe zi, după care trei zile fructe și apoi lactate. Oricum, o măsură drastică menită să te aducă pe cale cea dreaptă a cifrei ideale de pe cântar. Ntz, ntz…

O perioadă ai să te simți excelent. Ai să slăbești, ai să te simți și mai bine fizic, plin de energie, pentru că nu mai bagi fast food și pentru că organismul tău va funcționa pe baza hormonilor de stres care îți vor da iluzia că poți căra un tanc într-un deget.

Asta va funcționa până nu va mai funcționa, iar hormonii de supraviețuire îți vor aduce toate kilogramele, oboseala, problemele digestive și retenția de apă înapoi, grămadă.

 

Hai să-ți spun o poveste.

Citește mai mult

Când sportul sănătos devine nesănătos

accidentare genunchi

 

 

Citeam ieri articolul lui Silviu Bălan și mi-a rămas în gând un subiect pe care nouă, celor care facem sport din pasiune, ne cam place să îl evităm – accidentările la care ne expunem, atât de serioase încât ne pot afecta stilul de viață pentru totdeauna.

Pe scurt, Silviu e unul dintre cei mai buni alergători montani din România. Asta îi place să facă și îi ocupă cea mai mare parte a timpului. Recent, a fost diagnosticat cu două hernii de disc, una dintre ele atingând nervul.

Accidentarea înseamnă nu doar finalul antrenamentelor și al competițiilor (pentru o bună vreme), ci și o schimbare completă a stilului de viață, în care va trebui să includă ore lungi de fizio și kinetoterapie. Și, poate mai dureros decât durerile fizice de spate, e faptul că trebuie să renunțe la marea lui pasiune de când era copil, alergarea montană, ba chiar să evite o mulțime de alte forme de efort fizic.

 

Accidentări la ordinea zilei

 

Dacă te uiți pe o listă a celor mai comune accidentări ale alergătorilor, ai să vezi că e foarte lungă și cuprinde probleme mai ușoare, recuperabile, dar și unele care își pun amprenta nu doar pe performanțele sportive, ci pe viața de zi cu zi.

De la clasicele dureri de genunchi, fasciita plantară, tendinita, leziuni de menisc, sindrom ilio-tibial, banala (dar groaznica) entorsă, dureri de spate, de șolduri, de glezne, până la fracturi de stres. Și astea sunt doar cele comune, pentru că dacă citești întreaga listă, ai șanse mari ca sportul tău preferat să rămână statul pe canapea.

Unul dintre cei mai buni medici cardiologi din București m-a avertizat vizavi de antrenamentele de alergare de viteză (în sistem anaerob), așa numitele intervale sau bucăți. Mi-a spus că distrug celula cardiacă și că, dacă nu fac performanță și nu-mi câștig pâinea din asta, ar fi mai bine să rămân la jogging. În fiecare zi afli ceva nou și destul de șocant, important e cum interpretezi și ce faci după.

 

Cum se poate ca sportul (de orice fel), atât de sănătos, de recomandat și de promovat, să fie cauza atâtor probleme medicale grave?

Din punctul meu de vedere, vorbim de două categorii expuse la un risc crescut de accidentare – sportivii foarte începători și sportivii de performanță.

Citește mai mult

De Crăciunul ăsta, alege cozonacul

cozonac

 

Exact. Cozonacul ăla pufos, cu nucă, făină și zahăr. Plin de gluten și de calorii.

De ce?

Nu-i nimic mai prețios pentru psihicul și fizicul nostru decât echilibrul. Fiecare lucru pe care îl facem ar trebui să fie în concordanță cu ceea ce vrem, ce contează pentru noi, iar dacă tot anul ne-am învârtit în jurul kilogramelor de păstrat sau de dat jos, acum cred că e momentul să uităm puțin de presiunea asta.

Pentru că de Sărbători prioritățile nu mai sunt cântarul și greutățile de pe bară, ci familia, bucuria, liniștea. (Și îți doresc mult succes cu liniștea dacă te gândești să refuzi cozonacul mamei!)

Despre echilibru e vorba și cu felia asta de cozonac, porția de salată boeuf cu maioneză grasă de casă sau porția de cornulețe cu rahat. Nu vorbesc despre excese, despre mese încheiate cu nasturele descheiat la blugi. Ci despre o porție din ceva bun, de care ți-a fost dor și de care te atașează amintiri și trăiri. O felie de cozonac cald și aromat nu o să te îngrașe, la fel cum o zi de post negru după un exces nu o să te slăbească.

Citește mai mult

Yoga pe un pod de sticlă, la 200 metri înălțime

E suficient să te uiți în jos și-ți dă Pranayama peste cap. 100 de femei au făcut yoga pe un pod cu podea din sticlă, la peste 180 metri înălțime, în munții din parcul natural Shiniuzhai din China.

Însă, de fapt, a fost mai puțină yoga și mai mult ședință foto în costumație uniformă, probabil ca să promoveze acest pasaj din sticlă, cu o lungime de 275 metri.

China1

 

Citește mai mult

Ce se întâmplă când nu dormim destul? Studii, statistici și experimentul meu

alergatori

 

 

Probabil știi asta deja. Somnul e perioada de refacere a corpului, perioada în care mușchii pe care i-ai pus la treabă în timpul zilei se refac. Și nu e vorba doar despre mușchi, ci despre tot organismul – creier, ficat, stomac, inimă, sistem imunitar, tot. Deși privim de multe ori somnul ca pe o întrerupere, ceva ce trebuie să facem, poate n-ar strica să îl privim ca pe o recompensă.

La nivel global, trăim o nouă formă a epidemiei de oboseală și nesomn. Nu e ceva nou în istorie, dar cauzele și soluțiile sunt diferite, iar efectele au ecouri noi. Din păcate, am ajuns să ne mândrim că suntem obosiți și ocupați, de parcă faptul că lucrăm 12 ore pe zi ar fi relevant pentru eficiența noastră. Din contră.

 

Dormim pe noi

 

În SUA, 50-70 de milioane dintre cele 380 de milioane de locuitori au probleme cu somnul. Conform medicilor de la Harvard, somnul insuficient ne provoacă în timpul zilei o stare numită sleep inertia, un fel de stare de somnolență sau ceea ce în limbaj popular se numește “a dormi pe tine”.

Citește mai mult

Despre alergarea pe datorie

alergare-efort

 

 

Nu alerga pe datorie. Un sfat de la un maratonist (mult) mai experimentat decât mine descrie perfect o greșeală pe care majoritatea alergătorilor au tendința să o facă.

În alergare, evoluția e foarte ușor de măsurat. Mai adăugăm un kilometru în plus, mai scădem un minut pe cronometru, ne mai înscriem la un concurs sau două sau trei unul după altul.

E normal să-ți dorești mai mult, mai ales când toată lumea din jurul tău aleargă mai mult și mai repede. Și de multe ori, tentația de a forța e mare, pentru că sentimentul pe care îl ai când îndeplinești ceva de necrezut creează dependență.

Ce înseamnă să alergi pe datorie? Înseamnă că tot ce ai forțat se va întoarce împotriva ta și a sănătății tale cândva. Alergări prea lungi și/sau prea rapide, curse de trail pe trasee tehnice pentru care nu te-ai pregătit destul, competiții la care te duci deși nu te simți bine, nu ești odihnit, la care tragi de tine mai mult decât ar trebui, iar la finish ajungi praf.

Citește mai mult

Recenzie de carte: Ultramarathon Man, de Dean Karnazes

ultramarathonman

“Somewhere along the line we seem to have confused comfort with happiness.”

Dean Karnazes e un ultramaratonist american de origine greaca renumit pentru anduranta sa si pentru alergarile intinse pe zile lungi, fara pauze de somn. Cartea lui, Ultramarathon Man: Confessions of an All Night Runner, urmeaza aproximativ acelasi stil al biografiilor sau cartilor despre sportivi aparute in ultimii ani, cu exemple concrete si detaliate ale mecanismelor si motivatiilor din spatele alergarilor extreme.

Prima parte a cartii nu m-a prins foarte tare, dar e ceva ce tine de preferintele mele vizavi de stilul de a povesti. Karnazes incepe cu povestea primelor sale alergari si a drumului de 64 de kilometri facut pana la casa bunicilor pe bicicleta, fara sa anunte pe nimeni. Fata de alti atleti, late bloomers, la el semnele de ambitie se vedeau din copilarie.

Tot in partea introductiva da cateva detalii si despre moartea surorii lui, Pary, cu care avea o relatie apropiata. Evenimentul l-a facut sa se opreasca din alergat si abia dupa 10 ani s-a reapucat. De-a lungul vremii, gandul la Pary l-a motivat sa depaseasca durerea si epuizarea si sa treaca cu bine de provocari greu de inteles pentru noi, alergatorii de rand.

La fel ca multi alti sportivi, Karnazes a avut cativa antrenori care l-au marcat in adolescenta. Ai lui au fost extrem de militarosi si zelosi. Mi-a placut in special replica antrenorului sau preferat, cand l-a intrebat pe Dean cum a fost alergarea si el a zis ca se simte ok. “If it felt good, you didn’t push hard enough. It’s supposed to hurt like hell.”

Citește mai mult

Cum arată cea mai fit femeie din lume

ktd0

Săptămâna trecută a avut loc Crossfit Games, o competiție în care concurenții se întrec la probe pe care le află doar cu câteva ore înainte. Dacă ați mai auzit de crossfit înseamnă că faceți legătura cu genurile de exerciții pe care le presupune – ridicare de greutăți mari, gimnastică, high intensity interval training (HIIT), plyo și alte stiluri de efort intens, pe care le combină în antrenamente complexe.

Deși de câțiva ani Crossfit e popular și în România, citind bloguri americane și canadiene ale unor sportivi care practică genul ăsta de antrenamente îmi dau seama că suntem la nivelul la care erau ei prin 2005-2007.

Nu-i de mirare că au deja competiții internaționale devenite tradiție.

Citește mai mult

[Interviu] Bogdan Scarlat: înainte să fii campion la înot trebuie să fii campion la răbdare

Mercedes-Benz - Avem aceeasi destinatie Locul 1!

La doar 17 ani, Bogdan Scarlat e unul dintre cei mai promițători înotători români, atât la juniori, unde concurează acum, cât și la seniori. În urmă cu doi ani stabilea noi recorduri naționale, iar acum, după 8 luni de pregătire în Franța cu fostul antrenor al Cameliei Potec, e la câteva secunde pe cronometru de o calificare la Jocurile Olimpice de la Rio. 

L-am întâlnit pe Bogdan la Bazinul Dinamo, acolo unde până pe 12 iulie au loc Campionatele Internaționale de Înot ale României. Am încercat să aflu de la el cum e să vii acasă cu medalii de aur la 12 ani și ce poate motiva un adolescent să facă naveta Mioveni-Pitești pentru nouă antrenamente pe săptămână. Mi-a povestit despre perseverența în muncă, autoexigență și răbdare – calitățile cu care se construiesc campionii, dar și despre cât e de important să nu renunți după primele eșecuri. 

Citește mai mult

Andrei Rosu, primul român care a traversat Canalul Mânecii înot

andrei_rosu_arch2arc

Andrei Roșu a făcut istorie în noaptea asta. A devenit primul român care a traversat Canalul Mânecii înot, pe o distanță de circa 30 de kilometri, în cadrul competiției Arch 2 Arc. Este cu siguranță una dintre știrile anului în sport, chiar dacă încă nu s-a terminat competiția, iar Andrei mai are 300 de kilometri de pedalat.

E o surpriză și o dovadă de perseverență cu atât mai mare cu cât Andrei a învățat să înoate abia acum 4 ani. Acum 2 ani a anunțat că va participa la Arc 2 Arch (140 km alergare, peste 30 km înot și 300 km pedalat), iar de atunci a început antrenamentele. Asta a însemnat nu doar înot, alergare și pedalat, ci și expunere la temperaturi scăzute, dușuri reci, alergări rapide pe distanțe mai lungi etc.

Citește mai mult

Ghidul offroad #Goodyear4x4 – am 5 exemplare pentru voi

goodyear1Anul trecut am umblat, la invitația Goodyear, prin niște zone din țară în care nu mai fusesem niciodată. Împreună cu o echipă de bloggeri implicați în proiectul #Goodyear4x4, am explorat Cheile Buții în primăvară și satele săsești din Transilvania, în toamnă.

Expedițiile tuturor echipelor din proiect au acoperit mii de kilometri prin țară și traseele n-au fost deloc dintre cele mai accesibile. Ca să vă faceți o idee, priviți doar unul dintre filmele făcute de Răzvan cu drona, mai jos.

Pe lângă experiența excelentă pe care am avut-o noi și poveștile pe care le-am împărtășit pe bloguri, am mai rămas cu ceva în urma expedițiilor: Goodyear tocmai a lansat un ghid 4×4 de 100 de pagini cu traseele pe care le-am parcurs în proiect.

Citește mai mult

Alergi la semimaraton? Fiecare km se transformă în ajutor pentru sportivii retrași

forPovestea Andreei Chelaru poate fi una tristă. Era unul dintre cele mai promițătoare tinere nume din gimnastica românească în 1999, la 14 ani. Însă în timpul unei sărituri Tsukahara, a căzut. Secunda aceea pe trambulină a fost ultima în care și-a mai simțit picioarele.

A fost un șoc. O vreme a crezut că se va face bine. Că o factură de coloană e ca atunci când îți rupi o mână, cum ar crede orice copil de vârsta ei. Cu timpul, însă, speranța s-a transformat în revoltă, apoi în resemnare. Dar acum, la 16 ani după accident, într-o scurtă discuție pe Skype, am cunoscut-o pe Andreea cea veselă și optimistă, care găsește motive de fericire în tot ce o înconjoară.

“Când eram în dureri, țin minte că o întrebam mereu pe mama când mă fac bine”, mi-a povestit ea.

Îi tremură vocea când își amintește de acel antrenament și de podiumurile la care antrenorii Octavian Belu și Mariana Bitang o făcuseră să viseze.

După două operații consecutive, medicii au ajuns la concluzia că nu se mai face bine. Cel puțin picioarele ei, nu. Iar până să reușească să-și folosească mâinile, a fost nevoie de câțiva ani de recuperare.

Mi-ar fi plăcut să o cunosc personal pe Andreea, dar întâlnirea noastră a fost doar virtuală, pentru că locuiește în Zărnești. Acolo îi are alături pe mama și pe fratele ei mai mic, de numai zece ani. Îi mai țin companie și copiii cărora a început să le predea lecții de engleză. În rest, își petrece timpul cu fratele ei, pe care îl ajută la lecții, sau cu exercițiile de recuperare. “Corpul uman e făcut să se miște”, spune ea.

Citește mai mult

Despre sport, pasiuni și contribuție

“When I’m running, I feel like I’m not there”. Și totuși, după zilele petrecute în închisoare, e mai prezent în acel moment și loc decât oricând.

Când alergi, nu contează nici de unde vii, nici unde te duci. Contează că ești acolo. Motivele pentru care o faci sunt ale tale. Dar te-ai gândit vreodată cum poți, printr-un lucru care îți face plăcere și te ajută pe tine, să contribui și la soarta altora?

Pe lângă mesajul inspirațional al omului fără adăpost care trăiește o viață dublă, de alergător, mai valoroasă mi se pare campania pe care a început-o. Ronnie Goodman va alerga o jumătate de maraton și va strânge fonduri pentru organizația care l-a ajutat când avea probleme cu drogurile.

 

La noi, a alerga pentru o cauză e încă ceva nou și confuz. De fapt, a alerga e ceva nou și confuz. La alte maratoane, participarea este condiționată de componenta de strângere de fonduri – te poți înscrie doar ca reprezentant al unui ONG sau al unei cauze pentru care să strângi donații.

Anul trecut, am strâns și eu donații pentru WWF la maratonul din București. A fost unul dintre cele mai populare evenimente de alergare și a avut succes foarte mare pe fundraising datorită vizibilității. Chiar dacă nu alergați, dacă simțiți nevoia să ajutați, fie cu o donație, fie cu strângeri de fonduri, găsiți pe platforma Galantom suficiente proiecte care să vă inspire.

Cred că sportul și pasiunile noastre, în general, pot fi metode prin care să îi ajutăm pe cei care ne-au fost cândva alături. Sigur profesorul de baschet din școala generală n-ar refuza câteva mingi de baschet în plus pentru echipă. Iar organizația studențească din care ai făcut parte pe vremuri și pe care ai trecut-o frumos în CV ar avea nevoie de un mic buget pentru proiecte.

Ce poți face ca să oferi ceva înapoi?

 

Every Runner Has A Reason from Heist on Vimeo.

După o lună de Limitless – cifre și concluzii

Limitless1A trecut foarte repede luna trecută și, înainte să-mi dau seama, a fost gata și prima mea ediție Limitless. V-am mai povestit cum e, dar despre rezultate n-am vrut să mă pronunț cu păreri, ci cu cifre scrise negru pe alb. Acum, după măsurătoarea de final de ediție, mă tot uit la bonul scos de aparatul de măsurat și parcă nu-mi vine să cred că e al meu.

 

 

 

Vă fac un sumar al celor mai importante cifre din imagine, comparând măsurătoarea de pe 1 iulie – stânga (înainte să încep programul) cu cea de pe 7 august – dreapta (după o ediție):

Citește mai mult