Tabăra de fotografie – Bistrița în culori de toamnă târzie

BeFunky_IMG_5774.jpgÎn limba slavă, numele orașului Bistrița însemnă repede. Și cam așa a trecut weekendul prelungit petrecut aici în a 9-a ediție a Taberei de Fotografie pentru Bloggeri, printre zgomote de diafragme și culori de toamnă târzie.

Pentru mine a fost prima dată în Bistrița și  recunosc că aerul de oraș mic și liniștit, la început de iarnă, are ceva ce mi-a făcut dor de Tulcea. A fost, totuși, o diferență – am stat la un hotel de 5 stele (Metropolis), nu la mama acasă.

Pentru că mă trezesc cu noaptea în cap inclusiv când călătoresc, am descoperit cu timpul cât de bine e să faci fotografii dis de dimineață. Răsăritul îți oferă lumini și culori de poveste. Momentul meu preferat pentru fotografii e dimineața – îmi place să prind orașul un pic leneș, somnoros și mirosind a cafea.

Centrul orașului Bistrița e marcat de aleea pietonală care se află într-un proces de renovare și are șanse să semene cu cele din Sibiu sau Sighișoara. Tot acolo se află și Biserica Evanghelică, construită în stil gotic și finalizată în 1564. Pentru o priveliște mai cuprinzătoare poți urca în turnul bisericii, înalt de 75 de metri.

După o plimbare mai lungă pe străzile Bistriței, s-ar putea să te întrebi care e treaba cu toate machetele de struți cu coroană și potcoavă în cioc prin oraș. Ei bine, struțul e blazonul vechii cetăți, lăsat moștenire de ducele Ludovic d’Anjou, drept răsplată pentru susținerea pe care a primit-o din partea cetății în sec XIII pentru a ocupa tronul Ungariei.

Citește mai mult

Plec în tabără

tfb9Una dintre rezoluțiile de an nou pentru blog este să-l fac ceva mai vizual. Scrisul lung și mult e bun, dar atenția și înțelegerea se ghidează și după ce-i place privirii. Dar cum încă învăț cum să fac asta, va mai dura până va fi vizibilă transformarea online.

Din procesul de învățare și experiență face parte și Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri la care am să particip weekendul următor. Vom merge în Bistrița Năsăud, unde vom vizita orașul, Turnul Bisericii, casa unor meșteri populari și alte obiective “fotogenice” din zonă. În fiecare seară ne vom aduna și vom analiza cele mai bune fotografii din ziua respectivă, ca să avem repere și să le facem pe următoarele mai reușite.

Citește mai mult

Locuri de ieșit – Edo Sushi

sushiCând vine vorba de sushi, oamenii pe care i-am întâlnit sunt categorici – fie s-ar muta în Japonia doar pentru un sushi bun, fie se înverzesc ca algele la simpla menționare a cuvântului cu S.

Până nu demult, făceam parte din a doua categorie. Mâncasem sushi doar de două ori – o dată la un restaurant din București al cărui nume nu mi-l amintesc și a doua oară, în Germania, la un local cu pretenții. Nu mi-a plăcut deloc, iar ambele experiențe m-au făcut să aștept încă vreo patru ani ca să mai dau o șansă bucătăriei japoneze.

Însă recent, am gustat dintr-o comandă de sushi făcută de altcineva și lucrurile s-au schimbat radical. Mi-a plăcut atât de mult încât m-am hotărât inclusiv să încerc să fac sushi acasă în curând. Dar până atunci mai am de experimentat, așadar am fost de curând la Edo Sushi, pe Calea Victoriei, curioasă să văd ce au de oferit.

Citește mai mult

Goodyear4x4: Trei zile și o mie de kilometri prin Ardeal

Rupea (2)Până weekendul trecut, tot ce știam despre zona cetăților și bisericilor fortificate din Ardeal era fie din auzite, fie din prea scurtele mele treceri prin zonă. Însă realitatea Saschizului toamna bate orice fotografie sau legendă.

Saschiz, locuită de secui până în sec XIII și apoi de sași, este o localitate renumită pentru biserica fortificată și turnul asemănător cu cel din Sighișoara. În cercul meu de prieteni e cunoscută și pentru dulcețurile și siropurile naturale de rubarbă, soc, ardei iute și alte ingrediente specifice zonei. Tot ce ați auzit despre ele e adevărat 🙂

În tura de iarnă #goodyear4x4 am fost o echipă mai mare decât în ediția de primăvară și am parcurs aproximativ 1350 de kilometri în trei mașini Mercedes ML, echipate cu anvelope de vreme rece. Traseul a început cu drumul până la Saschiz, unde am rămas peste noapte la Hanul Cetății, iar apoi au urmat încă trei zile de călătorie.

Citește mai mult

Când e perfect un weekend în Veliko Tarnovo

veliko6Veliko Tarnovo e un orășel atât de pașnic, cu peisaje atât de frumoase și atât de apropiat de București încât indiferent în ce sezon ai merge, ai să te bucuri de el pe deplin.

La vreo 3 ore de mers cu mașina de București găsești un orășel cu aer provincial, cu străzi și peisaje ce te duc cu gândul la Sinaia și construcții pe etaje naturale de stâncă, furate parcă din Cinque Terre.

E perfect să mergi în Veliko Tarnovo când ai două zile la dispoziție să te relaxezi, să mănânci bine (inclusiv vegetarian) și să respiri aer de țară cu miros de pădure.

Mergi la Veliko dacă îți plac istoria și arhitectura. Casele vechi, balcoanele cu flori și străzile înguste fac fotografiile să pară vederi. Și ai și câte ceva de vizitat: monumentul vlahilor care au construit orașul, fostă capitală a Bulgariei medievale, un muzeu de artă aflat chiar în centru, Cetatea Tsarevet (Cetatea Țarilor), satul cu case din piatră Arbanassi (la 5 km distanță), biserica construită în peștera de la Basarabov sau pur și simplu magazinele artizanale de suveniruri, dulciuri și antichități din Veliko.

Citește mai mult

Expedițiile #Goodyear4x4 continuă: plec în Ardeal

goodyearAștept de mult weekendul următor. Din primăvară, cam de când s-a terminat prima expediție #Goodyear4x4 și ne-am plimbat pe coclauri, prin peșteri și prin locuri în care n-am mai ajuns și nu știam dacă voi ajunge vreodată.

În ediția a doua a #Goodyear4x4 fac echipă pentru un weekend prelungit cu Doru, Mircea, RăzvanIvo, Dragoș, Adrian și Nihasa. Sunt cu atât mai entuziasmată cu cât am analizat atent traseul – și de data asta va fi la fel de nou și plin de surprize.

Citește mai mult

O mână de var și una de ajutor

_DSC4637Sâmbăta trecută m-am convins din nou că e plin în jurul nostru de ocazii de a face fapte bune. Iar ca să avem un impact mai mare, contează să fim cât mai mulți.

Mi-am petrecut o parte din ziua de sâmbătă la o acțiune de reamenajare a Centrului de Plasament Pinocchio din București. Am fost acolo la invitația Asociației MaiMultVerde, alături de o echipă mare de voluntari de la Telus International și alți câțiva bloggeri.

Probabil vă așteptați ca un orfelinat să nu fie cel mai confortabil loc din lume. Nu l-am văzut pe tot, dar ce am apucat să văd mi-a lăsat impresia unui spital trist, cu desene învechite pe pereții scorojiți. Așadar, eu m-am ocupat de șmirgheluit și vopsit, apoi de plantat niște puieți, iar alții de măturat, văruit, reparat și ce a mai fost nevoie.

Când am ajuns, copiii nu erau acolo și mi s-a spus că se vor întoarce seara, să vadă surpriza. Din păcate, n-am putut să rămân până la final, dar am plecat suficient de mulțumită că le va fi măcar un pic mai bine.

Oricând vreți să ajutați cu ceva, găsiți Centrul de Plasament Pinocchio în zona Dămăroaia, pe bd. Luptătorilor nr. 40.

_DSC4698

Ieși din casă. S-ar putea să-ți placă

goodyearIeși din casă, ieși din oraș, ieși din rutina acelorași locuri, acelorași vacanțe.

Iată ce ți se poate întâmpla dacă petreci mai mult timp în natură:

Descoperi specii noi – poate ai citit povestea lui Doru, care a fotografiat un șarpe Boa de nisip, specie considerată dispărută de unii cercetători. Dar pentru asta a ieșit din casă, și-a luat aparatul camuflat, echipamentul, câțiva oameni pricepuți în ale științei și fotografiei. Nu i-a bătut Boa la fereastră în timp ce se uita la știri.

Citește mai mult

Ridică-te din bancă – proiect de educație prin dans pentru liceeni

sandramEducația non-formală e unul dintre lucrurile care mai poate salva ceva din sistemul nostru prăfuit de învățământ. Prin experiențe noi, precum dansul, se învață încrederea, se mărește universul de posibilități și, de ce nu, se descoperă pasiuni noi. Iar dansul contemporan e la fel de tânăr și dornic să se afirme la noi precum sunt și liceenii.

Ridică-te din bancă este un proiect frumos și rar care va lua startul la începutul acestui an școlar. E vorba despre o inițiativă de educație prin dans care se adresează liceenilor din București, atât celor fără experiență în dans, cât și elevilor de la liceul de Coregrafie Floria Capsali.

Totul a fost pus la cale ca un proiect social menit să-i apropie pe liceeni de cultură, dar cu ocazia asta cred că mulți își vor putea descoperi sau direcționa mai clar o pasiune nouă.

Citește mai mult

O săptămână în Maroc – pacea, culorile și exotismul Africii

20140829_191942Marocul e un paradox misterios. Oamenii lui merg pe străzi murdare, dar locuiesc în case în care poți filma reclame la detergent, vânzătorii sunt mulți și zgomotoși, dar până la urmă le dai banii de drag și, deși e un stat religios, pe străzile orașelor mari, petrecerile și hașișul ard până dimineață.

Marocul este una dintre cele mai accesibile destinații exotice – se ajunge repede, se văd multe și se cheltuie puțin. Are un farmec dat de contraste de tot felul și e un mini șoc cultural din care ai multe de învățat despre politețe, prietenie și obiceiuri de neclintit.

E o pace frumoasă peste tot unde te duci și un amuzament continuu. Vânzătorii zâmbesc, îți dau cadouri din partea casei și pleci din prăvăliile lor ca dintr-un Sephora african, mirosind a toate florile pământului. Chelnerii se îmbracă ciudat de gros pentru climă, dar asta nu face decât să amuze turiștii care, odată ajunși acolo, își dau seama că un concediu e prea puțin pentru cât are de oferit țara asta.

Citește mai mult

Cum e la noul Alt Shift, restaurantul de la Control

altshift3De prin primăvară, terasa Controlului vuia de zvonuri. Că se deschide, că nu se deschide, că urmează, că mai durează până vom avea un nou restaurant Shift chiar deasupra Controlului de la Cercul Militar. A durat ceva așteptarea, dar a meritat. Sâmbătă s-a deschis Alt Shift, iar duminică am fost la vizită și degustare.

Locul arată foarte bine. Au fost atenți la tot – scaune, ferestre, pereți, bar, iluminare. Spațiul e împărțit în trei săli, iar ferestrele dau către terasa verde a Controlului.  Are un aer urban industrial și păstrează legătura cu elementele ce țin de Berlin, care duc mai departe vechiul nume al clubului, dinainte să se deschidă Control. Dacă la Shift-ul de la Lahovari găsiți un decor mai boem, aici privirea o să vă meargă prima dată în două locuri – barul și peretele din sala mare pe care a fost reprodus schițat un celebru desen de pe zidul Berlinului.

Meniul e 99% același ca la primul Shift, din ce am observat. Acolo mergeam pentru mâncare și unul dintre cele mai bune cappuccino din București. Ieri, la Alt Shift am gustat salata cu roșii uscate și pesto (27 lei) și dovleceii cu cremă de brânză (19 lei). Cel mai iubit dintre moldoveni n-a rezistat și a mers pe una dintre variantele lui preferate, tagliatelle cu pui și ciuperci (28 lei).

Citește mai mult

Următoarea oprire, Maroc

musulmani_marocSăptămâna viitoare plec în primul concediu real de anul ăsta și va fi exotic și încins. Marocul este una dintre cele mai accesibile destinații exotice, iar prin exotism mă refer nu doar la peisaje, ci în special la cultură, cutume și toate lucrurile alea mărunte care te fac să simți că ești departe, departe de Europa.

Vom ateriza în Marrakech unde vom sta în primele zile, apoi vom porni vreo două zile prin deșert, pe cămile. Sau dromaderi, ca să fim politically correct, deși am înteles că fundul o să ne doară la fel, indiferent câte cocoașe va avea mijlocul de transport 🙂

Mai avem pe listă o excursie de o zi în Rabat și Casablanca sau o vizită la cascada d’ouzoud, care pare spectaculoasă din fotografii. O altă zi va fi dedicată orașului Essaouira, al cărui centru vechi (sau Medina, cum îi spun arabii) se află în patrimoniul UNESCO.

Citește mai mult

Cum e la Sfantu Gheorghe fără Anonimul

sf gheorgheNici nu mai știu acum câți ani am fost prima dată la Sfântu Gheorghe. Probabil șapte sau opt. Era prima dată când ajungeam la Anonimul, dar nu doar pentru filme, ci și pentru deltă și pentru câteva zile de plajă cu câțiva colegi de liceu.

De atunci, am continuat să merg an de an la Sfântu și să le povestesc și altora. Era concediul meu din fiecare vară – 5-6 zile suprapuse total sau parțial peste perioada festivalului, în care nu mai știam altceva decât mare, plajă, filme și bere pe terasa din camping. Ah, și pește. Mult pește.

În iarnă, când a început să circule zvonul că anul ăsta nu se mai ține Festivalul Anonimul, parcă nu-mi venea să cred. Era prea multă lume legată de locul ăla, aveam prieteni vechi cu care mă vedeam doar o dată pe an acolo, fără măcar să mai vorbim înainte. Mai târziu, zvonul s-a adeverit când pe pagina Festivalului, organizatorii au anunțat că nu se va mai organiza la Sfântu Gheorghe. Și, de fapt, nu s-a anulat evenimentul, ci au fost închise campingul și complexul Green Village. Filmele au fost difuzate la București, pe Dâmbovița. No comment.

Citește mai mult

Un weekend cu aer de vacanță studențească

Lipton2Un weekend înnorat la mare e ca o petrecere la care s-au autoinvitat părinții. Ar fi putut ieși și mai bine, dar dacă sunt prietenii care contează acolo, e mult mai bine decât deloc 🙂 Cam așa se rezumă weekendul petrecut de mine pe plaja Lipton din Costinești, alături de Adina, câștigătoarea concursului de pe blog, și de o gașcă de prieteni vechi și noi reuniți pe nisip.

Deși soarele a fost cam scump la vedere, plaja a fost arhiplină. Dar cum plaja nu e doar despre bronz, cei de la Lipton au asigurat entertainmentul cu jocuri și premii. Curajoșii au făcut Limbo, competitivii au dărâmat sticle de Lipton cu frisbee-ul, fotogenicii au făcut selfie-uri, iar luptătorii au jucat Thug of war pe terenul gonflabil acoperit cu apă. Au plecat acasă cu ochelari cool, tricouri, mingi, frisbee-uri și altele. Nu-i de mirare că, pe măsură ce te apropiai de plaja Lipton, scădeau șansele să găsești un șezlong liber.

Citește mai mult

#RomaniaSeSchimbă prin oamenii harnici și cu inițiativă

GaujaniCa să revii cu picioarele pe pământ, în România reală a anului 2014, e suficient să faci o excursie la țară, într-un mic sat din Giurgiu numit Găujani. Să stai de vorbă cu oamenii de acolo, care n-au alte surse de venit decât o mică grădină și câteva găini. Sau cu fetele tinere, care n-au prea multe opțiuni în afară de măritiș, copii și spălat rufe la mână.

De fapt, există alte variante. Însă când ai trăit toată viața într-un context, când împrejurul tău ai văzut mereu același model de trai, nu vezi oportunitățile echivalente de cele mai multe ori cu speranța, bunăstarea și satisfacția personală și profesională dobândite la tine acasă. Lucruri mai importante decât banii.

Cu ceva timp în urmă, la invitația Fundației PACT, am mers la clacă în Găujani, jud. Giurgiu, alături de cele mai talentate cusătorese din sat. Da, o clacă din aia, ca pe vremuri, în care am cusut etamină, am mâncat plăcinte de casă și am vorbit despre de-ale satului. Mi-au amintit cum se fac X-urile pe etamină câteva doamne la vârsta a doua și a treia, dar și câteva mai tinerele, care, la prima vedere, n-ar fi avut altă treabă în afară de îngrijit copii, case și grădini. Pentru că în Găujani, județul Giurgiu, oricum nu e mare lucru de făcut.

Citește mai mult