I-am incurajat intotdeauna pe cei din jurul meu sa faca ceva. Sa isi descopere pasiunea si sa o transforme in job sau intr-o preocupare serioasa. Din pacate, intotdeauna ceva lipseste: n-am o idee, n-am timp, n-am resursele necesare. Sau poate pur si simplu exista oameni care nu au tragerea aia de inima, impulsul ala.
Category: Oameni si locuri
Park(ing) day – vino sa-ti revendici orasul!
Pe 16 septembrie, probabil cele mai urate locuri din Bucuresti se inverzesc.
Doua mari parcari din Bucuresti – Unirii, aripa Calarasi si Carrefour Baneasa – vor fi acoperite cu gazon si vor gazdui fel de fel de activitati care ne vor face sa iubim mai mult orasul in care traim, sa experimentam si sa descoperim noi pasiuni. Vom invata sa jonglam, sa ridicam zmeie, sa dansam street dance, sa pictam mobila si ce trebuie sa facem ca sa convietuim pasnic cu vecinii nostri 🙂 (eu la asta merg neaparat). Toate, cu picioarele in iarba.
Park(ing) day este organizata pentru al doilea an la rand de RFI Romania. Am stat de vorba cu Tea Vasilescu, PR la RFI si “creierasul” din spatele operatiunii, care mi-a mai zis cateva chestii interesante.
Oameni despre care nu citim suficient
Mi se intampla uneori sa cunosc oameni-enciclopedii sau oameni care au facut niste lucruri extrem de misto in viata, cu care as sta ore intregi de vorba. Si mereu ma intreb de ce oare nu stiam de ei pana atunci.
Bine (ca) ati (re)descoperit Delta
In copilaria mea de mica tulceanca, eram cam satula de atata Delta.
In vacantele de vara, mergeam aproape zilnic in vizita la unchii lipoveni. Daca erau acasa insemna ca sa pregateau de o noua plecare “in balta, la peste”. Am si acum in minte o imagine-carte postala, genul ala de imagine care cuprinde o atmosfera completa: stateam cu sora-mea in curte, la umbra, pe niste scaunele de lemn, si cascam ochii la ei cum repara setcile, in timp ce noi rontaiam de zor la niste scrumbie uscata sau afumata, iar la radio se auzeau cotele Dunarii (soasant sentimetra).
Vacanta in Balcic – ieftina, comoda si relaxanta
A merge la mare in Bulgaria e ca si cand ai merge in vizita la niste matusi prietenoase. Te primesc cu drag, nu te streseaza prea mult cu cheltuielile, nu-ti face nimeni programul si iti pun pe masa tot ce au mai bun, din plin. Si e liniste.
A merge la mare in Mamaia e ca si cand ai merge la niste amici tineri si cam fitosi. Iti cer multi bani pe chirie pentru ca si ei platesc mult, la mancare puneti bani impreuna si nu stii cum se face ca tot te costa de se usuca, iar entertainmentul inseamna niste cluburi cam dubioase cu muzica data prea tare. Nu se chinuie ei prea mult la curatenie, ca sunt boemi si preocupati de teluri si idei mult prea inalte.
Povestea omului care canta povesti la frunza
Stransi in cerc alaturi de ceilalti musafiri din “sufrageria Tasuleasa”, domnul Nucu a inceput sa ne cante la frunza. “Ce sa va cant? O doina de la Cluj?”, intreaba in timp ce indoaie intre degete frunza de par intr-un fel numai de el stiut. Ai crede ca dintr-o frunza nu pot iesi sunete suficient de exacte, suficient de puternice, de inalte sau de bine potrivite. Cand incepe sa cante, in linistea din jurul doinei sale, domnul Nucu ne demonstreaza ca se poate.
Si o face cu o asemenea usurinta si naturalete, incat unuia dintre noi i se pare simplu si vrea sa incerce. “Frunza se tine ca o femeie: cu blandete, fara sa o indoi prea tare. Vezi sa nu iasa vreun pic de aer si sa sufli numai pe deasupra capatului de sus. Mereu pe deasupra”, ii explica domnul Nucu zambind.
Fata serioasa si WC-ul public
Sambata, pe plaja Modern din Constanta. Lume multa, soare, mici, muzica indoielnica si chelneri minori angajati la negru care hartuiau turistii sa vina la ei pe terasa.
Pentru ca obisnuiesc sa beau multa apa, dupa nici cinci minute de cand am ajuns pe plaja am simtit ca … stiti voi, am o problema.
Am zis sa fiu civilizata si sa merg la toaleta publica de pe marginea plajei si sa rezolv problema simplu si sigur. Cand colo, vad de la distanta o foaie A4 cu deprimantul mesaj “Taxa 1 leu”. Zic deprimant pentru ca aveam la mine doar sandalele si costumul de baie.
Despre nenoroc si ghinion
Un nenoroc nu este un ghinion. E doar acel ceva pe care nu il poti controla si care, cand se intampla, reuseste sa iti strice intr-o buna masura planurile, dar nu complet.
Nu exista niciun moment ok pentru un nenoroc. Daca ai sti ca din 365 de zile, in 50 ar trebui sa ai nenoroc si ai putea sa planifici singur cand sa se intample asta, ti-ar fi extrem de greu. Citește mai mult
Am sa-mi bat copiii
si n-am sa-i primesc in casa, daca de asta va fi nevoie ca sa ma asigur ca isi petrec zilele frumoase de vacanta batand mingea pe afara.
Ma intrebam ieri, in timp ce Irina Camelia Begu castiga in fata italiencei Corinna Dentoni la BCR Ladies Open, cam ce i-ar trebui unui copil ca sa ajunga sportiv de performanta.