Zilele astea, cand nu era nimeni in spatele meu sa vada ce se intampla pe monitor, am frunzarit site-urile de anunturi. Concluzia e clara: romanii ar face orice ca sa faca rost de bani. Iar cele trei mesaje de mai jos, publicate (culmea!) unul dupa altul, scriu un adevarat roman cu intrigi, aventuri, bani, sex, cariere muzicale, afaceri, camatari, banci, concerte la nunti si tot ce mai trebuie unui best seller realist.
In ultimii trei ani, de voie si de nevoie, am urmarit evolutia pietei de cosmetice bio din Romania. Au aparut multi importatori si, chiar daca nu gasim aceeasi varietate ca in strainatate, nu ne putem plange ca ducem lipsa de oferta.
Din pacate, lumea e inca prea putin informata despre produsele bio in general, nu numai despre cosmetice, iar unele mituri au supravietuit si chiar s-au dezvoltat in timp. Asa ca am sa va povestesc cate ceva din experienta mea cu produsele organice pe care le-am folosit si le folosesc, ca sa mai distrug din aceste mituri:
Reporters Without Borders are o campanie nou-nouta impotriva cenzurii presei, in care apar politicieni celebri: Pixelated truth. Sunt aceiasi politicieni din printurile campaniei Unhate pentru United Colors of Benetton despre care scriam acum vreo doua saptamani. Cred ca deja Clinton, Putin si Obama se simt folositi.
Am observat un trend la angajatorii care cauta oameni creativi: la interviu, au cate o intrebare secreta, la care abia asteapta sa ajunga, iar asta se citeste in nerabdarea de pe fata lor: e intrebarea care te lasa masca. Rolul ei e sa decida daca ai simtul umorului, creativitate, spontaneitate si pana unde se intind.
Nu vi se pare ca ardelenii sunt putin favorizati in publicitate? In reclamele cu oameni gospodari e vorba despre ardeleni. La fel si in cele despre natura neatinsa, obiceiuri si traditii stravechi, despre mersul la biserica in straie populare, despre berea strasnica, despre lucruri facute ca la carte, “ca la mama acasa”, ca “la noi, in Apuseni”. Tot ce-i mai bun e despre ardeleni.
Vorbeam zilele trecute cu colega Paula despre blogurile agentiilor de publicitate si am facut o lista cu preferatele noastre. Am ajuns la vechea concluzie ca ar fi fain sa avem mai multe bloguri de agentii, ca ar exista cu siguranta un public pentru ele (daca nu l-ati crezut pe Alex Negrea cand zicea asta, va rog sa ma credeti pe mine 🙂 )
Spot suedez impotriva consumului excesiv de alcool. Aparent, o reclama la alcool ca oricare alta. Dar la final vine revealul, o atentionare pentru toti suedezii care traiesc mai mult in frig si pe intuneric si se incalzesc cu un paharel.
Iata ca se poate si fara sange pe sosele + lacrimi.
Sau michteaux, pentru utilizatorii francezi.
Daca nu m-a atins prea mult la inima campania ROM cu ambalajul schimbat, de data asta chiar imi place ce au facut baietii de la McCann. Si imi place ca nu promit sa ii faca pe romani mai buni, ci sa scoata in evidenta in online faptul ca romanii merita o imagine mai buna. Totul simplu si de efect.
And I would kiss it day and night if it were mine 🙂
Am o curiozitate neobisnuita fata de oamenii din alte tari. Ma intriga, vreau sa ii descopar, sa aflu cum sunt, cum traiesc, ce gusturi si ce pareri au. De asta imi place in avion, unde petrec cateva ore inconjurata de straini care vorbesc limbi ciudate si imi fac tot felul de scenarii despre ei.
Pentru ca diseara se lasa cu vrajitoare pe maturi si dovleci schimonositi, am adunat o colectie de print-uri cu tema data: Halloween. Am gasit foarte multe ad-uri pentru bere, ceea ce mi s-a parut ciudat initial :). Dar Halloween-ul e prilej de petrecere si am gasit si cateva printuri care promoveaza mesajul “don’t drink and drive”.
Aseara am fost pentru prima data la o piesa de teatru care continea product placement (PPL). E vorba de comedia Un cuplu ciudat, cea mai faimoasa comedie a secolului XX, sponsorizata de Ballantine’s. In decor erau plasate vreo 4-5 sticle de whisky, iar personajele isi tot umpleau paharele. Piesa e foarte buna si m-a captivat, asa ca nu mi-am dat seama daca le goleau pe bune sau nu, dar poate asa se explica umorul destept si jocul natural si dezinhibat la care am asistat :).
…sunt deadline-urile scurte. Povestea sta in felul urmator: clientul isi aminteste ca are nu stiu ce eveniment si are nevoie de un spot/print/orice alt material pana maine. Agentia zice “da”. Asta inseamna ca un director de creatie, unul sau mai multi copy, unul sau mai multi art directori, unul sau mai multi DTP-isti, un account, eventual un trafic o sa-si dea programul peste cap ca sa faca loc noului proiect. In cazuri mai dificile, se poate lasa cu ore peste program pentru toti cei de mai sus sau cu amanarea altor task-uri si aglomerarea lor in zilele urmatoare.