What is it that makes your heart beat fast, your mind wander and your feet dance nervously?
What is it that brings hundreds of runners each year at the start of Marathon 7500, for the last 10 years?
It’s probably a mix between the beauty of Bucegi mountains, the difficulty of the team races, and the people that write the story. And especially about that one person that you team up with.
Planul a fost să pornim de lângă Espot, la vreo trei ore si jumătate de condus din Barcelona, să pornim spre Refugi d’Amitges (2380m), iar de acolo aveam trei opțiuni, în funcție de cum se prezintă traseul:
Traseu: Montseny – Les Agudes – Font del Puig – Matagalls – Coll Formic – Pla de la Calma – Sui – Turo de Samont – Montseny
Distanta – 50 km (cu o portiune de ratacire la final care poate fi evitata)
Durata – 14 h
Marcaj – alb cu rosu (GR 5) si verde cu galben
E a doua oara cand subestimez muntii spanioli (uups, de fapt catalani). Prima data a fost acum 4 ani, cand am mers la o via ferrata pe Montserrat, cu dificultate medie. Medie poate pentru cei experimentati, dar pentru mine a fost destul de hardcore. Must do that again! 😀
Weekendul trecut, dupa cateva zile de urmarit prognoza meteo care nu se mai hotara daca va fi soare sau nu, am stabilit un traseu relativ aproape de oras, cam la o ora de condus de Barcelona.
Traseul inconjoara parcul natural Montseny, o zona celebra pentru apele minerale de calitate.
Dacă ți se întâmplă să visezi cu ochii deschiși la plimbări în natură, dacă îți petreci pauzele de masă de la job făcând planuri pentru următoarea tură la munte, și dacă refuzi pentru a mia oară invitația în club pe motiv că ai în plan un traseu nou, welcome to the club! Inspirația e la tot pasul, iar pe Instagram e și bine împachetată. Prin urmare, azi îți recomand zece conturi de Instagram cărora să le dai follow când să evadezi măcar cu gândul către brazi și vârfuri înalte.
Una dintre cele mai frumoase drumeții montane făcute anul trecut a fost la Mălăiești. Din păcate, a fost chiar în weekendul în care am aflat că am pierdut câțiva oameni dragi în Colectiv. Potrivirea a făcut să mă întorc acolo după exact un an, urcând tot cu gândul la ei, dar cu mai multă pace în suflet.
Cabana Gura Diham – Mălăiești e un traseu perfect de făcut în orice anotimp. De fapt, în fiecare anotimp, pentru că e atât de diferit de fiecare dată. Acum un an am prins peisaje de toamnă cu frunze colorate și a fost ca-n povești.
Am plecat atunci spre casă cu gândul să revin iarna, dar habar n-aveam că am să mă întorc peste fix un an și că va fi deja iarnă. Nu se pune scurta vizită din timpul Maratonului 7500 din vară, pentru că n-am petrecut mai mult de 5 minute acolo, doar cât să iau apă de la izvor.
Poți face traseul Cabana Diham – Mălăiești și înapoi în aceeași zi sau poți rămâne peste noapte la cabană. Există camere cu mai puține sau mai multe paturi, dar cel mai bine e să suni și să vezi dacă sunt locuri libere pentru grupul cu care mergi.