Am riscat. Am mers la 50 shades of Grey fără să fi citit cartea, fără să fi văzut trailerul și cu niște așteptări foarte scăzute după ce am văzut zeci de tipe citind cartea în metrou (două chiar pe ziua de azi) și zeci de articole, postere, spoilere.
Ce auzisem? Că e un film prost, de nota 3,3 pe IMDB (unde lumea dă note prea mari), cu scene explicite și violente. Că e un film pentru femei. Că e un fel de Nymphomaniac de rang mai jos. Ba chiar, într-un articol citit zilele trecute, autorul spunea “If your girlfriend asks you to go see this movie with her, get rid of her”. Cu toate astea, mă așteptam să aibă o doză fun. Niște glume inteligente, niște replici memorabile, niște situații încurcate sau măcar niște scene amuzante de iubire cu scandal la nivelul Hollywood.
Ce a fost, de fapt? Într-adevăr, filmul nu merită timpul, atenția și banii pe bilet. Cu toate astea, probabil o să-l vedeți, dintr-o curiozitate sadică de care Grey ar fi mândru. Eu trebuia să-l văd ca să mă pronunț, deși în mintea mea era noul Twilight, așa că m-am bucurat de invitația Nescafe Cappuccino la o vizionare VIP.