Cu sau fără muzică în căști la alergare? Asta e întrebarea care separă cea mai mare parte a alergătorilor în două categorii – cei care nu înțeleg cum ți se duc picioarele fără un beat mișto în urechi și “puriștii” care sunt de partea ascultării gândurilor și a ierbii crescând.
Eu sunt în zona gri. Îmi pun căștile doar uneori. Când alerg la munte, îmi place să aud zumzetul de la start – pașii, crampoanele care se înfig în pământ, respirațiile celorlalți, încurajările de pe margine și glumele colegilor de cursă. Parcă le aud și emoțiile 🙂
Mai departe, mai ales dacă urmează pădure, îmi place să mă bucur de liniște. O experiență completă înseamnă să-ți dedici toate simțurile acelui loc și moment, așa că mă duc ascultând cum foșnesc frunzele sau cum cad pietrele.
Totuși, sunt câteva momente în care dau play în caști, pentru că vreau sau simt că am nevoie.