7500 de emoții

7500 - 3

 

 

Istoria se repetă. Retrăiesc emoțiile pe care le-am avut anul trecut în legătură cu Maratonul Piatra Craiului, doar că de data asta sunt pentru Maraton 7500.

La fel ca atunci, tot anul am zis că nu e un concurs pentru mine, că e prea greu și că n-am ce căuta acolo. Cu toate astea, la fel ca atunci, pe ultima sută de metri m-am înscris. Cu o săptămână înainte de start, emoțiile au început. La fel și ideile de răzgândire.

De data asta, totuși, emoțiile sunt mai mari, parcă direct proporționale cu distanța și diferența de nivel. Numai gândul la 45 de kilometri, cea mai lungă distanță parcursă vreodată într-o competiție, cu 3200m diferență de nivel, mă face să aud picioarele strigând “Nuuuuu!”. Traseul de Hobby (ce nume!) la care m-am înscris ajunge de două ori pe Vf. Omu și are o urcare pe Bucșoiu unde știu că o să încep să regret gândul amarnic care m-a împins să mă bag în așa ceva.

Ce diferă e faptul că la 7500 cursa se face în echipă și că, pentru prima dată în istoria alergărilor mele montane, am făcut o tură de recunoaștere a unei porțiuni din traseu înainte de concurs.

Citește mai mult

Retezat SkyRace 2016 – Satisfacția unei curse cu efort și bucurie în același timp

Foto - Radu Cristi
Foto – Radu Cristi

 

Concursurile de alergare mi-au demonstrat o lecție pe care o știam, dar nu o conștientizam prea bine la alte aspecte din viață: cea mai mare satisfacție nu e un loc bun în clasament, ci sentimentul că ai tras cât ai putut de tare în ritmul potențialului propriu, fără să forțezi, fără să te accidentezi și că în același timp te-ai bucurat de cursă și de toate locurile prin care te-a purtat.

Rareori mi s-a mai întâmplat să se alinieze planetele și să simt că am dat chiar tot, dar că m-am și simțit bine pe traseu. La Retezat SkyRace 2016, unde am participat pentru prima dată, traseul Buta (23 km și 1400 m diferență de nivel) mi-a oferit cadoul ăsta prețios. Desigur, cu un bonus de febră musculară de o intensitate la fel de rară.

 

Am împlinit un an de alergare montană și, ca un copil care începe să asocieze mai ușor ce vede în jur pe măsură ce crește, încep și eu să-mi dau seama de lucruri noi de la o alergare la alta. Sunt curse la care am mai fost și de care vreau să mă mai bucur o dată și sunt curse noi, unde mă duc tocmai pentru factorul surpriză.

Retezat SkyRace e unul dintre evenimentele pe care le-am ratat la ediția anterioară, pentru că am participat la Maratonul DHL. În același timp în care eu goneam între Predeal și Poiana Brașov, jumătatea mai bună alerga traseul Custura, de 28 de km, pe o vreme cruntă. De data asta a fost rândul meu. Mi-am rezervat loc chiar în prima zi de înscrieri, dar la traseul mai scurt, Buta (23 km) și am așteptat cu entuziasm să vină odată 18 iunie.  Citește mai mult

Brașov Marathon 2016 – prima cursă a anului și primul podium

bvmaraton

 

Ca să fiu sigură că nu mai rămân pe dinafară, anul ăsta e prima dată când m-am înscris din timp la competiții. Între noi fie vorba, de aceea am lansat și e-book-ul Alergările Anului 2016 – ca să-mi fie mai ușor și mie, și vouă, să ne planificăm din timp la ce vrem să participăm. La Brasov Marathon m-am înscris chiar de Happy Registration Day, fără să știu mare lucru despre traseu, ci doar pentru că auzisem de la alții că e foarte mișto.

Și a fost mișto, dar și al naibii de greu. Cu toată pauza, accidentarea și cu tot greul, am ieșit pe locul II la categorie și pe VII la open feminin. A fost, practic, prima dată pe podium (teoretic, am mai fost pe podium și la Iezer Run, unde am ieșit tot pe locul 2, dar organizatorii au făcut premierea mai devreme decât anunțaseră, așa că n-am mai prins-o și n-am mai avut micul meu moment de glorie).

Brașov Marathon a venit imediat după accidentare și e normal să simt că nu sunt deloc în cea mai bună formă – obosesc mult mai repede și calc mai precaut, picioarele nu mai prind viteza și curajul de dinainte nici dacă mintea le ordonă asta.

Citește mai mult

Unde alergăm în 2016

corcova

 

Anul trecut a fost sub semnul revelației alergării montane. Pesemne că a fost cu noroc băleguța în care am călcat la EcoMarathon. Atunci mi-am propus să fac o încercare și să alerg și eu o cursă la munte. Am zis una și, până la urmă au fost vreo 7.

Anul ăsta planul e să nu mai merg chiar la toate alergările și să nu mai alerg mereu cele mai lungi distanțe. Am să merg, totuși, la cursele care-mi sunt dragi, însă am să mă concentrez pe câteva, în timp ce la restul am să alerg cu mai multă plăcere și grijă, ca să nu mă accidentez sau să fiu nevoită să stau câte o săptămână să mă refac.

 

Iată ce planuri am momentan pentru 2016:

Citește mai mult

Maratonul Piatra Craiului 2015 – Energie și magie

Foto: Andrei Popescu
Foto: Andrei Popescu

MPC. Greu. Poate cel mai greu. Marele Grohotiș. Salomonii mei care alunecă pe pietre. Urcarea abruptă până la refugiul Diana. O cursă cu o istorie de zece ani. Participi doar dacă îți acceptă aplicația. Veterani. Nivel ridicat. Porțiunea de coborâre pe frânghii. Doar o săptămână trecută de la ultima alergare montană. Oboseală adunată, ore lungi la birou, antrenament cam puțin. Și parcă mă dor genunchii. Ce mă fac dacă plouă?

 

Gândurile astea îmi dădeau emoții înainte de a zecea ediție a Maratonului Piatra Craiului, atât de mari încât mă tot întrebam în ce m-am băgat.

Știam despre MPC că este un maraton al veteranilor, al celor buni. Sunt oameni experimentați, care au participat la toate edițiile, din 2006 încoace. În 2006 eu eram în clasa a XI-a și nu depășisem 1,5 km de alergare nici măcar cu un centimetru.

Când m-a întrebat Monica la Corcova “vii la MPC, nu?”, i-am zis că nu-i de mine. E de “oameni mari”, n-am ce căuta acolo. Nu cumva e foarte greu? “E greu, dar și cel mai frumos”. Și așa a sădit sămânța.

****

MPC e prima cursă la care, pentru a participa, a trebuit să trimit o aplicație. Principala cerință era să fi avut deja o oarecare experiență de alergare montană. Probabil organizatorii s-au gândit că ar scădea drastic numărul participanților la curse montane dacă primul lor trail run ar cuprinde urcarea pe Diana sau coborârile pe frânghii și pe grohotiș.

Citește mai mult

Iezer Păpușa Trail Race – maraton, patinaj, ploaie și prima dată pe podium

iezer trail run 2

 

Împinge călcâiele în podea și ridică vârfurile la maximum, până simți că pocnește gamba. Cam așa a fost prima parte de urcare la Iezer Păpușa Trail Race. Din fericire, nu a durat mult și urcarea ne-a dus la răscruce de vânturi, în golul alpin, apoi la patinoar. Cum așa?

Ei bine, planul era ca alergarea de la Iezer să fie antrenamentul lung înainte de Maratonul Piatra Craiului, de săptămâna viitoare. Pentru că nu apuc să alerg decât în parc sau pe stadion, am zis că o porție de antrenament specific nu strică.

Dar să derulăm de la început. Am ajuns la Iezer mai mult din întâmplare. E un eveniment mai puțin cunoscut, care a avut prima ediție anul ăsta și probabil nu m-aș fi înscris dacă nu câștigam o înscriere gratuită la tombola de la Cozia Mountain Run.

Așa că mi-am făcut bagajele, mi-am luat sora în galerie și am plecat. Am hotărât să nu forțez deloc, să alerg relaxată ca să nu-i dau ocazia lui Murphy să aplice legea gleznei sucite înaintea cursei cu emoții. Totul a decurs ok și, cel puțin din punct de vedere al funcționalității, sunt aptă pentru MPC.

Citește mai mult

Review: Pantofi de alergare montană Salomon Speedcross 3

 

Finishul de la Cozia, cu inca un alergator care poarta Speedcross
Finishul de la Cozia, cu inca un alergator care poarta Speedcross

 

Dacă te duci la o alergare montană în România și te uiți în jur la start, ai să vezi că vreo 70% dintre alergători poartă Salomon Speedcross, mai mult sau mai puțin fosforescenți.

Fără să fac prea mult research înainte, mi-am luat în primăvară modelul Speedcross 3 și am apucat să-i alerg cât de cât până acum. Hai să îți povestesc cum s-au comportat.

I-am purtat prima dată la EcoMarathon și aveam emoții. E riscant să mergi cu pantofi noi pe munte – dacă te rod, ai două variante – ori continui în picioarele goale, ca Barefoot Rick, ori înduri până la finish. Unde mai pui că era și prima mea cursă de trail! Eram pregătită moral pentru cel puțin un fail.

Din fericire, Salomonii s-au comportat exemplar, atât la EcoMarathon, cât și cu următoarele ocazii. I-am mai purtat la Cozia Trail Race, Corcova Trail Race și în drumeții pe Valea lui Stan, pe Moldoveanu și pe Negoiu.

Citește mai mult

CiucasX3 – Prima data in alergare pe Ciucas

 

participant

A mai ramas o saptamana pana merg din nou la Ciucas, un loc unde am fost deja de multe ori, insa niciodata n-am alergat. De data asta am sa alerg maratonul CiucasX3 si va fi prima data cand voi alerga acolo.

Fata de traseele pe care le-am facut pana acum, traseul de maraton e putin diferit, insa pastreaza cireasa de pe tort – urcarea de la Cabana Ciucas pana in Vf. Ciucas. Ultima data cand am facut-o a fost in primavara, pe un soi de zapada semitopita si grea, in care ni se afundau picioarele pana la glezne. Am facut o ora si jumatate pana in varf atunci si am ajuns cu bocancii plini de ultima zapada a anului.

Citește mai mult

EcoMarathon – primul meu maraton montan (în sfârșit)

Sunt doi ani de când visez la momentul ăsta. Sâmbăta viitoare, pe 9 mai, alerg la primul meu maraton montan – EcoMarathon 2015, la Moeciu de Sus. Este unul dintre cele mai populare maratoane montane de la noi, cu mulți participanți începători, ca mine, care se află la prima despărțire de cursele pe teren plat, dar și unii foarte experimentați, români și străini.

Ca în fiecare an, există două curse – cros, de 14 km, și maraton, de 42 km. Diferență de nivel – 2400 metri (click pe imaginea de mai jos). Nu sunt în cea mai bună formă, am vreo 2 kg în plus și câteva alergări de antrenament în minus, însă cred că am să alerg cursa de maraton.

Traseul de maraton este format din 3 bucle, dintre care prima buclă coincide cu traseul crosului, așadar îmi ofer o portiță de evadare după partea asta, dacă nu mai pot. Însă, din experiența (dureroasă a) primului maraton pe asfalt, pe care de asemenea nu credeam că am să-l pot termina, la care adaug senzația incomparabilă de a alerga prin peisajul magnific de la Moeciu, o parte din mine e foarte încrezătoare.Traseu-EcoMarathon-profil

Citește mai mult