Olla de Nuria 2017 – alergare la înălțime pe creasta Pirineilor

nuria2

 

Weekendul trecut am avut parte de cea mai frumoasă alergare de când sunt în Spania: semimaratonul Olla de Nuria, aflat la a XI-a ediție. A fost o cursă de la care nu stiam la ce să mă astept, cu un profil cu care nu sunt obisnuită si pentru care nu m-am antrenat cum trebuie, însă mă bucur că nu am dat înapoi.

 
 

A fost senzațional traseul: 22 de km cu 3880m diferență de nivel acumulată (cam 1900m urcare si tot atât de coborâre). Desi a fost o bătălie continuă cu urcările si altitudinea, m-am simțit bine pentru că nu am forțat prea tare si am terminat-o mai bine decât credeam, în 3h 45min, cu locul 9 la categorie, 11 la open feminin si 173 la general, din 520 de finisheri.

 
Cum spuneam, obiectivul meu a fost să fac un antrenament mai serios pentru Marathon 7500 si să mă bucur de una dintre cele mai iubite si mai frumoase curse din Catalonia. Si vorbesc serios când folosesc superlativele, locurile s-au ocupat în câteva ore de la deschiderea înscrierii.

 
Citește mai mult

Următoarea oprire: Olla de Nuria

olla de nuria

 

Mi-am propus să văd cât mai mult din munții spanioli si să profit de timpul liber fie pentru plimbări, fie pentru curse. Țin să menționez asta ca să nu uit uneori de ce fac unele trăznăi. Cum ar fi înscrierea la Olla de Nuria, de peste câteva zile (11 iunie).

 

Când am primit propunerea să mă înscriu, habar n-aveam în ce mă bag. Stiam doar că Olla de Nuria (si celelalte curse din concurs) se țin în Vall de Nuria, una dintre cele mai frumoase zone din Pirinei. E menționată cam de toată lumea de aici în topul recomandărilor de munți pe care mi le fac, alături de Aiguestortes, Pico Aneto, Monte Perdido etc.

 

Si pentru că în plimbare încă nu am ajuns acolo, voi merge pentru prima dată în alergare. Alergare e mult spus, pentru că Olla de Nuria are un profil foarte vertical – 21 km cu 3880m diferență de nivel. Prima parte e doar urcare: în 5km se adună 1000m diferență de nivel până pe vf Puigmal, după care sus-jos-sus-jos încă vreo 10-12km si la final coborâre abruptă pe teren tehnic. Delooooc specialitatea casei.

 

În plus, e o cursă destul de pro. În fiecare an vin elitele alergării montane, iar locurile se ocupă în câteva ore de la deschiderea înscrierilor.

 

E clar că o să doară cei 3880m diferență de nivel, probabil o să fie si foarte cald, dar cum ziceam la începutul articolului, merg acolo cu câteva planuri care merită tot efortul. Primul – să văd ce e cu Nuria asta lăudată în stânga si dreapta, al doilea – să fac un antrenament mai serios pentru Marathon 7500 si al treilea – evident, să văd cum e un concurs cu asemenea participanți.

 

Si, chiar dacă traseul o să fie o provocare foarte serioasă si nu pot să fiu cine stie ce competitivă, vreau să văd cum mă descurc pe genul ăsta de profil, nemaiîncercat până acum.

 

Când o să ardă muschii, sper să-mi amintesc toată lista asta de motive 🙂

 

În orice caz, asta e socoteala de acasă. Vedem acolo cum va fi, cât de mult vor coopera picioarele pe urcări si cât de bine am să mă simt. Mă simt ca la început din punctul ăsta de vedere, pentru că nu îmi dau seama clar la ce să mă astept.

 

Ce pot să fac e să admir video-ul cu povestea Olla de Nuria de anul trecut, ceea ce vă doresc si dumneavoastră.

 

 

EcoMarathon 2017 – Energie si bucurie acolo unde a inceput totul

Foto: Alina Selinadie
Foto: Alina Selinadie
Cred ca fiecare alergator ajunge sa aiba o cursa de suflet. Pentru mine, pana acum, EcoMarathon e aceea. A fost primul meu maraton montan acum doi ani si momentul in care am dat asfaltul pe munti. Peisajele, emotiile inceputului de sezon de alergare, oamenii care vin la Moieciu – toate astea au contribuit la nerabdarea cu care am anticipat editia din 6 mai si a meritat pe deplin asteptarea.

 

In plus, imi doream enorm sa revin pentru ca aveam o revansa de luat fata de mine insami, dupa ce am abandonat cursa anul trecut. 

 

Asadar, EcoMarathon 2017 a fost prima cursa in tara de cand m-am mutat la Barcelona si, cu toata distanta, nu aveam cum sa o ratez. M-am inscris imediat ce s-a anuntat data, fara sa stau pe ganduri.

Citește mai mult

Alergarea. Termeni și condiții.

gear

 

Cred ca ar cam fi timpul sa vorbim sincer: in ce ne bagam cand ne apucam de alergare? La inceput, ca intr-o relatie, e totul flower power, dupa care incepe sa se umple casa de sosete (hm, chiar e fix la fel). Ce si cat de mult se schimba de fapt?

Cand esti incepator sau vezi de pe margine ce se intampla cu multimea din ce in ce mai mare de nebuni in tricouri fosforescente, totul pare fun, o super comunitate. Alergarea incepe sa fie tentanta si evident ca e o metoda buna de a fi mai activ. Pare atat de misto totul, incat iti vine sa te inscrii si la un concurs. Pisici, pana si Georgeta de la conta a facut un maraton. Ce, tu nu poti?!

Ba sigur ca poti. Dar daca vrei sa faci un stil de viata din asta, sa participi la concursuri, atunci treaba se schimba. Te trezesti prins intr-un cerc vicios pe masura ce te lasi prins de acest hobby. Se transforma in obicei, in pasiune si pana te dezmeticesti, deja ai mai multi pantofi de alergare decat de strada.

In cazul asta, poate ca ar fi bine ca, dupa primele alergari, cand treaba incepe sa devina mai serioasa, sa avem un soi de contract cu termeni si conditii ale alergarii, ca sa stim in ce ne bagam.

Citește mai mult

Costa Brava – plimbare si alergare pe tarmurile insorite ale Spaniei

CostaBrava

 

Exista doua tipuri de oameni: cei care asteapta weekendul ca sa stea acasa doarma pana la 12, sa isi incarce bateriile astfel, si cei care si le incarca exact invers si se trezesc cu noaptea in cap ca sa plece de acasa.

 

Indiferent unde e “acasa”, ma regasesc tot mai des in al doilea exemplu. Asa ca in ultimele doua weekenduri am repetat isprava cu trezitul la 5 dimineata si culcat la 12 noaptea, cu zeci de kilometri adunati in adidasi, la pas sau in alergare.

 

Acum doua saptamani am facut o excursie de o singura zi, la pas, in Costa Brava, desi locul merita cel putin 2-3 zile, ca sa fie timp si de leneveala si balaceala. Weekendul trecut m-am intors in aceleasi locuri, tocmai pentru ca voiam sa ma bucur si de stat pe plaja, dar si de o alergare usoara.

 

Costa Brava se afla in provincia Girona si se intinde din oraselul Blanes la pana la granita cu Franta. Este considerata una dintre cele mai frumoase regiuni ale Spaniei si vara e destul de plina de turisti.

 

De-a lungul ei exista un traseu celebru numit Cami de Ronda. Traseul are o versiune liniara, de 43 de km, intre San Feliu de Guixols la sud si Begur, la nord, si una circulara, de 140 de km, care cuprinde ruta liniara, dar incercuieste muntii din Girona.

Citește mai mult

Salomon Run Barcelona – cursa cu dealuri si trepte “rompe piernas”

start2

 

Stii cum e cand orasul o ia razna la o cursa faina si tu nu esti acolo? Fear of missing out se numeste sentimentul si ne determina sa facem tot felul de nebunii. In cazul meu, a fost motivul pentru care m-am inscris la Salomon Run Barcelona – o cursa de 10 km cu pante si scari pe Montjuic, unul dintre dealurile mele preferate pentru antrenament.

 

M-am gandit ca e pe traseul meu, in zona in care locuiesc si are doar 10 km, deci n-aveam cum sa ratez asta.

 

In plus, a fost si un factor de provocare. Sunt sute de scari pe traseu si niste urcari carora spaniolii le zic “rompe piernas” si eram curioasa daca le pot alerga in ritm mai rapid.

 

Cu cateva zile inainte de cursa am mers si la un antrenament oficial in care am parcurs cam 80% din traseu. Ne-am impartit in grupe in functie de viteza propusa, iar eu am mers cu grupa a doua, condusa de Jess Bonet (atleta care a si castigat locul 1 la feminin). La antrenament nu mi-am dat seama ca e atat de buna, ca as fi fugarit-o mai tare, hehe.

Citește mai mult

Cu adidasii in bagaj: Trasee de alergare din destinatii turistice

vacanta

 

Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine primele zile de primavara ma duc deja cu gandul la vacanta. Si, de ceva vreme, adidasii de alergare au prioritate in bagaj. In ultimii doi ani am alergat aproape peste tot pe unde am fost in concediu, iar azi vreau sa povestesc putin despre cum fac sa gasesc trasee de alergare intr-un oras nou si pe unde se poate alerga in cateva dintre cele mai vizitate destinatii de vacanta.

 

Cum gasesti un traseu de alergat

 

Daca nu ai cui sa ceri o recomandare si nu gasesti nimic pe net, cea mai simpla metoda pentru a gasi trasee de alergare e sa te uiti pe o aplicatie specifica – Map My Run, Strava sau chiar Bike Map (pe unde se poate pedala, se poate si alerga). Eu folosesc Strava si ma uit pe harta ca sa vad segmentele si punctele fierbinti in care se antreneaza altii.

 

Alteori ma uit pur si simplu la harta orasului: am vreun parc, vreun lac sau vreo padure in apropiere de hotel? Sau macar un bulevard nu foarte aglomerat?

 

O alta varianta e sa o iei la pas in prima zi si sa vezi daca intalnesti alergatori in drumul tau. Am facut asta in Sevilla si, dupa ce am vazut ca toate tricourile fosforescente de alergare se indreapta in aceeasi directie, mi-am dat seama unde se duc sa alerge si a doua zi m-am dus si eu.

 

Iata cateva trasee de alergare incercate de mine in vacantele de prin alte orase:

 
Citește mai mult

Ultra Trail Barcelona – Primul maraton montan si primul podium in Spania

utbcn

 

De cand m-am apucat de alergat visez la un concurs in alta tara. Nu ca ar fi mare diferenta fata de ce avem noi: tot munti, tot goana pe poteci, dar am rulat mereu undeva in background dorinta asta.
Weekendul trecut a devenit, in sfarsit, realitate. Am facut primul meu maraton montan in Spania, la Ultra Trail Barcelona si am primit chiar mai mult decat prevedea dorinta mea initiala: am iesit pe locul 3 la categorie si pe 5 la open feminin la proba de maraton.

 

Nelinistea din timpul furtunii

 

Ultra Trail Barcelona e un concurs in Parcul Natural Garraf, cu patru distante – semimaraton, maraton, Long Trail (70k) si Ultra (100k). Startul se da din Begues, un satuc semi pustiu, care se pronunta Vegas, cu case cochete si strazi curate luna.

 

Dupa cateva zile de soare in care m-am bronzat cu urme de tricou, vineri dupa-amiaza a inceput ploaia. In Begues turna cu galeata. La fix! Zici ca organiza Murphy cursa si ne punea bete in roate. Mai alergasem pe traseul de concurs dupa ploaie si stiam ca e un fel de tobogan cu noroi, asa ca nu ma incanta deloc ideea.

Citește mai mult

Alergare și ciocolată pe 8 aprilie la Hot Chocolate Race

hot-chocolate-race

 

Lucrurile bune vin la pachet. Cum ar fi alergarea și ciocolata. Iar pe 8 aprilie, la Hot Chocolate Race, te poți bucura de amândouă.

Cursa se află la prima ediție și va purta alergătorii pe aleile Parcului Herăstrău.

Hot Chocolate Race e un eveniment organizat de MPG, parte din seria RunFest. Există un traseu de 10km și unul de 5km, dintre care poți alege în funcție de cât ești de pregătit sau de câtă ciocolată caldă îți propui să bei 🙂

Dacă sună tentant și vrei să te înscrii, poți alege din două variante de kit de concurs – unul Standard și unul Premium. Cel Premium conține număr de concurs, chip de cronometrare (doar pentru cursa 10 km), vestă polar inscripționată cu numele evenimentului Hot Chocolate Race 10/5 k, medalie de finisher și un delicios Chocolate Box (un mix de ciocolată caldă cu fructe proaspete, biscuiți, napolitane și topping de … evident, ciocolată). Kitul Standard conține aceleași surprize, mai puțin vesta.

Citește mai mult

Spectator la Maratonul din Barcelona

FullSizeRender

 

Cand pui ceasul sa sune la 7 dimineata duminica, desi te-ai culcat la 2 am, trebuie sa fie pentru un motiv bun. Si Maratonul de la Barcelona a fost unul extrem de bun. Peste 20.000 de oameni au alergat pe un traseu care i-a purtat prin cele mai turistice puncte ale orasului – Plaza Espana, Plaja Barceloneta, stadionul Camp Nou, Sagrada Familia si multe altele.

N-am luat in calcul sa particip pentru ca inca nu ma simt pregatita pentru un maraton pe plat. Dupa prima experienta de genul asta, din 2015, am zis ca data viitoare cand ma mai mananca degetele sa apas Register pentru un maraton pe plat o voi face doar cu cel putin 6 luni de pregatire serioasa si specifica inainte. Altfel e al naibii de dureros si uzura se aduna.

Asadar, m-am bucurat de energia evenimentului, dar si de faptul ca eu n-a trebuit sa alerg.

Citește mai mult

Alergare în Parcul Garraf, Barcelona – antrenament pentru UTBCN

garraf

 

Era duminică, 6.30 am, Barcelona. Dimineața de după Carnavalul Catalan. Toată lumea se întorcea spre casă șifonată, pe șapte cărări, în costumații care mai de care mai ciudate, numai eu mă îndreptam spre gară, cu Salomonii în spinare. Pentru că, nu-i așa, ce mod poate fi mai plăcut de a-ți petrece weekendul într-o altă țară decât să cauți cei mai apropiați munți și să-i alergi.

Despre Ultra Trail Barcelona am aflat prin iarnă, când am început să mă interesez de concursuri din afară. Era un plan mai vechi pe lista mea să alerg și prin alți munți, așa că am cerut câteva sfaturi de la cei mai experimentați. Concursul are loc pe 25 martie, în Parcul Natural Garraf, la 20km de Barcelona, și are mai multe distanțe – 100k, 70k, maraton, semimaraton și o cursă a copiilor.

M-am înscris la maraton: 42 km cu 1750m diferență de nivel sunt suficienți pentru mine, mai ales la început de an când n-am așa de mulți kilometri în pantofi.

În momentul ăla habar n-aveam ce va urma și că aveam să ajung și la antrenamentul oficial de dinaintea cursei.

Citește mai mult

Concurs: Câștigă o înscriere la 10k & Family Run

10k

 

Pentru orice alergător începător, pragul de 10km e psihologic. E distanța rotundă la care, atunci când se apucă, parcă nici nu visează să ajungă. Prima bornă, prima limită.

Îmi amintesc perfect când am depășit prima dată distanța asta. Alergam în Herăstrău și nu aveam ceas sau aplicație pe vremea aia. Știam estimativ lungimea unei ture de lac, distanța de acasă până la statuie sau până la pod. Așa că într-o seară nu m-am mai oprit după ce am terminat tura, cum făceam de obicei, ci am continuat să alerg. Undeva pe parcurs am trecut și de cei 10km. Cred că am avut 11-12 km făcuți în seara respectivă, cea mai mare distanță alergată de mine și dublu față de cât puteam să alerg la primele tentative.

Pasul următor? M-am înscris la primul meu semimaraton 🙂 Am prins curaj, nu glumă. (Bucharest International Half Marathon, care urma să aibă loc peste câteva luni, deci aveam câtuși de puțină încredere că am timp să mă pregătesc).

Citește mai mult

Berlin în 4 zile – istorie, cafele și alergare

berlin

 

 

“Cine-o mai merge vreodată în Berlin iarna…”, bodogăneam în camera de hotel în timp ce încercam să pun pe mine absolut toate hainele din bagaj.

Aplicația meteo arătase 7 grade pentru fiecare dintre cele patru zile pe care aveam să le petrecem acolo, dar probabil asta era temperatura maximă atinsă în cele 10 secunde pe zi în care s-a ivit câte o rază de soare. Real feel, însă, a fost sub zero. Greu. Mai ales când Berlinul e un oraș în care atracțiile majore sunt arhitecturale și când îl vizitezi umbli pe afară 6-10 ore pe zi lejer.

Citește mai mult

Semimaraton Gerar 2017 – Când echipa poate ce gândul nici nu speră

TSR

 

 

Acum un an și un pic, când am auzit prima dată de Semimaraton Gerar, nu înțelegeam de ce aș participa la un concurs pe frig, pe asfalt și care mai are și un traseu din 6 ture ale aceleiași bucle. S-au schimbat multe de atunci și am ajuns în situația exact opusă – când a venit propunerea să facem o echipă la ediția de anul ăsta cu colegii din Team Salomon România, n-am mai stat pe gânduri.

Abia așteptam să facem un concurs împreună și, având în vedere că nu mai sunt atât de multe la care se aleargă în echipă, Gerarul suna ca ocazia perfectă. În plus, ca un răspuns la un alt de ce din trecut, am ajuns la concluzia că un concurs în timpul iernii mă poate ține motivată să mă antrenez în perioada asta, în care tentația de a lenevi e mai mare.

Prin urmare, am făcut echipă mixtă cu Bogdan Iacob și Sebastian Orza și pentru mine treaba era destul de clară – să alerg cât pot de bine, ca să nu se plictisească ei prea tare de ritmul meu 🙂

Citește mai mult

Alergare în Barcelona

montjuic

 

De curând am fost într-un weekend prelungit în Barcelona și, ca în orice plecare, am găsit loc în bagaj și pentru adidași. Avantajul a fost că, după mai multe vizite acolo cunosc deja orașul și știam clar cel puțin două trasee de alergare peeerrrfecte. A fost prima dată, însă, când am alergat în Barcelona și m-au surprins plăcut obiceiurile bune ale localnicilor, spanioli sau străini.

Primul traseu pe care am alergat a fost de-a lungul plajei, de la World Trade Center până după Barcelonetta, spre capătul falezei. E și păcat să ajungi în Barcelona și să nu-l faci. În prima zi l-am alergat după-amiaza, iar în ziua următoare am băgat 21 km pe același traseu, dar de dimineață. Ambele dăți – full de alergători.

Majoritatea erau joggeri cu un pace destul de relaxat, dar am văzut și câțiva pe care scria pro de la o poștă.

Citește mai mult