Despre rezoluțiile altora și toleranța noastră

hippo

 

Azi inaugurez o nouă serie de guestposturi scrise de Horațiu Balint, unul dintre sportivii și antrenorii pe care îi admir pentru realizări și stil de lucru. 

Horațiu este sportiv de performanță de peste 12 ani, vicecampion național la bodybuilding, cu multiple medalii interne și internaționale la Jiu-Jitsu Brazilian și Kempo Grappling, câștigător al medaliei de bronz la Campionatul Mondial de Ju-Jitsu Newaza și participări în competiții de maraton și ciclism. De asemenea, Horațiu este antrenor de fitness și creator al programului FastShape.

Vei găsi toate articolele lui aici.

 

Cu toții știm cât de sâcâitor e atunci când mergi la sală și, să spunem ca vrei să faci piept și toate băncile, cablurile și aparatele sunt ocupate. Mai ales când sunt ocupate de oameni pe care nu i-ai mai văzut niciodată la sală.

Astăzi aș vrea să mă adresez celor care se antrenează frecvent într-o sală și nu numai. E sezonul în care sălile se umplu de ‘new year resolutioners’ (acele persoane care, la fel ca anul trecut, și-au promis că o să slăbească și că o să-și schimbe aspectul fizic.

Apelez la înțelegerea și răbdarea voastră, a oamenilor fideli cultului sportului. Nimeni nu s-a născut învățat. Când întâlniți o astfel de persoană, nu-i dați cu flit și nici nu faceți comentarii răutacioase (oricum în 3 săptămani nu știu dacă vă veți mai întâlni cu mai mult de 20% din ei), din contră, salutați-i, zâmbiți-le, oferiți-le un sfat atunci când vi-l cer sau când greșesc (dacă nu țin cont de el, lăsați-i în pace). Citește mai mult

Câteva lucruri mai importante decât greutatea

size

 

Greutatea nu înseamnă nimic. Pentru mine, e un indicator prea puțin relevant. Și n-ar trebui să te bucure câteva kilograme pierdute pe cântar, mai ales că, cu cât le-ai dat jos mai repede, cu atât se vor pune la loc mai repede și cu dobândă mai mare.

Atenția pe care o dăm cântarului e demnă de o cauză mai bună, iar azi am să-ți vorbesc despre câteva lucruri care merită să te preocupe mai mult decât numărul de kilograme:

Citește mai mult

Un începător la sală

abdo

 

Îl vezi de cum intră în sală. Tricou de bumbac în care a dormit de câteva ori, pantaloni de plimbat cățelul în parc și o privire ușor pierdută, care caută repere.

Se duce spre primul aparat, ezită… se îndreaptă spre următorul. E clar de la o poștă că e un soi de fotoliu pe care te așezi și faci abdomene. Nu, nu pune greutăți. Nu vrea să forțeze. Un set de 10 e destul, oricum.

Îi ia cam 15 minute să încerce toate aparatele. Dacă e mai curajos, încearcă și vreo 10 flotări. Oricum, nu lucrează decât brațe și abdomen, că asta îl interesează.

În timp ce lucrează se uită cu coada ochiului la ce fac ceilalți, dar nu pare absolut deloc tentat să încerce. Poate la a doua vizită, după ce citește un pic pe net despre cum se fac exercițiile pentru triceps și își face curaj să apuce o ganteră.

Citește mai mult

Cea mai mare provocare de când alerg

disciplina

Mă întreba zilele trecute cineva care a fost cea mai mare provocare de când m-am apucat de alergat și până acum. M-a pus pe gânduri. Să fie accidentarea care m-a ținut două luni pe bară, frustrarea revenirii, când nu mai puteam nici măcar să urc un deal ușor, stresul de a fugi vineri seară după birou direct la munte, la alergare, sau de a-mi seta niște obiective care mă forțează să trag cât pot de tare? Nu. Cea mai mare provocare a fost mereu consecvența.

Mi-a luat ceva timp să îmi dau seama că e ingredientul care poate să make it or break it. Face toată diferența.

 

A fi consecvent în antrenamente e poate cel mai greu lucru pe care îl ai de făcut și e cu atât mai greu dacă ești amator, nu profesionist. E vorba de serile în care calculezi la cât ar trebui să te trezești a doua zi ca să apuci să alergi, să faci un duș, să mănânci și să ajungi la muncă la timp. E despre zilele lungi la birou când te uiți la ceas și îți dai seama că nu o să reușești să mai faci antrenamentul propus în seara respectivă.

Citește mai mult

Ce înseamnă o alergare grea

ecomaraton.

 

O întrebare pe care și-o pune orice alergător aflat mai la început care se gândește să participe la o cursă la care n-a mai fost este “Oare e prea grea pentru mine?”

Sau invers, spune că “nu mă duc la cursa cutare, pentru că e prea ușoară pentru ce pot eu”. Dar cum poți estima cât mai bine dificultatea unei curse dacă n-ai mai participat la ea până acum? Am detaliat mai jos câțiva indicatori care te vor ajuta să hotărăști cum abordezi o competiție și la ce să te aștepți.

 

Ca să clarific un aspet general, părerea mea e că nu există cursă ușoară. Chiar și o alergare de 500 m pe plat sau la vale poate fi extrem de grea. Dacă o cursă ți se pare simplă, înseamnă că n-ai tras suficient de tare. Du-te și câștig-o. Poți?

Totuși, estimarea greu vs ușor este foarte personală. Ce mi se pare mie greu, altora s-ar putea să li se pară floare la ureche și invers.

Dificultatea unei curse depinde foarte mult de abordare. Mulți alergători participă la unele competiții doar pentru distracție sau pentru traseu, fără să forțeze prea tare, iar la altele dau tot ce pot. Eu de cele mai multe ori mă duc ca să alerg cât pot de bine. Cel puțin la cursele montane, pentru poze cu munți pot să fac traseele și în plimbare, în orice weekend. Pe de altă parte, pe trasee noi care par dificile, încerc să conserv energia și să păstrez resurse pentru eventualele surprize – urcări mai grele decât mă așteptam, porțiuni tehnice, dureri prin te miri ce locuri etc.

Citește mai mult

Ștafeta la Bucharest Half Marathon 2016

trupaluifane

 

După două alergări montane anul ăsta, soldate cu surprize la poli opuși (un podium și un DNF), duminică am alergat a good old fashioned ștafetă pe asfalt, la Bucharest Half Marathon. N-am avut vreun rezultat wow, noroc cu ceilalți doi colegi de trupă care au scos timpi foarte buni și au compensat și pentru cele 5 min pe mie pe care le-am făcut eu.

M-am încadrat în ce îmi propuneam, să alerg cât de cât fără să forțez, mai ales că mi se părea că încă nu eram fresh după EcoMarathonul de cu o săptămână în urmă. Senzația era de parcă trăgeam 100 de kg pe un picior, ceea ce nu-i tocmai departe de adevăr având în vedere că pauza de la alergare s-a lăsat cu un mic surplus.

N-am avut emoții, n-am avut așteptări, singura mea grijă cu o seară înainte era cum ajung la Piața Constituției să-mi ridic kitul, cum ajung la Stadionul Național să preiau ștafeta, de la Victoriei spre Piața Constituției din nou după alergare, și apoi spre casă. Răspunsul tuturor dilemelor mele, my friends, a fost metroul.

Și așa cum vă spuneam, am savurat pe deplin dimineața orașului cucerit de alergători, în care străzile și metrourile erau pline de tricouri fosforescente și de emoții.

La Stadion am ajuns suficient de devreme încât să fac și o rundă de exerciții speciale, ca să nu pornesc neîncălzită. Deși, la ce soare a fost, cuvântul neîncălzită nu e cel mai potrivit. Să zicem doar că aș fi putut să-mi fac o pungă de popcorn pe asfalt și să stau să privesc cum aleargă ceilalți.

Citește mai mult

Prima alergare de după recuperare

fisheye-ia

 

 

Cum vă povesteam într-un episod anterior, accidentarea de la piciorul drept m-a lăsat cu o ditamai pauza. Practic, au fost două luni aproape fără nicio alergare. Mult, mult timp de urcat pe pereți. În ultimele două săptămâni din această pauză am făcut fizioterapie și n-am avut voie să fac nici un pic de efort ce implică picioarele. După ultima ședință de fizio, weekendul trecut, am făcut o alergare de test, să văd dacă mai doare, dar singura durere a fost cea psihică, atunci când am realizat cât de greu mă mișc.

Weekendul trecut au fost două alergări care mi-au făcut cu ochiul – RunFest Race to Nature și NN Bucharest International 10k. Mă mânca în talpă să le fac pe amândouă, dar sigur n-ar fi fost înțelept să alerg sâmbătă și duminică în condițiile în care ultima ședință de curenți la fizio fusese vineri, iar consultul de după terapie în care speram să primesc binecuvântarea ortopedului era programat luni.

Citește mai mult

5 dintre cele mai nesuferite exerciții de fitness

baby

 

 

Ești plin de energie, stelele s-au aliniat, e una din rarele ocazii în care ai dormit suficient și ești gata să rupi sala-n două. O să fie un antrenament pe cinste, ai să tragi de tine ca niciodată și ai să te simți erou. Ajungi acolo și, surpriză, antrenorul te așteaptă cu un program de exerciții care te fac să-ți pui întrebarea ce viteză ai putea scoate pe distanța sală-casă, înapoi în pas alergător.

Asta e. Unele exerciții sunt forme rafinate de tortură. Și nu neapărat pentru că sunt prea grele, dar știi cum e – ori n-ai flexibilitatea necesară să le faci cum trebuie, ori îți fac mușchii să ardă, ori pur și simplu creierul intră în panică dacă aude de ele.

Eu am mai multe care-mi dau reacțiile astea, dar unele câștigă detașat titlul de cel mai nesuferit exercițiu posibil. Iată 5 dintre ele:

Citește mai mult

Cum a fost primul meu antrenament de crossfit

A photo posted by @carmenalb on

 

Am primit de curând invitația să particip la o oră de crossfit și, fiind întotdeauna deschisă să încerc ceva nou, sâmbătă dimineața m-am prezentat la Replay Crossfit. În plus, am decis că e o ocazie foarte bună să-mi înec frustrarea că nu pot alerga în niște transpirație și niște febră de la greutăți.

Crossfit este un program de antrenament funcțional de intensitate ridicată, care de obicei se practică cu greutăți mai mari. Este creat de antrenori americani, iar în State a apărut deja o cultură a acestui tip de antrenament, cu foarte mulți adepți.

În România, pot să număr pe degete practicanții de crossfit pe care îi cunosc. Asta pentru că nu-i chiar ca la șotron. Toți s-au apucat de crossfit când aveau deja experiență în fitness și erau într-o formă destul de bună. Practic, crossfit-ul a venit ca o provocare suplimentară, așa cum spun și fondatorii sălii de crossfit că se întâmplă cu cei mai mulți membri care se antrenează cu ei.

Citește mai mult

Unde nu-i cap, e vai de picioare – cum m-am făcut de râs la sală

ko

 

 

 

Acum vreo trei ani, când am început să mă antrenez și cu greutăți, din gura mea a ieșit una dintre cele mai mari prostii din istorie. O prostie izvorâtă din neștiință, care acum s-a lăsat și cu efecte adverse.

Eram la fosta sală Bootcamp România, era luni (ziua de picioare), iar circuitul includea un exercițiu pentru gambe – ridicări pe vârfuri, cu un sac de 10kg în spate.

Am trecut cu bine de toate exercițiile din circuit, dar când am ajuns la cel pentru gambe, m-am oprit.

Citește mai mult

Rezoluții la kilogram

rezolutii

Poate ai mâncat ceva mai mult zilele trecute și ai o urmă de vinovăție. Ba chiar, de azi, prima luni a anului nou, îți propui să renunți la zahăr, făină, fructe, carne, ulei și tot ce încadrezi la categoria “bad food” sau să ții un regim cu câte o boabă de orez și o cafea pe zi, după care trei zile fructe și apoi lactate. Oricum, o măsură drastică menită să te aducă pe cale cea dreaptă a cifrei ideale de pe cântar. Ntz, ntz…

O perioadă ai să te simți excelent. Ai să slăbești, ai să te simți și mai bine fizic, plin de energie, pentru că nu mai bagi fast food și pentru că organismul tău va funcționa pe baza hormonilor de stres care îți vor da iluzia că poți căra un tanc într-un deget.

Asta va funcționa până nu va mai funcționa, iar hormonii de supraviețuire îți vor aduce toate kilogramele, oboseala, problemele digestive și retenția de apă înapoi, grămadă.

 

Hai să-ți spun o poveste.

Citește mai mult

Mulțumiri pentru un an de alergări

thanks

 

A trecut un an pe care nu l-am măsurat doar în kilometri, ci și multe ore de antrenamente, multe încurajări, oameni noi, care se ajută reciproc și care construiesc povești frumoase împreună. Am avut norocul să întâlnesc câțiva dintre ei în toată călătoria asta și vreau să le mulțumesc pentru niște lucruri aparent mărunte. Pe unii nici nu i-am numit direct pentru că aș fi strâns suficiente motive pentru un roman, dar sigur se regăsesc mai jos.

Citește mai mult

5 semne care îți spun dacă ești pregătit să alergi un (semi)maraton

Later edit, aprilie 2019

Pentru ca multi dintre voi, aflati la primul semimaraton, cautati raspunsuri in articolul de mai jos, am decis sa vin cu o completare. Varianta initiala a postarii mi se pare in continuare valabila, dar as vrea sa fac cateva diferente. Cele 5 puncte mentionate mai jos depind de cateva variabile, asa ca, desi sunt niste repere pe care le ofer si acum celor care se gandesc daca pot alerga un semimaraton, as vrea sa diferentiez putin situatiile si in functie aceste variabile.

Prima ar fi care e obiectivul tau:

  • sa treci finishul no matter what
  • sa treci finishul intreg, neaccidentat
  • sa scoti un timp bun.

Astea sunt cele trei mari obiective intr-o cursa.

Pentru primul caz, va zic sincer ca aproape orice persoana cat de cat activa, cu o stare de sanatate ok si o greutate normala, fara probleme majore, poate termina un semimaraton. Chiar si fara cine stie ce antrenament. Cu chin, cu injuraturi, cu alternat mers-alergat, cu facut rau, probabil si cu ceva accidentari la final. Dar daca faci un pic de jogging, mai un mers, mai un pahar cu apa, sunt sanse mari sa te incadrezi in cele trei ore limita.

Evident, nu iti recomand scenariul asta. Nu subestima efortul pe care il ai de depus si impactul celor 21km asupra corpului tau. Daca ti se pare ca aia care termina un semi intr-o ora si un pic alearga relaxati, asta e rezultatul anilor de munca. Aduna toata suferinta lor de la antrenamentele de cativa ani (care e enorma, pentru o imbunatatire de cateva minute sau chiar secunde) si incearca sa o condensezi in trei ore. Cam asta va fi experienta ta. Plus, cum ziceam, sansele aproape sigure sa termini cu dauna totala si sa nu mai poti alerga niciodata.

Te-am speriat suficient? Ok, sa trecem la punctul urmator.

Ca sa treci intreg finishul unui semimaraton – rupt in zece, dar fara dureri majore pe termen lung – reperele de mai jos sunt cat se poate de valide. Am adaugat cateva comentarii in text pentru a-l completa.

Ei bine, si ca sa scoti un timp bun (sau imbunatatit) pe semimaraton sau maraton, povestea devine mai complexa. Asta e un joc care incepe de la a doua cursa incolo, cand ai deja un rezultat drept reper si vrei sa-l imbunatatesti.

Dar probabil cel mai mare impact il are antrenamentul consecvent, de durata, dupa un plan diversificat, in care sa ai si focus pe kilometri (cantitate), pe intensitate (calitate) si pe refacere. Daca iti lipseste una dintre cele trei, sunt sanse mici sa scoti vreun timp impresionant.

Deci alege-ti obiectivul cu cap.

Citeste in continuare articolul cu cateva completari.

*****

Înainte să alerg primul meu semimaraton (BIHM 2013), cea mai lungă alergare fusese de 11 km. Adevărul e că mă gândeam de mult la o distanță mai lungă, dar între gând și acțiune se puneau mereu niște perne comode de care nu puteam să mă dezlipesc dimineața.

Ce-i drept, cu vreo 5-6 săptămâni înainte alergam aproape zilnic câte 7-8 km și simțeam că progresez. (LE – haha, asa credeam eu ca se antreneaza un semi). Însă nu aveam niciun reper, nicio idee dacă aș putea sau nu să alerg, în condițiile în care mă aflam, distanța inimaginabilă de 21 de kilometri.

Singura întrebare care mă ținea în ceață era dacă există sau nu anumite semne care să-mi dea de înțeles că aș putea sau nu să termin primul meu semimaraton.

Privind în urmă acum, îmi dau seama că da, există niște semne. N-aș vrea să le luați ca pe o regulă, pentru că o alergare poate fi complet diferită de alta si, mai ales, fiecare alergator e unic (in raspunsul la antrenamente, alimentatie, viteza de progres si de refacere etc). Și chiar dacă ai reușit să scoți 4 min pe kilometru la antrenamente, e posibil ca în ziua maratonului să te doară burta și să-l termini în trei zile.

Citește mai mult

Efortul Limitless în sală versus bucătărie

salataPoate mulți dintre voi, din auzite, ați rămas cu impresia că la Limitless antrenamentele sunt cele care dor cel mai tare. Așa credeam și eu, însă am descoperit că sunt intense, dar suportabile. Surpriza a venit din altă parte. Pune o persoană care n-a ținut în viața ei o dietă să urmeze un meniu strict și să vezi acolo exercițiu de disciplină. Cu asta mă confrunt eu acum, după aproape două săptămâni de program.

Pentru că, de fapt, despre asta e vorba în orice transformare. Despre disciplina de a te ține până la capăt – și chiar un pic mai mult – de ce ți-ai propus, ca să funcționeze cu adevărat. Prin disciplină am reușit în primăvara anului trecut să mă trezesc zilnic la 6-6.30 ca să alerg si să pot termina un semimaraton fără probleme. Iar acum, după două săptămâni în care m-am antrenat și am mâncat Limitless, am descoperit și disciplina alimentară. Și mai ales rezultatele ei.

Dar să vă spun cum merge treaba. Eu n-am fost niciodată suficient de motivată să țin o dietă. Adică să mănânc ce îmi spune altcineva ca să slăbesc, iar apoi, la final, să îmi fac de cap din nou. Treburile alea cu “o zi mănânci doar orez, altă zi doar legume, apoi doar lichide” mi s-au părut mereu dubioase. Iar singurele nemulțumiri legate de corpul meu erau niște depozite de grăsime pe fund și pe picioare, care nu mai dispăreau. De ce? Pentru că mergeam la aerobic sau la alergat, dar mâncam ce-mi poftea inima. Nu mă înțelegeți greșit, am pofte destul de sănătoase – avocado, humus, nucă de cocos. Ok, și câte o înghețată, prăjitură sau porție de paste din când în când. Așadar, cu alergatul, pilates, yoga, aerobicul și mâncatul de până acum n-am reușit decât să mă mențin. Însă prima schimbare a venit cu exercițiile cu greutăți, iar a doua cu planul alimentar.

 

Cum se stabilește meniul?

Citește mai mult

Din 7 iulie, lucrurile devin serioase. Devin Limitless

limitlessDin 7 iulie, lucrurile devin serioase. Incep programul Limitless și, odată cu el, incepe și probabil cea mai complexă experiență a mea pe plan sportiv, alimentar și motivațional.

Despre Limitless știam de ceva vreme, ba chiar am urmărit transformarea Andreei Vasile din ultimele luni.  Din ce am citit și din pozele Before & After văzute, pare că antrenorii de acolo fac ceva magii cu corpurile umane. Să vedem ce o să-mi facă mie, că de slăbit nu prea am de unde, iar de mâncat sănătos, deja o fac. Sau așa cred.

Știu că există meniuri personalizate care trebuie urmate întocmai și, sincer, nu m-aș mira să conțină niște jăratec. S-ar explica mai clar de ce combinația asta de antrenamente, meniu și coaching dă rezultate vizibile în câteva luni, în mod sănătos. Pentru că altfel, am alergie la promisiunile în stilul “slăbește 5 kg în 5 zile stând pe canapea și mâncând chipsuri”.

Citește mai mult