Cred ca sunt cea mai inflexibila persoana pe care o cunosc. Am fost genul de copil care n-a fost niciodata in stare sa faca spagatul, asa ca mi-am incheiat cariera de balerina pe la 7 ani. Acum, 20 si ceva de ani mai tarziu, inca am probleme mari cu mobilitatea.
Pentru ca mai e doar o saptamana pana la EcoMarathon si nu mai am cum sa ingras porcul in ajun, am inlocuit planurile de alergare de ieri cu o clasa de yoga. Greseala mea a fost ca n-am citit cu atentie descrierea clasei, Power Yoga. Ce credeam ca va fi o sesiune de stretching a fost, de fapt, mai intens si mai obositor decat un antrenament de 20x400m viteza.
Clasa a fost in spaniola si, cand nu pricepeam ce am de facut, ma uitam in jur sa vad ce fac restul yoghinilor. Dar cand am vazut ca incep sa se aseze cu genunchii pe coate (Bakasana, pentru cunoscatori) mi-am dat seama ca eram departe de planurile mele de stretching. Evident, nu mi-a iesit postura si pentru o clipa m-am gandit ca la urmatoarea clasa sa vin cu casca de protectie, just in case.