Ma simt ciudat zilele astea. Ma uit la prieteni si imi dau seama ca fiecare zi de nastere da volumul “tic-tac-ului” mai tare. “Implinesc 25 de ani si n-am facut nimic in viata asta. Noroc ca ma marit”, spunea o prietena acum ceva timp.
M-am saturat de tara asta care ne face sa ne simtim batrani la 23 de ani.
In care, daca nu te-ai angajat din timpul facultatii, ai pierdut startul.
In care renunti la vise in favoarea deciziilor mari care te arunca intr-un birou si te tin acolo de dimineata pana seara, ca sa ai cu ce plati chiria.
In care trec doar cateva secunde intre “imi doresc sa…” si “nu se poate”.
In care nu vrem sa ne casatorim inainte de 30 de ani, ca ne ratam viata.
In care nu facem copii inainte de 30 de ani pentru ca nu avem cu ce ii creste si dupa aia nu mai e viata.