Peripeții la bazin, episodul II: Ce au în comun înotul și filosofia budistă

filipine1

 

 

Continuarea episodului I 

După luna de cursuri de înot reușisem să fac o lungime de bazin fără plută sau colac gonflabil, fără să-mi pocnească inima de frică, ci doar plămânii, din cauza efortului. A fost un progres serios și deja începea să semene a înot. Chiar dacă mișcările erau în continuare exagerate, prea rapide și mă cam zbăteam în apă, măcar am reușit să învăț să mă deplasez și să respir la 3 brațe, deci bucurie mai mare nici că se putea. Din decembrie până acum am mai exersat de câteva ori în piscina de la World Class și am îmbunătățit câteva lucruri, dar tot nu înotam cine știe ce și oboseam după una, cel mult două lungimi de 50m.

***

Când am ajuns aseară la bazinul de la Dinamo și am văzut că bazinul mic e absolut plin, iar în cel mare sunt numai înotători rapizi, am avut un mic moment de panică. Mă tot uitam la bazinul semiolimpic, unde înotasem la cursuri, încercând să găsesc un culoar cu mai puțină lume. Tough luck, așa că am intrat pentru prima dată în cel olimpic.

Apă adâncă, înotători rapizi și nicio margine de care să mă țin în caz de nevoie. Acu-i acu.

Al doilea mic moment de panică a fost la prima lungime de încălzire, pe care am făcut-o cu pluta. Priveam spre fundul bazinului și mi se părea că nici dacă mi s-ar lungi picioarele cu doi metri n-aș reuși să-l ating cu vârfurile. Nu mi-e teamă de apa căreia nu îi ating fundul, dar când am de înotat până în capătul celălalt de două ori mai mult decât am înotat vreodată fără pauză, parcă mă ia cu emoții.

Îmi bătea inima atât de tare încât mă gândeam că, dacă cu pluta mă panichez atât de tare, oare ce am să fac când va trebui să înot?! Încă o privire spre bazinul mic, încă o constatare tristă că n-am loc acolo, așa că n-am avut de ales. M-am băgat în bazinul pentru oameni mari.

Citește mai mult

M-am apucat să învăț să înot – Episodul 1

inot-dinamo

Să fii din Tulcea și să nu știi să înoți e la fel cu a fi moldovean vegetarian. Rar și inexplicabil. Totuși, timp de 27 de ani am reușit să mă feresc cu brio de orice situație care ar fi presupus supraviețuirea mea în orice apă căreia să nu-i văd și/sau să-i ating fundul.

Singurele excepții au fost vacanțele în Turcia și în Filipine, unde sarea mă ținea la suprafață, oricât de aiurea m-aș fi zbătut eu.

După mai multe încercări de mobilizare eșuate, toamna asta am ajuns la concluzia că nu există decât două soluții – ori mă duc la mare cu colacul, ca acum 20 de ani, ori mă apuc de cursuri. Așa că la finalul lui octombrie, dacă tot se încheiase sezonul de maratoane, am zis să dau munții pe bazin.

Citește mai mult

Tulceanca invata sa inoate

“Esti din Tulcea si nu stii sa inoti?” e o intrebare echivalenta cu “Esti din Tulcea si n-ai trait pe grind toata viata?”. E o rusine sa fii de la Dunare si sa nu stii sa inoti. Esti ca moldoveanul care nu bea, olteanul care nu stie bancuri si bucuresteanul care face diferenta intre “doar” si “decat”.

Istoria mea cu apa dateaza din copilarie, cand ma jucam cu vecinii pe faleza de-a Fort Boyard: aruncam un indiciu in Dunare si coboram pe parame pana in apa ca sa-l aducem inapoi. Copii inconstienti. Nu stiam sa inotam, dar stiam ca trebuie sa ramanem pe faleza pana ne uscam, ca daca ajungem uzi acasa isi dau seama parintii ce-am facut si iese cu scandal si restrictii privind viata sociala din fata blocului.

Apoi am mai avut cateva tentative de a invata sa inot, dar nici una nu a dat roade. Asta pana in adolescenta, cand am dat peste cineva suficient de perseverent care m-a invatat pas cu pas cum se face. Partea buna e ca nu mi-e frica de apa si as sta in mare sau in bazin toata ziua. Problema e ca inca nu pot inota mai mult de o lungime de bazin, dupa care obosesc si trec in pluta. Nu stiu sa inot cu capul sub apa, nu respir cum trebuie si dau din picioare cam aiurea. Asa ca acum lucrez la asta.

Daca vreti sa invatati sa inotati sau sa va balaciti dupa serviciu, va recomand sa mergeti cu incredere la bazinul de la Facultatea de Medicina. Instructorii sunt foarte misto, e curat si preturile sunt decente (250-300 de lei). Plecati de acolo morti de oboseala, cu parul ud si in toate partile, dar zen :D.