În limba slavă, numele orașului Bistrița însemnă repede. Și cam așa a trecut weekendul prelungit petrecut aici în a 9-a ediție a Taberei de Fotografie pentru Bloggeri, printre zgomote de diafragme și culori de toamnă târzie.
Pentru mine a fost prima dată în Bistrița și recunosc că aerul de oraș mic și liniștit, la început de iarnă, are ceva ce mi-a făcut dor de Tulcea. A fost, totuși, o diferență – am stat la un hotel de 5 stele (Metropolis), nu la mama acasă.
Pentru că mă trezesc cu noaptea în cap inclusiv când călătoresc, am descoperit cu timpul cât de bine e să faci fotografii dis de dimineață. Răsăritul îți oferă lumini și culori de poveste. Momentul meu preferat pentru fotografii e dimineața – îmi place să prind orașul un pic leneș, somnoros și mirosind a cafea.
Centrul orașului Bistrița e marcat de aleea pietonală care se află într-un proces de renovare și are șanse să semene cu cele din Sibiu sau Sighișoara. Tot acolo se află și Biserica Evanghelică, construită în stil gotic și finalizată în 1564. Pentru o priveliște mai cuprinzătoare poți urca în turnul bisericii, înalt de 75 de metri.
După o plimbare mai lungă pe străzile Bistriței, s-ar putea să te întrebi care e treaba cu toate machetele de struți cu coroană și potcoavă în cioc prin oraș. Ei bine, struțul e blazonul vechii cetăți, lăsat moștenire de ducele Ludovic d’Anjou, drept răsplată pentru susținerea pe care a primit-o din partea cetății în sec XIII pentru a ocupa tronul Ungariei.
