De când intri în curte te prinzi că e ceva fishy. Prima probă care te întâmpină e un uscător plin de rufe. Jumătate sunt curate și miros a balsam, iar jumătate sunt sinteticele transpirate la sală sau la alergat. Problema e că singura metodă de a afla care sunt curate e să-ți faci curaj să le adulmeci. Și nu-ți permiți să greșești.
La intrare, în holul mic, avem exhibit B. Adidașii cu care cineva a alergat weekendul trecut la o cursă montană. După cum s-a uscat noroiul pe ei, până și cel mai slab detectiv și-ar da seama că a plouat ceva la alergarea aia. Iar cojițele de noroi împrăștiate în jurul lor sunt semn că n-au fost pe lista priorităților la curățat și că probabil vor fi spălați cu două zile înainte de următorul trail run.
Lângă ei sunt alți adidași cu care altcineva s-a antrenat pe pante, în parc. Dacă chestia aia de pe talpa lor e tot noroi, rămâne de văzut.
Oricum, dacă ești musafir n-ai să găsești o pereche de papuci de casă. Dar loc pentru 15 perechi de adidași se face.