Ca să revii cu picioarele pe pământ, în România reală a anului 2014, e suficient să faci o excursie la țară, într-un mic sat din Giurgiu numit Găujani. Să stai de vorbă cu oamenii de acolo, care n-au alte surse de venit decât o mică grădină și câteva găini. Sau cu fetele tinere, care n-au prea multe opțiuni în afară de măritiș, copii și spălat rufe la mână.
De fapt, există alte variante. Însă când ai trăit toată viața într-un context, când împrejurul tău ai văzut mereu același model de trai, nu vezi oportunitățile echivalente de cele mai multe ori cu speranța, bunăstarea și satisfacția personală și profesională dobândite la tine acasă. Lucruri mai importante decât banii.
Cu ceva timp în urmă, la invitația Fundației PACT, am mers la clacă în Găujani, jud. Giurgiu, alături de cele mai talentate cusătorese din sat. Da, o clacă din aia, ca pe vremuri, în care am cusut etamină, am mâncat plăcinte de casă și am vorbit despre de-ale satului. Mi-au amintit cum se fac X-urile pe etamină câteva doamne la vârsta a doua și a treia, dar și câteva mai tinerele, care, la prima vedere, n-ar fi avut altă treabă în afară de îngrijit copii, case și grădini. Pentru că în Găujani, județul Giurgiu, oricum nu e mare lucru de făcut.