1. Hotel de 5 stele, design și mobilier premium, restaurant de lux, parcare păzită, central, piscină, sală de conferințe, wi fi gratuit.
2. Cabană în munți, design și mobilier premium, acces cu mașina până la un punct, iar apoi doar pe jos, fără wi fi, fără semnal la telefon, cu apă caldă din cazane care stau la soare și meniu variabil, compus din ce se mai găsește pe la țăranii din zonă.
Ce ai alege dacă ambele ar avea același tarif?
E clar că naşterea unui bebeluş în familia regală britanică e un eveniment la fel de mare ca finala Superbowl sau a X Factor. Aşadar, am găsit câteva branduri care au făcut mici glumiţe sau urări de autopromo pe tema veştii bune.
În afară de urările brandului, îmi place că e entuziasm şi sărbătoare naţională – London Eye e luminat în culorile Union Jack, de exemplu.
Era o vreme cand o vizita la Plafar se incheia cu o punga plina de ceaiuri, tincturi si siropuri. Daca aveai noroc, te mai si imprieteneai cu vanzatoarea, care impartasea cu tine reteta ei secreta de masca de par cu galbenus si mirodenii. De ceva vreme, insa, Plafar a trecut printr-un rebranding care a cam sters imaginea aia de brand vechi, autentic, si a inlocuit-o cu a unui magazin trendy si exclusivist.
Primul lucru pe care l-am observat au fost serviciile extinse. Plafar-ul din Dorobanti, de exemplu, are o mica terasa cu scaune colorate, unde poti sa stai la un fresh sanatos. Foarte dragut si foarte potrivit brandului. Insa de fiecare data cand am trecut pe acolo nu era absolut nimeni la mese, desi la terasele din stanga si din dreapta era plin. Un motiv ar putea fi preturile, care s-au ajustat si ele la nivelul de Dorobanti. In plus, suna altfel “hai la un suc la Plafar” decat “hai la un suc la Belle Epoque”.
Am observat un tipar: de fiecare data cand plec prin tari straine, unul dintre obiective este sa-mi cumpar de acolo un lucru care nu se gaseste la noi. Dar nu unul oarecare, ca un suvenir, ci ceva anume, care adesea se gaseste numai in tara respectiva.
Din Roma mi-am luat niste parfumuri. In Barcelona au fost paella si o crema de fata foarte buna. In Turcia au fost salvarii traditionali. In Suedia a fost painea nordica. In Danemarca – danish pastry. Iar acum, cand plec in Olanda, sunt hotarata sa nu ma intorc de acolo fara ceva de la Rituals.
Rituals e o companie olandeza care face niste cosmetice de calitate, grozav mirositoare si cu pret ok. Insa, din pacate, nu se gasesc decat prin alte tari. Eu le-am descoperit acum cativa ani, in Germania, si m-am indragostit iremediabil (guys, numai o femeie poate intelege cum o alta femeie se poate indragosti de o crema 🙂 ). Mi-am luat atunci un scrub cu ginseng si mentol absolut divin si doua creme care m-au tinut mult si si-au facut treaba foarte bine. In nebunia care m-a cuprins, am cautat sa vad daca fac livrari in Romania (din pacate, n-am avut norocul asta), le-am dat like pe Facebook si le-am rasfoit site-ul de mama focului. Ce mai, m-am transformat in stalker de brand 🙂
Mai tineti minte cum memorati instant in copilarie fiecare joc de cuvinte sau slogan scurt pe care il auzeati de mai multe ori? Eu imi amintesc si acum de “Aquafresh in trei culori protejeaza de trei ori”.
Cand vine vorba de publicitate, chiar daca nu sunt ei cei care iau decizia de cumparare, copiii o pot influenta foarte mult. Potrivit CNA, dintre minorii pana in 10 ani, cei mai mari consumatori de publicitate sunt copiii de 6 ani.
Preferatele lor sunt spoturile haioase sau cele cu personaje din desene animate. Au telefoane mobile, se uita la televizor, merg in magazine si isi iau propriul cos de cumparaturi, descarca ultimele jocuri, aplicatii, muzica si sunt bombardati cu mesaje publicitare.
Daca va uitati atent in calendarul anului care tocmai a inceput, o sa observati ca avem mult de sarbatorit. Aproape in fiecare zi este o zi internationala a ceva. Pe vremuri, nu stiam decat de Ziua Mamei, Ziua Nationala si Ziua Copilului.
Acum avem Ziua Mondiala a Pasarilor Migratoare, Ziua Mondiala a Populatiei, Ziua Mondiala a Toaletei si chiar Ziua Mondiala a Gradinaritului in Pielea Goala. Greu de tinut pasul, dar tentant, nu? 🙂
Cum s-a ajuns aici?
Mai intai, as vrea sa clarific cateva aspecte. Sarbatorile si comemorarile la care ma refer sunt de mai multe tipuri: zile mondiale, zile internationale si zile ONU. Pentru ca zilele nu erau de ajuns, unele lucruri au propriile lor saptamani sau chiar ani: Anul international al voluntariatului, Saptamana solidaritatii fata de persoanele discriminate rasial etc.
Cred ca rusinea, ca un soi de umilinta publica, are unul dintre cele mai importante roluri cand vine vorba despre corectarea comportamentului nostru. Ne e rusine sa aruncam pe noi o fusta scurta combinata cu un decolteu, ne e rusine sa ii spunem cuiva ce credem, ne e rusine sa fim vazuti intr-un loc anume sau intr-un fel anume.
Iar asta se aplica foarte bine si profesional. Cand nu putem da totul sau cand tot ce putem da e destul de putin, ne straduim sa nu ne facem de ras.