World Class se extinde. În prima parte a anului viitor va deschide al 23-lea club din București și al 31-lea din România, în București Mall.
Tag: bucuresti
Bucharest After9Cross – Hai la alergare nocturnă în IOR
Nu câinii, nu primarii, nu traficul, ci canicula e dușmanul nr. 1 al alergătorilor din București în timpul verii. Tocmai de aceea o alergare nocturnă e mai mult decât binevenită în perioada asta, atât pentru răcoare, cât și pentru varietate.
În plus, de câte ori ai ocazia să alergi noaptea pe străzi și să nu pari un ciudat? Sau măcar să pari un ciudat alături de alți ciudați?
Bucharest After9Cross este o competiție nocturnă, cu startul începând cu ora 21.30 și face parte din seria de competiții RUNFEST, organizate de MPG. Are loc pe 22 iulie în parcul IOR din București și cuprinde două trasee – unul de 9,5 km și unul mai scurt, de doar 6km.
Tricoul pe care îl vom primi în kit este imprimat în culori fosforescente și vom avea și brățări, coliere și ochelari din seria Glow, vizibile în întuneric, ca să facă totul și mai cool.
Aleargă cu campionii la NN Bucharest International 10K
Afară s-a încălzit, tălpile au început să ne mănânce, iar orașul s-a umplut de alergători. Weekendul următor, duminică, are loc prima ediție a NN Bucharest International 10K, o cursă creată la inițiativa campioanei române la maraton, Constantina Diță.
Înscrierile sunt încă deschise, iar traseul e unul plat și ai ocazia să scoți un timp care să te motiveze să alergi tot anul.
Cursa va avea loc pe Bulevardul Mareșal Constantin Prezan, între Arcul de Triumf și Piața Charles de Gaulle.
Nu trebuie să fii un alergător de elită ca să participi, ci doar să-ți placă să alergi și să furi niște bucurie din acest eveniment. Cum bine zic cei de la NN, să câștigi e important, dar să alergi alături de ceilalți contează și mai mult. Totuși, să nu fii surprins dacă vei întâlni la start mulți atleți recunoscuți, cu performanțe care ne fac mândri.
Familiile alergătoare se întrec la 10K & Family Run
Un countdown timer de pe site-ul Bucharest 10k&Family Run mă anunță că mai sunt exact 5 zile, 23 ore, 20 minute și 44 de secunde până se dă startul curselor, așa că am să mă grăbesc să vă spun de ce ar fi o idee bună să participați.
Evenimentul cuprinde mai multe competiții, printre care una individuală și mai multe pentru familii. Așadar, pariul meu e că va atrage atât alergători foarte buni care vor să-și depășească recordurile pe 10.000m, cât și amatori care abia așteptau să alerge cu familia.
Echipa cursei family poate fi formată din rude de gradul I sau II și regulile sunt relaxate – se încurajează inclusiv mersul, nu doar alergatul, așa că dacă vreți să faceți echipă cu o rudă mai puțin activă, e momentul perfect.
O nouă cursă la București – 10K & Family Run
Asociația Bucharest Running Club, care organizează Bucharest International Half Marathon (aka semimaratonul din primăvară) și Bucharest International Marathon (maratonul din toamnă) a anunțat încă de anul trecut că intenționează să adauge în calendar încă două curse pe șoselele Capitalei. Astăzi, anunțul a devenit oficial, odată cu deschiderea înscrierilor pentru o nouă competiție pe distanțe mai scurte – 10K & Family Run.
Cursele au loc pe 3 aprilie și au startul în Piața Constituției.
Iarna pe bicicletă
Nu credeam că o să mă prindă mijlocul lui decembrie circulând cu bicicleta. Aproape doar cu bicicleta. Am o cartelă de metrou începută pe 20 noiembrie, care mai are încă 3 din cele 10 călătorii.
E drept, majoritatea drumurilor sunt pe distanță scurtă, dar când văd cât de aglomerată e Calea Victoriei în fiecare dimineață și cât de liberă e pista, îmi amintesc că rostul vieții nu e să fie petrecută în trafic.
Cred că vremea încă bună și traficul din ce în ce mai aglomerat mă țin pe bicicletă iarna asta, deși anii trecuți, pe la jumătatea lui noiembrie o băgam la subsol.
Citește mai mult
5 lucruri importante despre Bucharest International Marathon 2015
Mai sunt puțin peste două săptămâni până la o nouă ediție a Raiffeisen Bucharest International Marathon. Cam târziu să te apuci de antrenamente, dar mai merge o alergare lungă weekendul ăsta. Am stat de vorbă cu organizatorii evenimentului la o cină pregătită de Valeria Răcilă Van Groningen, președintele Asociației Bucharest Running Club, și am extras câteva detalii despre maratonul de anul ăsta.
Robbie Williams la București – un concert fabulos salvează organizarea de doi bani
Au fost vreo 60.000 de oameni la concertul lui Robbie Williams din București, din ce s-a raportat după numărătoarea biletelor vândute. 60.000 de oameni umiliți de o organizare infectă și resuscitați apoi de un show fabulos.
Nu știu cum au socotit organizatorii că acești 60.000 de oameni ar putea să-și ia ceva de băut în orele petrecute acolo de la trei-patru corturi amărâte cu personal insuficient și complet nepregătit să facă față mulțimii.
Am ajuns la Piața Constituției pe la 7, după show-ul Deliei și înaintea celui al lui Lamar. Când am ajuns, am aflat că înainte să ne luăm de băut trebuia să stăm la coadă la tarabele care vindeau carduri și să le încărcăm cu bani.
Am stat vreo 30 de minute acolo, în soare, deshidratați, parcă anticipând ce avea să urmeze la coadă la bere.
Cum a fost la Bucharest International Half Marathon 2015
Duminica trecută am alergat la al treilea semimaraton pe asfalt, în București. Deși alerg mai rar decât acum doi ani, mi s-a părut o cursă mult mai scurtă decât anii trecuți și am scos un timp destul de bun (cel mai bun de până acum).
Nu știu dacă ați citit așa de multe lucruri despre impactul cuvintelor și al gândurilor asupra lucrurilor care ni se întâmplă. Poate multe exemple par aberații și poate chiar unele sunt, dar am o dovadă că sunt mai strâns legate decât ați crede.
Să vă povestesc. Ne propuseserăm, după aproximativ 2:20 la primul semimaraton de acum doi ani și aproximativ 2:02 anul trecut, să scoatem sub două ore la cel de duminica trecută. E un timp bun și în același timp destul de comod pentru noi.
Locuri de ieșit – Edo Sushi
Când vine vorba de sushi, oamenii pe care i-am întâlnit sunt categorici – fie s-ar muta în Japonia doar pentru un sushi bun, fie se înverzesc ca algele la simpla menționare a cuvântului cu S.
Până nu demult, făceam parte din a doua categorie. Mâncasem sushi doar de două ori – o dată la un restaurant din București al cărui nume nu mi-l amintesc și a doua oară, în Germania, la un local cu pretenții. Nu mi-a plăcut deloc, iar ambele experiențe m-au făcut să aștept încă vreo patru ani ca să mai dau o șansă bucătăriei japoneze.
Însă recent, am gustat dintr-o comandă de sushi făcută de altcineva și lucrurile s-au schimbat radical. Mi-a plăcut atât de mult încât m-am hotărât inclusiv să încerc să fac sushi acasă în curând. Dar până atunci mai am de experimentat, așadar am fost de curând la Edo Sushi, pe Calea Victoriei, curioasă să văd ce au de oferit.
Două locuri cu vibe bun din București
Zilele trecute, când răspundeam la întrebările pentru interviul acesta din SUB25, mi-am amintit cu drag de două locuri frumoase din București. M-am gândit să le împărtășesc cu vânătorii de locuri cu poveste și atmosferă.
Unul e The Coffee Shop Amzei. E o cafenea micuță dintr-un lanț de vreo patru (mai au la Universitate, pe Vlădoiani și pe Moșilor). De ceva vreme trec pe acolo în fiecare sâmbătă în care sunt în București. Cafeaua e foarte bună, dar și interiorul e decorat cu atenție și miroase a cafea prăjită bine și croissante.
E genul de loc unde poți să stai câteva ore bune, în liniște. Personalul e amabil și, dacă prelungești cafeaua, ai să vezi că se perindă multă lume pentru take-away, inclusiv mulți străini. Așadar, în mintea mea se face o comparație cu cafenelele din Londra sau Copenhaga, mai degrabă decât cu cele din Italia, unde am găsit un aer mai retro.
Partea care mă intrigă e că eu nici măcar nu eram băutoare de cafea până acum un an și jumătate. Atunci am descoperit cappuccino de la Control și am intrat în lumea celor care se trezesc de dimineață cu poftă de cafea. Dacă aș ajunge zilnic prin Amzei sau pe la Control, cred că noua mea dependență ar căpăta proporții.
Cum am alergat primul maraton – povestea, emoțiile și genunchii
Duminica trecută am făcut ceva ce mi s-a părut dintotdeauna cu mult peste limita imposibilului pentru mine: am alergat un maraton. Întreg. 42 de kilometri alergați fără oprire, fără să mă lovesc de zid, fără să leșin și să mor, așa cum eram aproape sigură că se va întâmpla.
Obiectivul meu era să supraviețuiesc. Ok, poate că în visele frumoase alergam fără oprire. Dar rezultatul mi-a depășit așteptările: 4 ore și 32 de minute, adică locul 48 la feminin și 491 per total.
(Rezultatele oficiale Bucharest International Marathon. Timpul de alergare diferă de timpul de finish pentru că am pornit de la coadă, fiind la primul maraton, și am trecut de start cu 5 minute după ce pornise cronometrul).
Ce m-a apucat cu maratonul?
Nu mai avem loc unii de alții
Paradoxul multelor călătorii în locuri mai civilizate, după cum credeam eu, este că m-au făcut să iubesc mai mult Bucureștiul. Cu toate gurile lui de canalizare fără capac, cu toate autobuzele aglomerate, cu mâinile care ni se vâră în genți la fiecare plimbare prin Obor, cu traficul, transpirația și bormașinile neobosite. Asta e culoarea Capitalei și nu se va schimba prea curând, indiferent câte autostrăzi suspendate mai inaugurăm. Love it or leave it.
Însă din când în când am câte un moment de dezamăgire pe care nu știu pe seama cui să îl pun – a Capitalei ăsteia văzută urâtă, murdară și rea dacă o privim din provincie, a oamenilor de aici obișnuiți să alerge hăituiți după nimic, habar n-am. Cert e că, pe măsură ce lumea ni se deschide, noi ne închidem în universul nostru în care nu mai avem loc unii de alții.
Săptămâna trecută, în timp ce pedalam pe Calea Dorobanți, pe stradă, lângă trotuar, un individ a coborât dintr-un taxi fără să se asigure. Filmul clasic în care în două secunde ești cu capul spart, pe partea cealaltă a portierei. Din fericire, m-au ținut frânele. Din nefericire, tot el a început să țipe la mine și mai-mai să mă accidenteze într-un fel sau altul. Nu conta că l-ar fi costat o secundă să se asigure înainte de a coborî la semafor, conta că eu trebuia să merg pe pistă.
Vă prezint pista de pe Calea Dorobanți
Și la fel e când ne înghesuim privind în jos să intrăm în metrou înainte să coboare toată lumea, la fel e când comentăm cu voce tare la supermarket că vecinul de la coadă și-a luat prea multe lucruri. Ne încruntăm pe stradă, ne îmbrâncim prin RATB, ne claxonăm în trafic și ne sălbăticim ținând cu dinții de dreptatea noastră.
O secundă de răbdare, indiferent cine are dreptate, salvează vieți, nervi și omenia din noi.
Întrebari frecvente pentru bicicliste urbane
De când mi-am luat permisul de conducere am mers mai mult cu bicicleta decât oricând. Îmi place foarte mult să conduc, dar am să aleg mereu bicicleta pentru drumurile scurte, rapide, fără bagaje, atunci când nu am nevoie cu adevărat de mașină.
Inevitabil, bicicleta mea antică roz atrage destul de multe întrebări de la oamenii cu care mă întâlnesc zilnic. Oare nu e periculos să merg pe stradă? Cât timp fac de colo până colo? – am simțit nevoia să le răspund mai jos, ca să eliminăm fricile, grijile și necunoscutele din cauza cărora ținem biclele la boxă. Un fel de interviu de mine cu mine.
Umorul fin din numele străzilor bucureștene
Sunt convinsă că motivul pentru care mulți dintre noi rămân în România este umorul. Umorul ăsta din paradoxuri și bizarerii atât de teribile încât par regizate. Dar dacă chiar sunt aranjate?
Cum ar fi dacă aceeași persoană care pune anunțurile cu Am primit marfă nouă pe ușile magazinelor SH ar fi mână în mână cu creatorul brandului Georgiana – covrigelul uriaș? Iar ambii ar fi parte dintr-o echipă selectă de creație care se reunește periodic pentru a boteza străzile din București cu denumiri care mai de care mai caraghioase?
Altfel cum vă explicați că, în Bucureștiul anului 2014 există strada Acetilenei și că sunt oameni care trec la adresa de pe plic strada Mențiunii? Probabil că acești copywriteri de hărți n-au ajuns niciodată pe la capătul Militariului. Nu de alta, dar acolo e o străduță lăturalnică și întunecată, nevizitată de mult, care figurează în acte cu numele de strada Inspiraței.