Toamna e anotimpul meu preferat de mers la munte. Când văd că afară e senin și soarele-mi umple ferestrele casei, mă întreb cum se vede oare lumea de sus, dintre brazi. Și sunt mai multe etape – a frunzelor îngălbenite, etapă care deja e pe final și locul i l-a luat perioada etapa ultimelor zile senine, după care urmează gerul și ninsoarea.
Vremea bună nu mai ține mult, așa că am mai prins câteva zile – ultimele din octombrie – de umblat printre frunze colorate pe un traseu nou și de-a dreptul spectaculos – spre Mălăiești.
A fost prima dată când am mers la Cabana Mălăiești, deși o parte din traseu, cea de întoarcere, s-a suprapus cu coborârea noastră obișnuită din vizitele la Omu și Bucșoiu.
Tovarăși de plimbare ne-au fost un cuplu de prieteni la fel de iubitori de munte și de alergare ca noi.