Sunt câteva locuri în care orice femeie mânată de curiozitatea proverbiala ar trage cu ochiul, chiar dacă ştie că n-are voie. Cum ar fi să vezi ce face popa în altar? 🙂 Sau cum se pregătesc modelele în culisele unei prezentări de modă? Sau cum învârte şi amestecă barmanul iscusit cocktailul ăla de îi iese atât de bun?
Ei bine, dacă la partea cu altarul m-am cam resemnat, pe următoarele doua le-am bifat. În 2008 am fost pentru prima dată la un mic workshop în care am învăţat lucruri teoretice despre cocktailuri – ce băuturi se combină bine între ele, cum se pregătesc paharele, temperaturile, cum obţii anumite gusturi etc. Dar exerciţiul a rămas temă pentru acasă, iar eu, ca să nu risc, mi-am tratat de atunci prietenii doar cu băuturi simple – ba un mojito, ba un Godfather, ba o vişinată, ba o apă chioară.
Dar săptămâna trecută am mai trecut o piatră de hotar, pentru că am inventat un cocktail. Desigur, am fost sub atenta supraveghere a barmanilor din Interbelic, celebri deja în lumea petrecăreţilor din Bucureşti. Baza a fost lichiorul Chambord, o băutură franţuzească dulce, din zmeură neagră. Am adăugat şi 20 ml de Amaretto, pentru că îmi place mult, iar Costin, barmanul care m-a ajutat, m-a felicitat pentru alegere şi a plusat cu un soi de bitter care să dea un gust puţin învechit-afumat. Apoi am mai adăugat nişte ingrediente care au adăugat consistenţă cocktailului şi i-au scos în evidenţă aroma puternică.
