Prima dată când am auzit de conceptul de cheat day a fost acum câțiva ani. Eram în oraș cu o gașcă de oameni și pe vremea aia toți mâncam super atent, poate chiar prea atent.
Când am văzut că încep să își comande nachos și popcorn nu-mi venea să cred.
– Ah, e ok, azi e cheat day, mi-a zis unul dintre ei.
Wait, cum adică?! Cheat day, adică o zi pe săptămână în care mănânci ce vrei și cât vrei fără consecințe, dacă în restul zilelor ai mâncat ca la carte? What is this madness?! Please, tell me more 😀
Cam așa e definită cheat day – o zi pe săptămână (de obicei, în weekend), în care până și cei mai fixiști fitness-iști își fac de cap pe plan culinar, mâncând orice și oricât poftesc. E atât de răspândită practica asta încât e considerată parte a unei abordări nutriționale – mănânc atent, calculat la gram, hitting the macros șase zile pe săptămână, iar în a șaptea îmi fac toate poftele.
Există în unele diete (cum ar fi cea ketogenică, în care se restricționează masiv carbohidrații și se consumă preponderent grăsimi) principiul zilei de încărcare (cu carbohidrați), din care a evoluat de fapt ideea de cheat day.
Atenție, în continuare vorbim despre persoane care chiar respectă un meniu sau stil alimentar, altfel ideea de cheat day nu are sens.
Evident că a sunat tentant. Trebuia să încerc.
Și tocmai pentru că am încercat pe pielea mea ideea de cheat day în trecut, m-am prins destul de repede care sunt plusurile și minusurile.