Recomandări – Trei filme premiate

lozuri

 

După o vară în care cred că n-am văzut mai mult de 2-3 filme la cinema, atât de slabă mi s-a părut oferta, parcă a venit momentul să compensez. E sezonul filmelor de festival, al premierelor românești și, din ce am apucat să văd până acum, a meritat așteptarea.

Azi îți recomand trei filme pe care, dacă încă nu ți le-a recomandat nimeni până acum, ori stai într-o peșteră, ori trebuie să schimbi grupul cu care ieși.

 

Două Lozuri

Primul ar fi Două lozuri, regizat de Paul Negoescu. A fost o mare surpriză pentru că nu m-am dus cu cine știe ce așteptări, însă mi-am dat seama că e mai mult decât o comedie cu o poantă bună, inspirată din Caragiale. Trei prieteni, tipologii diferite și bine conturate, câștigă la loto și apoi pornesc într-o misiune de recuperare a biletului pierdut.

Au fost scene absolut fantastice, cu momente de suspans calculate la secundă, jucate la perfecție, care au construit un umor savuros și rar. Nu vă dau spoilere, vă mai spun doar că e diferit de ce ați văzut în ultima vreme, așa cum bine spunea unul dintre actori – e filmul românesc în care nimeni nu mănâncă ciorbă în scene care durează câte 20 de minute. Și, ca un desert la final, pe lângă povestea banilor câștigați și pierduți, avem și deznodământul iubirii care câștigă în cele din urmă.

În primul weekend, Două Lozuri a bătut recordul de bilete vândute și încasări pentru un film românesc.

Citește mai mult

La cald, despre filmul 50 shades of Grey

Fifty-Shades-of-Grey-The-Movie-LoveweddingsngAm riscat. Am mers la 50 shades of Grey fără să fi citit cartea, fără să fi văzut trailerul și cu niște așteptări foarte scăzute după ce am văzut zeci de tipe citind cartea în metrou (două chiar pe ziua de azi) și zeci de articole, postere, spoilere.

Ce auzisem? Că e un film prost, de nota 3,3 pe IMDB (unde lumea dă note prea mari), cu scene explicite și violente. Că e un film pentru femei. Că e un fel de Nymphomaniac de rang mai jos. Ba chiar, într-un articol citit zilele trecute, autorul spunea “If your girlfriend asks you to go see this movie with her, get rid of her”. Cu toate astea, mă așteptam să aibă o doză fun. Niște glume inteligente, niște replici memorabile, niște situații încurcate sau măcar niște scene amuzante de iubire cu scandal la nivelul Hollywood.

Ce a fost, de fapt? Într-adevăr, filmul nu merită timpul, atenția și banii pe bilet. Cu toate astea, probabil o să-l vedeți, dintr-o curiozitate sadică de care Grey ar fi mândru. Eu trebuia să-l văd ca să mă pronunț, deși în mintea mea era noul Twilight, așa că m-am bucurat de invitația Nescafe Cappuccino la o vizionare VIP.

Citește mai mult

Interstellar și The Hunger Games – Mockingjay Part 1

InterstellarInterstellar și The Hunger Games- Mockingjay Part 1 sunt filmele despre care se vorbește cel mai mult zilele astea și pe care le-am văzut cu sala arhiplină.

La Interstellar, atât povestea, cât și imaginea sunt excepționale. Când lumea rămâne fără resurse, singurele două variante ale NASA sunt să găsească altă planetă cu condiții optime pentru viață unde să fie mutată toată populația globului, fie să recreeze viața din stadiul embrionar în locul în care descoperă că rasa umană o poate lua de la zero.

Citește mai mult

Doua filme de weekend

Undeva la Palilula – Silviu Purcarete a lucrat ani buni la filmul asta si tot nu a reusit sa il scurteze la mai putin de 145 de minute. E cu siguranta cel mai ciudat film pe care l-am vazut de mult timp incoace.

E povestea unui tanar pediatru care ajunge, prin anii ’60, intr-un alt univers: Palilula, locul unde “numai aia sanatosi sunt bolnavi”.

Un amalgam de nebunie, umor, grotesc si foarte multe simboluri (poate chiar prea multe, daca urmaresti filmul din perspectiva lor). Mi-a placut combinatia asta extrema, aproape teatrala.

Citește mai mult

Sasa, Grisa si Ion

Pentru ca asta nu-i vreme de iesit din casa, va las cu unul dintre scurtmetrajele mele preferate: “Sasa, Grisa si Ion”, al lui Igor Cobileanski, un tanar regizor si scenarist basarabean. Nu numai ca se potriveste cu peisajul de afara, dar e unul dintre exemplele in care executia e chiar mai buna decat poanta de la final. Si asta-i mare lucru, pentru ca poanta e savuroasa.

Are doar 10 minute, dar pe mine ma tine hipnotizata de fiecare data cand il vad. Daca va place, va recomand sa vedeti si celelalte scurtmetraje ale lui Cobileanski (mai ales Plictis si inspiratie si Cand se stinge lumina). Enjoy!