“Cine-o mai merge vreodată în Berlin iarna…”, bodogăneam în camera de hotel în timp ce încercam să pun pe mine absolut toate hainele din bagaj.
Aplicația meteo arătase 7 grade pentru fiecare dintre cele patru zile pe care aveam să le petrecem acolo, dar probabil asta era temperatura maximă atinsă în cele 10 secunde pe zi în care s-a ivit câte o rază de soare. Real feel, însă, a fost sub zero. Greu. Mai ales când Berlinul e un oraș în care atracțiile majore sunt arhitecturale și când îl vizitezi umbli pe afară 6-10 ore pe zi lejer.
Istoria a dovedit că din spontaneitate au ieșit unele dintre cele mai frumoase experiențe de până acum, așa că weekendul trecut am acceptat invitația unor prieteni de a face un traseu în Bulgaria, pe cel mai înalt vârf al vecinilor, Vârful Musala (2925 m). E o opțiune pentru un city break împletit și cu ceva mișcare. Cum Sofia e chiar la poalele munților, visul că dacă ai locui acolo ai urca zilnic pe vârf încolțește imediat.
După un drum de o oră cu mașina se ajunge în Borovets, o localitate de munte asemănătoare cu Poiana Brașov. La 08.30 se deschide telegondola care te duce spre cabana Yastrebets (alt 2369 m) și îți recomand să fii acolo chiar puțin înainte dacă vrei să nu prinzi coadă foarte mare. Noi am ajuns la 9 și am stat 30 de minute până ne-a venit rândul.
Prețul telecabinei este de 13 leva/persoană pentru drumul dus-întors.
Desigur că poți urca și la pas pe traseul Borovets – Yastrebets – Musala, însă noi nu prea știam la ce să ne așteptăm legat de lungime și dificultate. Am înțeles că indicatoarele turistice spuneau că ar fi, în total, 14 h dus – întors. Cu telecabina până la cabana Yastrebets și de acolo pe jos până pe Musala, după care înapoi la cabană noi am făcut 5 h la pas lejer, cu popasuri.
Veliko Tarnovo e un orășel atât de pașnic, cu peisaje atât de frumoase și atât de apropiat de București încât indiferent în ce sezon ai merge, ai să te bucuri de el pe deplin.
La vreo 3 ore de mers cu mașina de București găsești un orășel cu aer provincial, cu străzi și peisaje ce te duc cu gândul la Sinaia și construcții pe etaje naturale de stâncă, furate parcă din Cinque Terre.
E perfect să mergi în Veliko Tarnovo când ai două zile la dispoziție să te relaxezi, să mănânci bine (inclusiv vegetarian) și să respiri aer de țară cu miros de pădure.
Mergi la Veliko dacă îți plac istoria și arhitectura. Casele vechi, balcoanele cu flori și străzile înguste fac fotografiile să pară vederi. Și ai și câte ceva de vizitat: monumentul vlahilor care au construit orașul, fostă capitală a Bulgariei medievale, un muzeu de artă aflat chiar în centru, Cetatea Tsarevet (Cetatea Țarilor), satul cu case din piatră Arbanassi (la 5 km distanță), biserica construită în peștera de la Basarabov sau pur și simplu magazinele artizanale de suveniruri, dulciuri și antichități din Veliko.
În conştiinţa mea turistică, Londra a fost mereu în triunghiul capitalelor accesibile şi obligatorii, lângă Roma şi Paris. Mai exact, după Roma şi Paris, pentru că asta a fost ordinea în care le-am vizitat. Aş trece şi Barcelona pe lista asta, însă deocamdată nu-mi vine să pun minunăţia aia de oraş lângă nimic altceva – m-a vrăjit prea tare.
Revenind la Londra, am luat biletele dintr-un motiv cât se poate de neprevăzut. M-au anunţat nişte prieteni că vor fi acolo în weekendul respectiv şi am găsit bilete foarte ieftine. Pentru Londra, de obicei, preţurile sar de 100 de lire, dar eu le-am găsit cu 300 de lei la Wizz Air. Chilipir! But there’s a catch, vorba englezului – Wizz Air zboară pe Luton, iar ca să ajungi din Luton până în centrul Londrei şi înapoi, mai adaugi la buget încă 35 de lire, cel puţin. Plus un Oyster card pentru metrou care te costă 5 lire şi pe care îl poţi încărca în funcţie de cât crezi că te plimbi. Partea bună e că poţi returna Oyster card-ul şi îţi poţi recupera cele 5 lire, dar eu l-am păstrat, ca să am un argument în plus pentru a reveni.
Ce poţi să faci într-un weekend la Londra? Chiar dacă pare din scurt, cu nişte ambiţie şi pantofi comozi, poţi să vizitezi foarte multe.
