Tag: competitii

Salomon Run Barcelona – cursa cu dealuri si trepte “rompe piernas”

carmen Lasă un comentariu
start2

 

Stii cum e cand orasul o ia razna la o cursa faina si tu nu esti acolo? Fear of missing out se numeste sentimentul si ne determina sa facem tot felul de nebunii. In cazul meu, a fost motivul pentru care m-am inscris la Salomon Run Barcelona – o cursa de 10 km cu pante si scari pe Montjuic, unul dintre dealurile mele preferate pentru antrenament.

 

M-am gandit ca e pe traseul meu, in zona in care locuiesc si are doar 10 km, deci n-aveam cum sa ratez asta.

 

In plus, a fost si un factor de provocare. Sunt sute de scari pe traseu si niste urcari carora spaniolii le zic “rompe piernas” si eram curioasa daca le pot alerga in ritm mai rapid.

 

Cu cateva zile inainte de cursa am mers si la un antrenament oficial in care am parcurs cam 80% din traseu. Ne-am impartit in grupe in functie de viteza propusa, iar eu am mers cu grupa a doua, condusa de Jess Bonet (atleta care a si castigat locul 1 la feminin). La antrenament nu mi-am dat seama ca e atat de buna, ca as fi fugarit-o mai tare, hehe.

Citește mai mult

Semimaraton Gerar 2017 – Când echipa poate ce gândul nici nu speră

carmen Lasă un comentariu

TSR

 

 

Acum un an și un pic, când am auzit prima dată de Semimaraton Gerar, nu înțelegeam de ce aș participa la un concurs pe frig, pe asfalt și care mai are și un traseu din 6 ture ale aceleiași bucle. S-au schimbat multe de atunci și am ajuns în situația exact opusă – când a venit propunerea să facem o echipă la ediția de anul ăsta cu colegii din Team Salomon România, n-am mai stat pe gânduri.

Abia așteptam să facem un concurs împreună și, având în vedere că nu mai sunt atât de multe la care se aleargă în echipă, Gerarul suna ca ocazia perfectă. În plus, ca un răspuns la un alt de ce din trecut, am ajuns la concluzia că un concurs în timpul iernii mă poate ține motivată să mă antrenez în perioada asta, în care tentația de a lenevi e mai mare.

Prin urmare, am făcut echipă mixtă cu Bogdan Iacob și Sebastian Orza și pentru mine treaba era destul de clară – să alerg cât pot de bine, ca să nu se plictisească ei prea tare de ritmul meu 🙂

Citește mai mult

Competiții perfecte pentru prima ta alergare montană

carmen 6 Comentarii

ciucasx3

 

Cei mai mulți alergători, după o perioadă mai lungă sau mai scurtă de alergat pe teren plat, încep să cocheteze și cu ideea alergării montane. Cam asta e ordinea, deși multă lume mege direct la trail running, fără să aibă vreo plăcere deosebită pentru șosea. Pentru unii devine o revelație (me included), iar pentru alții, așa cum îmi povestea chiar zilele trecute o foarte bună alergătoare pe plat, o alergare montană e suficient ca să îi convingă că nu li se potrivește genul ăsta de traseu.

Dacă te bate gândul să participi la prima ta competiție de trail running, îți recomand să citești mai întâi câteva repere care să te ajute să îți dai seama de gradul de dificultate al unei curse.

Apoi, ia în calcul faptul că există competiții perfecte pentru tine, cu trasee dedicate celor mai începători, ca să te poți bucura la maximum de cursă. Până la urmă, asta e ideea, nu? Să-ți placă atât de mult încât să vrei să revii.

 

Iată câteva competiții perfecte pentru a participa la prima ta cursă montană:

Citește mai mult

Concurs: Câștigă o invitație gratuită la Oslea Night Ridge

carmen 3 Comentarii

oslea

 

Te-a prins vreodată noaptea pe munte? În alergare? Dacă nu, ai șansa unei experiențe noi pe 13 august, la Oslea Night Ridge, un eveniment de alergare montană nocturn din Retezatul Mic.

 

Te poți înscrie la unul dintre cele două trasee ale concursului, în funcție de cât de multă înclinație preferi:

 

Vertical Piatra Iorgovanului, cu startul la ora 9.00 de la Cabana de vânătoare Câmpușel. E un traseu de 3,6 km cu 800 m diferență de nivel.

Oslea Night Ridge, cu startul la 21.00 din același loc, cu o lungime de 14,2 km și 900 m diferență de nivel.

Citește mai mult

Bucharest After9Cross – Hai la alergare nocturnă în IOR

carmen Lasă un comentariu

RUNFEST_After9Cross 2016

 

Nu câinii, nu primarii, nu traficul, ci canicula e dușmanul nr. 1 al alergătorilor din București în timpul verii. Tocmai de aceea o alergare nocturnă e mai mult decât binevenită în perioada asta, atât pentru răcoare, cât și pentru varietate.

În plus, de câte ori ai ocazia să alergi noaptea pe străzi și să nu pari un ciudat? Sau măcar să pari un ciudat alături de alți ciudați?

Bucharest After9Cross este o competiție nocturnă, cu startul începând cu ora 21.30 și face parte din seria de competiții RUNFEST, organizate de MPG. Are loc pe 22 iulie în parcul IOR din București și cuprinde două trasee – unul de 9,5 km și unul mai scurt, de doar 6km.

Tricoul pe care îl vom primi în kit este imprimat în culori fosforescente și vom avea și brățări, coliere și ochelari din seria Glow, vizibile în întuneric, ca să facă totul și mai cool.

Citește mai mult

Concurs: 2 invitații la Gorun Trail Mercheașa

carmen 27 Comentarii

gorun trail

 

 

Poate cel mai mare câștig pe care mi l-au adus alergările montane e faptul că am descoperit locuri fantastice, în care nu credeam că voi ajunge vreodată. Și suntem norocoși la capitolul ăsta: avem o mulțime de munți, parcuri naturale, zone protejate pe care să ne tocim tălpile adidașilor.

O astfel de regiune e Mercheașa, din comuna Homorod, județul Brașov, care are toate șansele să intre pe lista celor mai frumoase trasee de alergare montană odată cu prima ediție a Gorun Trail Mercheașa.

Competiția va avea loc pe 3 septembrie, cu prilejul Zilei Stejarului.

Există două trasee, unul de 30 de km și altul de 10 km. Traseele te vor purta pe lângă Bătrânul Carpaților, cel mai bătrân stejar din țară, vechi de peste 900 de ani și cu un diametru de 9,3 metri. Vei alerga pe lângă vulcani, coloane de bazalt, Biserica Fortificată de la Mercheașa, Lacul de Smarald, iar atracțiile sunt completate de un târg cu produse tradiționale și o expoziție de arbori vechi.

Citește mai mult

Retezat SkyRace 2016 – Satisfacția unei curse cu efort și bucurie în același timp

carmen 1 Comentariu
Foto - Radu Cristi
Foto – Radu Cristi

 

Concursurile de alergare mi-au demonstrat o lecție pe care o știam, dar nu o conștientizam prea bine la alte aspecte din viață: cea mai mare satisfacție nu e un loc bun în clasament, ci sentimentul că ai tras cât ai putut de tare în ritmul potențialului propriu, fără să forțezi, fără să te accidentezi și că în același timp te-ai bucurat de cursă și de toate locurile prin care te-a purtat.

Rareori mi s-a mai întâmplat să se alinieze planetele și să simt că am dat chiar tot, dar că m-am și simțit bine pe traseu. La Retezat SkyRace 2016, unde am participat pentru prima dată, traseul Buta (23 km și 1400 m diferență de nivel) mi-a oferit cadoul ăsta prețios. Desigur, cu un bonus de febră musculară de o intensitate la fel de rară.

 

Am împlinit un an de alergare montană și, ca un copil care începe să asocieze mai ușor ce vede în jur pe măsură ce crește, încep și eu să-mi dau seama de lucruri noi de la o alergare la alta. Sunt curse la care am mai fost și de care vreau să mă mai bucur o dată și sunt curse noi, unde mă duc tocmai pentru factorul surpriză.

Retezat SkyRace e unul dintre evenimentele pe care le-am ratat la ediția anterioară, pentru că am participat la Maratonul DHL. În același timp în care eu goneam între Predeal și Poiana Brașov, jumătatea mai bună alerga traseul Custura, de 28 de km, pe o vreme cruntă. De data asta a fost rândul meu. Mi-am rezervat loc chiar în prima zi de înscrieri, dar la traseul mai scurt, Buta (23 km) și am așteptat cu entuziasm să vină odată 18 iunie.  Citește mai mult

Raport de Urbatlon – alergare, baie cu spumă și obstacole

carmen Lasă un comentariu
Foto - Ovidiu Salavastru
Foto – Ovidiu Salavastru

 

Weekendul trecut, dacă tot n-am plecat nicăieri, am participat la Urbatlon, o cursă cu obstacole aflată la a treia ediție, dar despre care eu abia anul ăsta am aflat. A fost de departe cea mai distractivă cursă la care am fost vreodată, cu obstacole-surpriză și cu provocări total neașteptate.

Cum vă povesteam, Urbatlon nu este o cursă competitivă, ci una făcută cu scop de entertainment și mișcare pentru participanți cu orice nivel de antrenament. Prin urmare, la start s-au adunat oameni din diverse companii, părinți și iubitori de mișcare mai puțin competitivi. Dacă ar fi fost un eveniment cu premii, sigur s-ar fi înscris sportivi mai rapizi și poate asta i-ar fi descurajat pe cei mai puțin pregătiți.

M-am văzut la Arena Națională cu Pyuric, care a avut weekendul trecut câte o competiție în fiecare zi – Urbatlon sâmbătă și crossul Happy Moves duminică. Ne-am amuzat la start că e prima dată când pornim și noi din față, pentru că de obicei suntem la coada șirului.

 

Citește mai mult

Triatlon Fără Asfalt: Ștafetă la mare cu o super echipă făcută pe ultima sută de metri

carmen Lasă un comentariu
fara-asfalt-2016
Foto – Bogdan Popa

 

Weekendul trecut am inaugurat sezonul de litoral cu o alergare. Am fost la Triatlon Fără Asfalt la Mare, unde socoteala de acasă a fost să merg doar în calitate de asistent din partea publicului și să-mi încurajez prietenul triatlonist. Planul s-a schimbat cu câteva zile înainte de start, mai exact cu 30 de minute înainte de închiderea înscrierilor, când a încolțit ideea – hm, dacă tot mă duc până acolo, de ce să nu particip?

Un status pe Facebook mai târziu, aveam o echipă cum nici n-aș fi visat pentru proba de ștafetă feminin, botezată din motive evidente Last Minute Team.

Față de trucurile tabloide din categoria Cum sa slăbești 5 kile în 30 de minute sau Cum să-ți iei diploma de licență în 20 de secunde, la noi chiar a funcționat. Am făcut echipă cu încă o Carmen, o super alergătoare aflată la primul ei triatlon, care ne-a donat proba de înot pentru ștafetă și cu Cristina la bicicletă, care aleargă de rupe munții în două și pe care o știam mai mult din citite.

Carmen nu înotase niciodată la o competiție în mare, ba mai mult, nu probase niciodată costumul de neopren, Cristina nu se mai urcase de mult pe bicicletă, iar eu, cu gleznele în pioneze, numai de alergat pe nisip nu eram bună. Dar toate trei ne-am înscris for fun, and we had plenty.

Eram atât de happy că am găsit echipă, că nu mai merg doar ca să-l încurajez pe Costi, încât abia a doua zi mi-am dat seama că plătisem 135 lei ca să alerg 6 km. Dar, vorba unui prieten, preferai să dai 90 lei și să alergi 90 km la 7500? Umm, nu. Lăsați așa.

Citește mai mult

Ștafeta la Bucharest Half Marathon 2016

carmen Lasă un comentariu

trupaluifane

 

După două alergări montane anul ăsta, soldate cu surprize la poli opuși (un podium și un DNF), duminică am alergat a good old fashioned ștafetă pe asfalt, la Bucharest Half Marathon. N-am avut vreun rezultat wow, noroc cu ceilalți doi colegi de trupă care au scos timpi foarte buni și au compensat și pentru cele 5 min pe mie pe care le-am făcut eu.

M-am încadrat în ce îmi propuneam, să alerg cât de cât fără să forțez, mai ales că mi se părea că încă nu eram fresh după EcoMarathonul de cu o săptămână în urmă. Senzația era de parcă trăgeam 100 de kg pe un picior, ceea ce nu-i tocmai departe de adevăr având în vedere că pauza de la alergare s-a lăsat cu un mic surplus.

N-am avut emoții, n-am avut așteptări, singura mea grijă cu o seară înainte era cum ajung la Piața Constituției să-mi ridic kitul, cum ajung la Stadionul Național să preiau ștafeta, de la Victoriei spre Piața Constituției din nou după alergare, și apoi spre casă. Răspunsul tuturor dilemelor mele, my friends, a fost metroul.

Și așa cum vă spuneam, am savurat pe deplin dimineața orașului cucerit de alergători, în care străzile și metrourile erau pline de tricouri fosforescente și de emoții.

La Stadion am ajuns suficient de devreme încât să fac și o rundă de exerciții speciale, ca să nu pornesc neîncălzită. Deși, la ce soare a fost, cuvântul neîncălzită nu e cel mai potrivit. Să zicem doar că aș fi putut să-mi fac o pungă de popcorn pe asfalt și să stau să privesc cum aleargă ceilalți.

Citește mai mult

Bucurie și fapte bune – Semimaratonul Bucuriei, Urlați, 21 mai

carmen Lasă un comentariu

semibucuriei

Alergarea e în primul rând bucurie, iar pe 21 mai, la Urlați (Prahova) avem ocazia să ne amintim asta. Atunci are loc Semimaratonul Bucuriei, aflat la prima ediție.

Te poți înscrie la cros (10,8km) sau semimaraton (21,6km), cu 250m, respectiv 500m diferență de nivel. Pentru copii există curse separate, pe categorii de vârstă.

Din fondurile strânse vor fi ajutați 30 de copii de la Centrul de zi “Sf. Stelian” din Urlați care provin din familii aflate în dificultate. Ei vor primi alimente, produse de igienă și, de asemenea, li se va amenaja un spațiu pentru activități sportive. Frumoasă inițiativă, nu?

De ce să participi? Pentru frumusețea zonei în care vei alerga, pentru scopul caritabil al cursei, pentru că taxa e modică (50 lei pentru adulți, momentan, și 5 lei pentru copii) și, evident, pentru bucuria dublă oferită de alergare împreună cu o faptă bună.

Mai multe informații despre Semimaratonul Bucuriei găsești pe site-ul evenimentului și pe Facebook.

Spread the joy!

 

Maratonul DHL – ideal pentru o primă competiție

carmen Lasă un comentariu

Weekendul trecut, pe 20 iunie, am făcut echipă cu câțiva prieteni din online și am alergat cursa de semimaraton de la Maratonul DHL Ștafeta Carpaților.

0118-victorvatavu-c2-401-158-rsXie
Foto – Victor Vatavu

Pentru mine a fost al treilea eveniment de alergare de anul ăsta (tot nu-mi vine să folosesc cuvântul competiție), după EcoMarathon, unde am alergat traseul de 42 km, și Bucharest International Half Marathon.

Deși inițial era vorba să alergăm la ștafetă, câte 7 km fiecare, am zis că, dacă tot batem drumul până la Brașov, am putea să ne facem de cap pe 21 kilometri și așa a rămas. La maraton nu prea îmi venea să alerg și a fost o alegere bună să rămânem doar cu semi, pentru că, imediat după ce am terminat noi cursa, a început o ploaie rece care a ținut până seara. Brr.

M-am bucurat să-l văd pe Pandutzu cum trage tare și scoate timp bun, pe Pyuric cum face al doilea semimaraton din istoria ei, la distanță de câteva săptămâni unul de altul, pe Carmen cum își depășește recordul la o cursă pe care o făcuse și anul trecut și pe Alex cum trece de finishul primului său semimaraton.

Am ajuns la Poiana Brașov vineri seara, destul de târziu.

La sosire, am mers direct la Pasta Party la Club Rossignol, chiar lângă pârtie. Deși luna asta mănânc mai low carb și îmi făceam planuri să nu mă ating de paste, îmi era o foame de lup la 10.30, având în vedere că luasem prânzul pe la 3. Și dacă mi-e foame, nu mai gîndesc limpede. Am mâncat paste și bruschete, dar fără să exagerez, ca să nu-mi fie rău a doua zi, în timpul alergării.

Citește mai mult