Brandurile și sfârșitul perfecțiunii

stupidNu ne plac oamenii care vor să pară perfecți. Care se poartă de parcă n-au făcut nimic greșit în viața lor și fac totul pentru a proteja aparența asta. La fel e și în cazul brandurilor – preferăm brandurile care își recunosc vulnerabilitățile, greșelile, care sunt umane și nu se tem să își asume vina public. Asta e una dintre cele mai importante idei pe care le-am auzit ieri la PR Forum. Ideea de Failosophy nu e nouă, dar faptul că agențiile o aduc acum în discuție la conferințe nu arată decât că în piață este încă o lipsă de curaj și de autoironie.

Sunt, totuși, niște mici diferențe între a comunica faptul că ești vulnerabil, uman, și a ieși în public cu scuze într-o situație de criză. Prima înseamnă că te distanțezi de imaginea plictisitoare a brandului care face întotdeauna ce trebuie (sau cel puțin așa spune), în timp ce a doua e un test, mai ales pentru corporațiile care au tendința să împacheteze orice tâmpenie făcută în cuvinte pompoase despre cum nu e vina lor.

Citește mai mult

Cum te ajută teatrul să comunici mai bine în afaceri

statuiÎntr-unul dintre joburile mele anterioare, îmi amintesc că, fiind la început, insistam să mă însoțească un coleg cu mai multă experiență la întâlnirile cu partenerii. Argumentul meu era “Hai cu mine, că tu știi să le zici poezia”. Știam că el are toate calitățile pe care le credeam eu necesare într-o negociere. Eram nouă în echipă, iar teama de necunoscut și de eșec mă ținea pe loc. Asta până când, inevitabil, într-o zi colegul meu mi-a zis “vezi că în 30 de minute te vezi cu X și Y, iar eu nu pot să vin”. Am protestat, dar tocmai făceam cunoștință cu limita zonei de confort.

Atât timp cât munca ta se bazează pe interacțiunea cu alții, ceea ce știi să faci trece pe locul doi. Cum te prezinți, cât de organizat lucrezi, cât de atent ești la detalii, cât de bine lucrezi în echipă, cât ești de receptiv la nou și cât ești de flexibil contează mai mult.

A fi un coleg bun sau un lider bun presupune la fel de mult antrenament precum a fi un actor bun. Indiferent dacă le numim experiență sau repetiții, obiceiurile noastre de lucru se rafinează în timp. Cu suficientă determinare, cu toții ajungem în același loc. Doar că unii ajung mai repede, iar asta ține tot de alegeri.

Săptămâna trecută am întâlnit trei actori care și-au pus spiritul antreprenorial și talentul de scenă laolaltă și au creat Actelier – un workshop care preia tehnici de actorie și le aplică la comunicarea de business. Proiectul a fost inițiat de Eduard Haris, producător independent de film și tânăr antreprenor, căruia i s-au alăturat Mihai Munteniță și Camelia Pintilie, doi actori cu experiență atât în teatru și film, cât și în comunicare.

Ce ai să înveți la Actelier? De la tehnici de respirație, atenție, coordonare, creativitate, adaptabilitate, receptivitate, până la siguranța de sine. Toate sunt calități care se îmbunătățesc prin exercițiu – nici cei mai talentați actori și nici cei mai de succes oameni de afaceri nu s-au născut cu ele. Iar cursurile intensive te vor ajuta să le dobândești mai repede și mai ghidat.

Citește mai mult

O idee despre paginile de Facebook de succes

Una dintre cele mai bune idei retinute la Leaders in Marketing a fost a lui Peter Blackwell, care a subliniat cat de importanta este cauza din spatele unui brand.

Nu e vorba de headline si nici de promisiunea brandului, ci de misiunea lui – telul suprem, ce vrea sa aduca brandul in viata consumatorului. O cauza coerenta va pastra focusul tuturor actiunilor de marketing, deciziile vor fi mai usor de luat si va fi si mai simplu de comunicat, spune Blackwell.

Din perspectiva asta, ma uitam zilele trecute pe cateva dintre paginile de Facebook care imi plac cel mai mult. Toate au o cauza bine definita, care nici macar nu are legatura cu produsul lor. Va dau doar doua exemple.

Citește mai mult

Codul morse al prieteniei: doua bip-uri = da

Clasa a 8-a se termina si vara abia incepea. Era prin iunie si se simtea toropeala cu iz de balta in toata Tulcea. Astia erau factorii externi. Factorii interni erau apropierea examenului de capacitate si a admiterii la liceu. Era aglomerat, dar liniste in universul meu.

Asta pana cand a aparut un nou factor extern cu implicatii interne. Unul cu care imi placea sa stau de vorba, cu care ma intalneam absolut intamplator prin oras si care facea toropeala si mai greu de suportat. Ce mai, uitasem complet de Istoria Romanilor si de culegerea de matematica. Era ceva nemaivazut, nemaipomenit.

Citește mai mult