Mă duc ca să câștig
Mă bat la podium
Vreau să-mi bat recordul
Totul sau nimic.
Tag: concursuri
Alergarea. Termeni și condiții.
Cred ca ar cam fi timpul sa vorbim sincer: in ce ne bagam cand ne apucam de alergare? La inceput, ca intr-o relatie, e totul flower power, dupa care incepe sa se umple casa de sosete (hm, chiar e fix la fel). Ce si cat de mult se schimba de fapt?
Cand esti incepator sau vezi de pe margine ce se intampla cu multimea din ce in ce mai mare de nebuni in tricouri fosforescente, totul pare fun, o super comunitate. Alergarea incepe sa fie tentanta si evident ca e o metoda buna de a fi mai activ. Pare atat de misto totul, incat iti vine sa te inscrii si la un concurs. Pisici, pana si Georgeta de la conta a facut un maraton. Ce, tu nu poti?!
Ba sigur ca poti. Dar daca vrei sa faci un stil de viata din asta, sa participi la concursuri, atunci treaba se schimba. Te trezesti prins intr-un cerc vicios pe masura ce te lasi prins de acest hobby. Se transforma in obicei, in pasiune si pana te dezmeticesti, deja ai mai multi pantofi de alergare decat de strada.
In cazul asta, poate ca ar fi bine ca, dupa primele alergari, cand treaba incepe sa devina mai serioasa, sa avem un soi de contract cu termeni si conditii ale alergarii, ca sa stim in ce ne bagam.
Gorun Trail Mercheașa 2016 – o alergare ca o vacanță de vară
Am asociat mereu perioada începutului de septembrie cu sfârșitul vacanței, cu zilele în care încercam să profit la maximum de tot ce m-a bucurat toată vara și să mai prind o oră de stat afară. Iar la Mercheașa – un loc superb, dar de care nu mai auzisem în viața mea – am avut una dintre acele experiențe ca pe vremuri, de bucurie simplă alături de prieteni, cu zile însorite în natură, zburdat prin iarbă și gust de gogoși de casă.
Sunt alergări la care mergi ca să te mai întâlnești o dată cu limitele și gândurile, sunt alergări la care ești competitiv, altele la care mergi de dorul înălțimilor sau al unui traseu de care ți-a fost dor, dar pe lângă ele mai sunt și unele la care îți amintești la fiecare pas de plăcerea pură a alergării.
Gorun Trail a fost una dintre cele din urmă – o alergare pe un traseu superb, cu o atmosferă genială, cei mai energici voluntari și cu oameni prietenoși, care ne-au primit ca musafiri în comuna lor, în casele lor, ba ne-au pus și la masă cu o palincă, să ne facem curaj de alergat.
Cea mai mare provocare de când alerg
Mă întreba zilele trecute cineva care a fost cea mai mare provocare de când m-am apucat de alergat și până acum. M-a pus pe gânduri. Să fie accidentarea care m-a ținut două luni pe bară, frustrarea revenirii, când nu mai puteam nici măcar să urc un deal ușor, stresul de a fugi vineri seară după birou direct la munte, la alergare, sau de a-mi seta niște obiective care mă forțează să trag cât pot de tare? Nu. Cea mai mare provocare a fost mereu consecvența.
Mi-a luat ceva timp să îmi dau seama că e ingredientul care poate să make it or break it. Face toată diferența.
A fi consecvent în antrenamente e poate cel mai greu lucru pe care îl ai de făcut și e cu atât mai greu dacă ești amator, nu profesionist. E vorba de serile în care calculezi la cât ar trebui să te trezești a doua zi ca să apuci să alergi, să faci un duș, să mănânci și să ajungi la muncă la timp. E despre zilele lungi la birou când te uiți la ceas și îți dai seama că nu o să reușești să mai faci antrenamentul propus în seara respectivă.
Triatlon Fără Asfalt: Ștafetă la mare cu o super echipă făcută pe ultima sută de metri
Weekendul trecut am inaugurat sezonul de litoral cu o alergare. Am fost la Triatlon Fără Asfalt la Mare, unde socoteala de acasă a fost să merg doar în calitate de asistent din partea publicului și să-mi încurajez prietenul triatlonist. Planul s-a schimbat cu câteva zile înainte de start, mai exact cu 30 de minute înainte de închiderea înscrierilor, când a încolțit ideea – hm, dacă tot mă duc până acolo, de ce să nu particip?
Un status pe Facebook mai târziu, aveam o echipă cum nici n-aș fi visat pentru proba de ștafetă feminin, botezată din motive evidente Last Minute Team.
Față de trucurile tabloide din categoria Cum sa slăbești 5 kile în 30 de minute sau Cum să-ți iei diploma de licență în 20 de secunde, la noi chiar a funcționat. Am făcut echipă cu încă o Carmen, o super alergătoare aflată la primul ei triatlon, care ne-a donat proba de înot pentru ștafetă și cu Cristina la bicicletă, care aleargă de rupe munții în două și pe care o știam mai mult din citite.
Carmen nu înotase niciodată la o competiție în mare, ba mai mult, nu probase niciodată costumul de neopren, Cristina nu se mai urcase de mult pe bicicletă, iar eu, cu gleznele în pioneze, numai de alergat pe nisip nu eram bună. Dar toate trei ne-am înscris for fun, and we had plenty.
Eram atât de happy că am găsit echipă, că nu mai merg doar ca să-l încurajez pe Costi, încât abia a doua zi mi-am dat seama că plătisem 135 lei ca să alerg 6 km. Dar, vorba unui prieten, preferai să dai 90 lei și să alergi 90 km la 7500? Umm, nu. Lăsați așa.
O zi din viata unei concursomane* de pe Facebook
10.00 – M-am trezit, iau laptopul cu mine la baie si citesc Horoscopul. Am norocu scris in stele.
10.30 – Ia sa vedem ce e pe facebook… Poate au dat iPhone-urile alea gratis la toata lumea.
11.00 – Caut alte concursuri la care sa particip. Sa fie multe si cu raspunsuri mai simple, ca sunt ocupata azi, am ceva treaba de la 12.00.
11.30 – A venit un colet cu borcane pentru mine. Nici nu mai stiu la ce le-am castigat.
12.00 – Le fac cont de facebook lu’ tanti Nina si tanti Marga de la Ploiesti si pisicilor. Pana la urma, pe familie trebuie sa te bazezi cand ai nevoie de likeuri la un concurs.
14.30 – Am emotii. La 15.00 se termina concursul cu mancare de catei pentru un an si maidanezul ala imbracat in robin hood are zece like-uri in plus fata de Pichi al meu. Trebuie sa ne mobilizam. TREBUIE SA CASTIIIIIG!
15.00 – E 15.00 si nu s-a anuntat castigatoruuul!!! Le las un comm, sa aflu CE SE INTAMPLA!!!???
15.05 – N-am castigat :(:(:(:( Fir-ar el de maidanez. Dar nu ma supar, poate castig unul dintre celelalte 20 de premii care se anunta astazi. Asa e in viata: m-ai pierzi, m-ai castigi. Vorba lu Piturca.
15.10 – Dupa atata munca, merge o pauza de Farmville, ca am nevoie de energie pozitiva si recoltele mele au nevoie de fertilizari.
16.00 – Like, like, like, like, like, like, like, like, like, like, like, like, like, like, like, like, like. Gata. Mi-am ajutat si prietenii.
17.00 – A venit copilul de la scoala. Hai la pozaaa, schimbam si poza de profil cu ocazia asta.
17.30 – Hranesc pestisorii, dau attend la evenimentele cu iPhone gratis, votez ca sustin proiectul Rosia Montana si gata pe seara asta, ca am obosit. Pa Facebook, ne vedem maine!
19.00 – Uf, nu ma pot abtine. Intru 5 minute pe concursuri.biz. Am nevoie de un mixer nou, ca mi s-a taiat maioneza. Poate il castig. Eu chiar am nevoie de premiul asta….
20.00 – A venit barbatul de la munca si vrea sa lucreze la calculator. Dupa ce ca toata ziua sta cu nasul in monitor la serviciu, mai vrea sa stea si acasa, nu intelege ca am niste recolte de strans. Las’ ca castig eu un calculator nou!
*pentru ca majoritatea sunt femei
Prezentare: Concursuri – reguli de eficienta si de bun simt
Pentru ca e free, Facebook e plin de concursuri. Pentru ca, oricat de proaste ar fi, tot aduc clienti, site-urile de oferte sunt pline de promotii. Din pacate, ce nu iau in calcul organizatorii de concursuri cu like-uri, concursuri plictisitoare sau pur si simplu proaste este ca o promotie sau un concurs facut fara o strategie le face mai mult rau decat daca nu ar fi fost facut deloc.