Cum învingem lipsa chefului de alergat

running

 

Ah! Zilele alea în care parcă nu s-au aliniat planetele, afară e frig, sub pătură e cald, ne dor un pic gambele sau a fost fix noaptea cu super luna. Sunt milioane de motive pe care le putem invoca doar ca să scăpăm de alergat, asta e clar. Dar ce facem când știm că sunt toate nișe scuze? Cum facem să învingem lenea și să găsim motivația de a ieși din casă?

Eu am câteva metode la care apelez când simt că aș putea ceda în fața lenii. Dacă e mai mult decât atât, adică mă sint cu adevărat obosită sau n-am chef deloc să alerg, atunci chiar zic pas. Mai bine fac o pauză decât să mă forțez sau să nu mă simt bine. Dar de multe ori e doar sâmburele ăla de lene care, prelungit, se poate transforma într-o perioadă lungă de sedentarism.

Citește mai mult

Cea mai mare provocare de când alerg

disciplina

Mă întreba zilele trecute cineva care a fost cea mai mare provocare de când m-am apucat de alergat și până acum. M-a pus pe gânduri. Să fie accidentarea care m-a ținut două luni pe bară, frustrarea revenirii, când nu mai puteam nici măcar să urc un deal ușor, stresul de a fugi vineri seară după birou direct la munte, la alergare, sau de a-mi seta niște obiective care mă forțează să trag cât pot de tare? Nu. Cea mai mare provocare a fost mereu consecvența.

Mi-a luat ceva timp să îmi dau seama că e ingredientul care poate să make it or break it. Face toată diferența.

 

A fi consecvent în antrenamente e poate cel mai greu lucru pe care îl ai de făcut și e cu atât mai greu dacă ești amator, nu profesionist. E vorba de serile în care calculezi la cât ar trebui să te trezești a doua zi ca să apuci să alergi, să faci un duș, să mănânci și să ajungi la muncă la timp. E despre zilele lungi la birou când te uiți la ceas și îți dai seama că nu o să reușești să mai faci antrenamentul propus în seara respectivă.

Citește mai mult