Ivan Pescar – Restaurantul din Tulcea al lui Patzaikin

ivan-pescar-1

 

Povestea e la fel în fiecare an – cum începe sezonul de plimbări în Deltă, încep și telefoanele de la prieteni care mă întreabă “Carmen, unde mănânc ceva bun cu pește în Tulcea???”. Până acum nu știam unde să-i trimit. Știu câteva pensiuni cu meniu bun prin Deltă, dar în oraș, paradoxal, nu găsești decât pizza, mici și ciorba de burtă comunistă la care ți se taxează separat pâinea, smântâna și ardeiul.

Prin urmare, când am auzit că – în sfârșit! – se deschide un restaurant pescăresc pe faleză, știam că trebuie să văd dacă e ce trebuie sau e doar o etichetă de agățat turiști.

Ivan Pescar are în spate imaginea lui Ivan Patzaikin, iar weekendul inaugurării a coincis cu o scurtă escală pe care am avut-o în Tulcea. Așa că i-am dus lui Patzaikin în inspecție cel mai exigent critic culinar al bucătăriei pescărești – pe mama.

Citește mai mult

Destinații care ne pun pofta la încercare

bruschete

 

Vacanțele sunt definiția escapismului. Uităm de oraș, laptop, sală și cântar. Și parcă de la primul pas în avion sau în mașină, o parte a conștiinței intră și ea în vacanță. Ne trezim că pe aeroport refuzăm să mâncăm pateuri și sandwichuri, dar în avion, când ne întreabă stewardesa dacă vrem o prăjiturică, cerem două.

 

Turcia

Viața de călător nu e ușoară. La propriu. Uneori te întorci acasă cu bagaj suplimentar.

Mi-am dat seama prima dată de asta în 2010, când am mers la mare în Turcia. Am plecat Carmen și, după 11 zile, m-am întors acasă Carmen+4kg. Nu mi s-a părut că am făcut cine știe ce excese, ci doar că am gustat câte puțin din toate. Dar știm cu toții că, în Turcia, tentațiile sunt multe și variate.

Citește mai mult

Cum e la Sfantu Gheorghe fără Anonimul

sf gheorgheNici nu mai știu acum câți ani am fost prima dată la Sfântu Gheorghe. Probabil șapte sau opt. Era prima dată când ajungeam la Anonimul, dar nu doar pentru filme, ci și pentru deltă și pentru câteva zile de plajă cu câțiva colegi de liceu.

De atunci, am continuat să merg an de an la Sfântu și să le povestesc și altora. Era concediul meu din fiecare vară – 5-6 zile suprapuse total sau parțial peste perioada festivalului, în care nu mai știam altceva decât mare, plajă, filme și bere pe terasa din camping. Ah, și pește. Mult pește.

În iarnă, când a început să circule zvonul că anul ăsta nu se mai ține Festivalul Anonimul, parcă nu-mi venea să cred. Era prea multă lume legată de locul ăla, aveam prieteni vechi cu care mă vedeam doar o dată pe an acolo, fără măcar să mai vorbim înainte. Mai târziu, zvonul s-a adeverit când pe pagina Festivalului, organizatorii au anunțat că nu se va mai organiza la Sfântu Gheorghe. Și, de fapt, nu s-a anulat evenimentul, ci au fost închise campingul și complexul Green Village. Filmele au fost difuzate la București, pe Dâmbovița. No comment.

Citește mai mult

Oamenii care n-au fost niciodata in Delta

Oamenii care n-au fost niciodata in Delta au impresia ca e greu de ajuns acolo. Da, varianta scurta a drumului Bucuresti-Sfantu Gheorghe (cu masina si cu nava rapida) se face in vreo 5 ore, iar varianta lunga (cu trenul si cu nava clasica) se face in de doua ori pe-atat. Dar si drumul pana la Mamaia dureaza 6 ore uneori.

Oamenii care n-au fost niciodata in Delta nu stiu ce-i aia o malasolca sau o scordolea ca la mama ei acasa. Sau ca la doamna Adelina, bucatareasa lipoveanca rea de gura.

Pentru 30 de lei de caciula, ii primeste pe turisti cu doua feluri traditionale de mancare, cu vin rosu fara pic de apa in el, plus pisici jucause cu nume sonore (Sofocle, Tilica) si conversatie, ca sa nu se plictiseasca musafirii. Sotul ei, domnul Emil, e pescar si e plecat de-acasa in timpul zilei. Dar daca il prindeti, va povesteste la fel de frumos despre evolutia turismului in Delta precum si despre efectele incalzirii globale la o crestere a temperaturii medii de peste doua grade Celsius. Probabil are un radio in barca si asculta conferintele de mediu in timp ce intinde plasele.

Citește mai mult

Povestea cailor de la Letea in imagini

Nu stiu daca ati urmarit povestea cailor salbatici de la Letea, cumparati de diverse firme pentru a fi sacrificati si vanduti pentru carne. Daca nu, reportajul de mai jos spune pe scurt povestea trista si emotionanta a animalelor salvate de la eutanasiere, ingrijite si eliberate inapoi in Delta de asociatia Vier Pfoten.

Va dau cateva detalii:

– 54 de cai au fost capturati prin metode barbare din zona satului Cardon. Nemancati si plini de rani, au fost incarcati intr-un TIR si transportati timp de 28 de ore pana la un abator din judetul Covasna.

– imediat dupa primirea sesizarii de la sateni, Vier Pfoten face sesizari catre Politia Tulcea si Directia Sanitar Veterinara, sesizari ramase fara raspuns pana in ziua de azi.

– sub pretextul ca ar fi bolnavi de anemie infectioasa, caii sunt pregatiti pentru vanzare cu 100 de lei/bucata.

– pe 20 mai, toti caii sunt incarcati intr-un TIR folosind furci si bete. Dupa mai bine de 12 ore de drum, TIR-ul este verificat de autoritati in Braila. Bilantul: o iapa murise, iar 4 cai erau cazuti in TIR.

in doar cateva zile, cauza de pe Facebook realizata pentru promovarea actiunii de salvare a strans peste 34.000 de sustinatori.

Citește mai mult

Bine (ca) ati (re)descoperit Delta

In copilaria mea de mica tulceanca, eram cam satula de atata Delta.

In vacantele de vara, mergeam aproape zilnic in vizita la unchii lipoveni. Daca erau acasa insemna ca sa pregateau de o noua plecare “in balta, la peste”. Am si acum in minte o imagine-carte postala, genul ala de imagine care cuprinde o atmosfera completa: stateam cu sora-mea in curte, la umbra, pe niste scaunele de lemn, si cascam ochii la ei cum repara setcile, in timp ce noi rontaiam de zor la niste scrumbie uscata sau afumata, iar la radio se auzeau cotele Dunarii (soasant sentimetra).

Citește mai mult