Știu că faci tot ce poți ca să ții cântarul ăla sub control. Alergare, sală, mâncare sănătoasă, cauți rețete care mai de care. Sigur că din când în când îți mai permiți o înghețată, dar cât de mult te poate trage înapoi?
Tag: dieta
Efectul Yo-yo: cum să te ferești de kilogramele recâștigate cu dobândă
Articol scris de Horatiu Balint
Cu toţii vrem muşchi cât mai bine reliefaţi şi într-un timp cât mai scurt. Cu cât slăbim mai repede cu atât corpul o să-şi arate adevărata frumuseţe. Cum anume poţi slăbi fără să mai pui înapoi kilogramele pierdute? Multe persoane care au urmat cele mai în voga diete ale momentului ajung să recapete kilogramele pierdute şi alte câteva în plus. Asta se numeşte efectul ‘yo yo’. Cum poţi să lupţi împotriva acestui efect şi cât de nociv este?
Aş dori să-ţi intre în cap următorul lucru: O dietă presupune un program strict de alimentaţie, pe termen scurt (o săptămână, o lună, etc.) al cărui obiectiv este acela de a-ti reduce numărul de kilograme în plus. Cei destepţi nu ţin diete, pentru că ei ştiu că o pierdere în greutate sustenabilă şi un management ponderal viabil nu sunt obiective temporare. Managementul ponderal presupune să nu te concentrezi pe realizări pe termen scurt, ci întotdeauna să gândeşti pe termen lung, atunci când vine vorba despre alimentaţie şi activitate fizică.
Cateva strategii care te vor ajuta sa renunti la zahar
Nu e nicio noutate ca zaharul e unul dintre cele mai nocive ingrediente din meniul nostru. Nu neaparat pentru ca e el rau, ci pentru ca ajungem sa consumam cantitati mult mai mari decat avem nevoie, uneori fara sa ne dam seama.
Creierul nostru e facut sa reactioneze la dulce. Primul aliment pe care il consumam e laptele, care e usor dulce. Totusi, de la a consuma zaharuri prezente in mod natural in alimente si a avea dependente de dulciuri e o cale lunga, dar foarte usor de parcurs.
Zaharul isi face de cap cu nivelul nostru de insulina, cu kilogramele, cu inima, glicemia, cu dintii si cu multe altele. Obezitate, diabet de tip 2, boli cardiovasculare – toate astea sunt legate de consumul excesiv de glucide.
Teoretic, stim ce avem de facut: un meniu sanatos, fara tone de croissante si ciocolata.
Practic, stiu cum e sa te apuce o pofta de dulce din aia grava, de zici ca iei o farama dintr-o prajiturica si in secunda doi te trezesti ca ai mancat toata tava.
Asadar, hai sa vedem ce e de facut. E ok sa renuntam la zahar? La ce forme de zahar? Si cum putem sa luptam cu poftele si dependentele?
Ghid de supraviețuire: Cum să faci față îmbuibării de Sărbători
Sau, mai exact, cum să treci de Sărbători fără kilograme în plus și fără să o dai în vreo eating disorder.
Cu cât numărăm mai puține zile până la Crăciun, cu atât crește zarva anticipativă. Deși ne e ușor să ne facem planuri despre cum și cu cine o să ne ocupăm timpul, uităm ca în mini concediu, oricât de scurt ar fi el anul ăsta, să ne rezervăm timp de consumat în mod egoist. Noi cu noi înșine, cu planurile noastre, lecțiile noastre, obiectivele, bilanțul bucuriilor și turbulențelor fiecăruia etc.
Nu crezi că măcar lucrurile care sunt în controlul nostru, cum ar fi ce, cât și cum vom mânca, merită o planificare mai atentă?
Crăciunul e cam despre același lucru mai peste tot în lumea civilizată – mâncare multă, băutură la fel de multă și a doua zi de la capăt. Ca să nu te întorci din vacanță cu câteva kilograme în plus, cu tone de regrete, organismul dat peste cap sau, doamne fere, vreo problemă alimentară, am să-ți povestesc strategia mea de supraviețuire pentru Sărbători.
Nu de alta, dar știu din proprie experiență cum în câteva zile poți strica ce-ai obținut în câteva luni și cât de greu e să o iei de la zero.
Așadar, iată planul meu de atac:
Câteva lucruri mai importante decât greutatea
Greutatea nu înseamnă nimic. Pentru mine, e un indicator prea puțin relevant. Și n-ar trebui să te bucure câteva kilograme pierdute pe cântar, mai ales că, cu cât le-ai dat jos mai repede, cu atât se vor pune la loc mai repede și cu dobândă mai mare.
Atenția pe care o dăm cântarului e demnă de o cauză mai bună, iar azi am să-ți vorbesc despre câteva lucruri care merită să te preocupe mai mult decât numărul de kilograme:
Efortul Limitless în sală versus bucătărie
Poate mulți dintre voi, din auzite, ați rămas cu impresia că la Limitless antrenamentele sunt cele care dor cel mai tare. Așa credeam și eu, însă am descoperit că sunt intense, dar suportabile. Surpriza a venit din altă parte. Pune o persoană care n-a ținut în viața ei o dietă să urmeze un meniu strict și să vezi acolo exercițiu de disciplină. Cu asta mă confrunt eu acum, după aproape două săptămâni de program.
Pentru că, de fapt, despre asta e vorba în orice transformare. Despre disciplina de a te ține până la capăt – și chiar un pic mai mult – de ce ți-ai propus, ca să funcționeze cu adevărat. Prin disciplină am reușit în primăvara anului trecut să mă trezesc zilnic la 6-6.30 ca să alerg si să pot termina un semimaraton fără probleme. Iar acum, după două săptămâni în care m-am antrenat și am mâncat Limitless, am descoperit și disciplina alimentară. Și mai ales rezultatele ei.
Dar să vă spun cum merge treaba. Eu n-am fost niciodată suficient de motivată să țin o dietă. Adică să mănânc ce îmi spune altcineva ca să slăbesc, iar apoi, la final, să îmi fac de cap din nou. Treburile alea cu “o zi mănânci doar orez, altă zi doar legume, apoi doar lichide” mi s-au părut mereu dubioase. Iar singurele nemulțumiri legate de corpul meu erau niște depozite de grăsime pe fund și pe picioare, care nu mai dispăreau. De ce? Pentru că mergeam la aerobic sau la alergat, dar mâncam ce-mi poftea inima. Nu mă înțelegeți greșit, am pofte destul de sănătoase – avocado, humus, nucă de cocos. Ok, și câte o înghețată, prăjitură sau porție de paste din când în când. Așadar, cu alergatul, pilates, yoga, aerobicul și mâncatul de până acum n-am reușit decât să mă mențin. Însă prima schimbare a venit cu exercițiile cu greutăți, iar a doua cu planul alimentar.
Cum se stabilește meniul?
Concurs: Lucrurile mici care ne mentin in forma
Inainte sa plec acasa de sarbatori, deja ma gandeam la tragedia culinara care va urma. Si nu neaparat pentru ca mananc mult la ocazii de genul. Mai degraba pentru ca exista factorul mama in peisaj, care ma face mereu sa gust cate putin din tot, cu un talent al manipularii demn de un traficant de droguri: “Hai, incearca macar putin. Daca nu-ti place, nu-ti mai dau”.