ecomarathon Archives » Carmen Albişteanu

EcoMarathon 2017 – Energie si bucurie acolo unde a inceput totul

May 11, 2017May 11, 2017 carmen 2 Comentarii

Cred ca fiecare alergator ajunge sa aiba o cursa de suflet. Pentru mine, pana acum, EcoMarathon e aceea. A fost primul meu maraton montan acum doi ani si momentul in care am dat asfaltul pe munti. Peisajele, emotiile inceputului de sezon de alergare, oamenii care vin la Moieciu – toate astea au contribuit la nerabdarea cu care am anticipat editia din 6 mai si a meritat pe deplin asteptarea.

In plus, imi doream enorm sa revin pentru ca aveam o revansa de luat fata de mine insami, dupa ce am abandonat cursa anul trecut.

Asadar, EcoMarathon 2017 a fost prima cursa in tara de cand m-am mutat la Barcelona si, cu toata distanta, nu aveam cum sa o ratez. M-am inscris imediat ce s-a anuntat data, fara sa stau pe ganduri.

Citește mai mult

EcoMarathon 2016 – Ce am învățat din primul meu abandon

May 10, 2016May 10, 2016 carmen Lasă un comentariu

Foto - Vlad Dumitrescu — Foto – Vlad Dumitrescu

După un an de așteptare, a venit și ziua în care m-am întors la EcoMarathon, cursa care anul trecut a fost prima mea alergare montană și m-a făcut să iubesc sportul ăsta, atât de diferit de alergarea pe teren plat. Cu tot dorul de alergare acumulat, toată emoția și bucuria pe care mi le-a dat acest traseu, la km 33 am lăsat vremea rea să învingă și am decis să mă opresc.

Pe moment, decizia a fost foarte ușoară. Era clar cea mai rea vreme pe care am alergat vreodată. Alergasem deja vreo două ore prin ploaie, frig și lapoviță, iar dacă aș fi continuat, după doi-trei kilometri de urcare aveam să ajung pe un vârf pe care ningea. În pantaloni scurți și udă fleașcă.

După abandon, când dinții încă îmi clănțăneau și nu reușeam să mă încălzesc, am avut și câteva clipe de regret, dar au trecut repede. Da, eram foarte aproape de finish. Cine a făcut traseul știe că urcarea e doar o cireașă pe un tort, după care urmau 7 km de alergare de relaxare, la vale. Aș fi terminat cursa în 5.30-5.45, cu o oră (și ceva) mai bine decât anul trecut. Dar mi-am amintit că e mai important pentru mine să-mi păstrez sănătatea, puterea și cheful de alergare la toate cursele de anul ăsta decât să termin un maraton drag bolnavă, accidentată și cu un gust amar.

Până la urmă, obiectivul meu era să-mi depășesc recordul de timp și, chiar dacă nu am reușit să fac asta pe întreg traseul, pe bucata alergată mi-a ieșit la fix. Nici în cele mai frumoase vise nu mă gândeam că la finalul buclei 1 ceasul va arăta 1:35 și că la 4:40-4:45 voi fi deja la km 33. Prin urmare, sunt foarte mulțumită de cum m-am descurcat și mă bucur că am plecat la timp, ca să am o amintire frumoasă.

Citește mai mult

Paștele la Moieciu

May 3, 2016May 3, 2016 carmen Lasă un comentariu

Ca niciodată, anul ăsta n-am mai mers acasă de Paște. Am decis să rămâne în București, dar sâmbătă seara ne-a apucat spontaneitatea: “ce-ar fi să dăm o tură la Moieciu, ne relaxăm, facem o alergare și ne întoarcem seara?”

Asta a fost socoteala de acasă, pentru că planul s-a schimbat – am luat cu noi doi prieteni (trei, dacă numărăm și bebele lor de două luni) și am rămas și peste noapte.

Pentru că eram în echipă mai mare, nu am mai alergat, ci am făcut doar o plimbare la pas pe bucla 3 a EcoMarathon-ului, mai puțin urcarea aia urâtă. Traseul era deja marcat cu săgeți fosforescente, stickere și panglici. Nu prea văd cum aș putea să mă rătăcesc, dar nu exclud niciodată posibilitatea asta, la cum mă știu.

Liniște, pomi încă înfloriți, vaci libere care ne priveau cam suspect și un cer perfect albastru.

Vremea a fost foarte bună pentru alergat și plimbat.

Citește mai mult

Cum a fost la EcoMarathon 2015 – cea mai frumoasă cursă și drogul alergării montane

May 12, 2015June 22, 2015 carmen 3 Comentarii

Play & read – coloana sonoră care m-a ținut în priză pe traseu

Cel mai puternic drog legal, absolut sănătos și chiar recomandat este alergarea montană. M-am convins de asta după 42 de kilometri alergați pe dealurile din Moeciu, pe 2400 diferență de nivel, la cea mai intensă alergare din viața mea de până acum, numită oficial Ecomarathon 2015.

Așa îmi explicam eu plăcerea energia nebănuită și viteza cu care continuam să alerg pe finalul maratonului, după o cursă istovitoare și mai ales după faimoasa urcare abruptă de 2 km din a treia buclă a maratonului. Eram pur și simplu într-o stare de extaz, alergând cu viteză pe o potecă îngustă, cu Bucegii imenși și plini de zăpadă în stânga și o vale cu case pierdute printre păpădii, în dreapta. Îmi imaginam că așa trebuie să se manifeste și drogurile puternice și îmi venea să râd când mă gândeam ce-or spune despre mine alergătorii din spate, care mă vedeau cum planez cu brațele deschise când bătea vântul din față.

Indiferent ce am face, starea în care suntem e cea mai importantă. La un moment dat, nu se mai pune problema de rezistență la efort, ci de o stare de bucurie pentru ce se întâmplă exact în acel moment. Flux. Am alergat EcoMarathonul cu zâmbetul pe buze și chiar cu chef de dans, pe urcările mai dificile, când îmi puneam căștile.

Hai să vă povestesc cum a fost cursa, de la nivelul meu, dar țineți minte că a fost primul meu maraton montan și că, pentru concurenții favoriți, cei care s-au dus pentru performanță, probabil a fost destul de diferit.

Before

Cu vreo două zile înainte de alergare, m-au cuprins emoții mai mari decât la BAC. Măcar acolo învățasem lecțiile, dar de data asta eram la prima mea alergare montană și nu știam la ce să mă aștept. Degeaba îmi spunea Monica să mă relaxez, că e fezabil. N-aveam deloc încredere în mine.

Nici n-am fost în stare să împachetez cum trebuie. Mi-am luat mai multe tricouri și mai mulți pantaloni, pentru că nu mă hotăram cu ce să mă îmbrac. Până la urmă, am alergat cu un tricou vechi și colanți până la genunchi, o alegere foarte bună, deși mi-a lipsit o geacă la Cheile Grădiștei, când a început ploaia. (am descris echipamentul complet la finalul articolului)

Citește mai mult

EcoMarathon – primul meu maraton montan (în sfârșit)

May 4, 2015June 22, 2015 carmen Lasă un comentariu

Sunt doi ani de când visez la momentul ăsta. Sâmbăta viitoare, pe 9 mai, alerg la primul meu maraton montan – EcoMarathon 2015, la Moeciu de Sus. Este unul dintre cele mai populare maratoane montane de la noi, cu mulți participanți începători, ca mine, care se află la prima despărțire de cursele pe teren plat, dar și unii foarte experimentați, români și străini.

Ca în fiecare an, există două curse – cros, de 14 km, și maraton, de 42 km. Diferență de nivel – 2400 metri (click pe imaginea de mai jos). Nu sunt în cea mai bună formă, am vreo 2 kg în plus și câteva alergări de antrenament în minus, însă cred că am să alerg cursa de maraton.

Traseul de maraton este format din 3 bucle, dintre care prima buclă coincide cu traseul crosului, așadar îmi ofer o portiță de evadare după partea asta, dacă nu mai pot. Însă, din experiența (dureroasă a) primului maraton pe asfalt, pe care de asemenea nu credeam că am să-l pot termina, la care adaug senzația incomparabilă de a alerga prin peisajul magnific de la Moeciu, o parte din mine e foarte încrezătoare. Traseu-EcoMarathon-profil

Citește mai mult