Am asociat mereu perioada începutului de septembrie cu sfârșitul vacanței, cu zilele în care încercam să profit la maximum de tot ce m-a bucurat toată vara și să mai prind o oră de stat afară. Iar la Mercheașa – un loc superb, dar de care nu mai auzisem în viața mea – am avut una dintre acele experiențe ca pe vremuri, de bucurie simplă alături de prieteni, cu zile însorite în natură, zburdat prin iarbă și gust de gogoși de casă.
Sunt alergări la care mergi ca să te mai întâlnești o dată cu limitele și gândurile, sunt alergări la care ești competitiv, altele la care mergi de dorul înălțimilor sau al unui traseu de care ți-a fost dor, dar pe lângă ele mai sunt și unele la care îți amintești la fiecare pas de plăcerea pură a alergării.
Gorun Trail a fost una dintre cele din urmă – o alergare pe un traseu superb, cu o atmosferă genială, cei mai energici voluntari și cu oameni prietenoși, care ne-au primit ca musafiri în comuna lor, în casele lor, ba ne-au pus și la masă cu o palincă, să ne facem curaj de alergat.
