Recuperarea după efort: Sauna

sauna

 

Data viitoare când mergi la sală, păstrează-ți 10 minute după antrenament pentru saună. E una dintre cele mai bune metode de recuperare după efort și, dacă o practici regulat, îți poate îmbunătăți și performanța.

Sauna e binevenită după un antrenament pentru că îți induce o stare de liniște și de relaxare (asta, desigur, dacă nu nimerești în saună cu vreun grup gălăgios de doamne care discută despre scârbici, cum am pățit eu ultima dată). În plus, îți păstrează metabolismul turat la maximum, astfel încât continui să arzi energie și după antrenament.

Expunerea la temperaturi înalte crește volumul de plasmă și sânge care ajunge la inimă și crește eficiența transportului de oxigen către mușchi. Prin urmare, saunele regulate îți ajută corpul să se adapteze și vei face antrenamentele cu un nivel mai mic de efort perceput. Ba, mai mult, există studii care demonstrează o creștere semnificativă (cu 32%) a anduranței alergătorilor care fac saună de două ori pe săptămână, câte 30 de minute.

Citește mai mult

Ora de munca si ora de sarituri

Cand am inceput sa merg la inot, imi faceam griji ca dureaza prea putin o sedinta si ca intr-o ora n-o sa apuc sa invat mare lucru.

E si aici un soi de rutina. Iti intinzi putin spatele, cateva genuflexiuni – ca sa nu te sugrume vreun carcel – si rotesti incheieturile, ca sa te asiguri ca n-o sa scartaie. Apoi hop!, in apa. Pan’ la fund, ca sa se ude ochelarii si sa-i poti fixa dintr-o miscare sub sprancene.

Imi bate inima tare cand sunt in apa. Patru lungimi de crawl cu pluta par incalzire pentru unii, dar pentru mine e ca la suta de metri viteza; de doua ori. Poate ar trebui sa scrie “feriti-va, sunt incepatoare” pe casca mea.

Cand mai sunt cinci-zece minute din ora, obosita, ridic ochelarii pe frunte si ma uit la instructor. Imi ghiceste intrebarea si imi raspunde zambind: “da, hai ca e ora de sarituri”.

Si oricat de tare mi-ar bate inima, oricat mi-ar cere odihna bratele si picioarele, oricat m-ar ustura nasul de la apa pe care am inspirat-o, in doua secunde sunt pe marginea bazinului, gata de sarituri. Si ca mine sunt si altii, ca niste delfini hiperactivi.

“Ora de sarituri” este si ea o rutina, oricat de putin ar dura. Este efortul ala de care iti dai seama ca inca esti in stare dupa “ora de munca”. Si il faci cu atata usurinta, lejeritate si placere, incat te surprinzi si te feliciti, pentru ca a meritat sa muncesti pana acolo.

Orice efort am face, e la fel in fiecare zi. Merita sa tragem suficient de tare de noi la “ora de munca” si sa amanam “sariturile” pentru alea zece minute, mai intense decat orice. Altfel, daca ne pierdem antrenamentul sau nu suntem bine incalziti, riscam sa ne alunece degetele de pe margine si sa “dam o burta” dureroasa. Si plecam acasa convinsi ca nu e nimic distractiv in asta.