Munțomană Catalană cu acte în regulă

IMG_2148

 

 

Povesteam nu demult ca m-am simtit barceloneza cand mi-am facut abonament la programul de bike sharing bicing. Dar daca acel card e buletinul de oraseanca, acum am unul si de muntomana catalana cu acte in regula: tocmai m-am abonat la Centre Excursionista de Catalunya.

 

CEC e o asociatie veche, fondata in 1876, cu foarte multi iubitori de munte inscrisi – au peste 4500 de membri acum. Cladirea in care au sediul e monument istoric si parca simti ca au trecut milioane de perechi de bocanci pe acolo. Au si o biblioteca pentru membri, plina de toate hartile si traseele la care te poti gandi.

 

Pentru muntomanii catalani, a fi membru CEC sau al altei asociatii de genul are sens din mai multe motive.

Citește mai mult

Guestpost: 13 lucruri învățate pe Mont Blanc

mont-blanc4

 

Ruxandra și Radu, prietenii cu care am ajuns vara asta pe cel mai înalt vârf din Bulgaria, Musala, au continuat plimbările pe munte cu un summit și mai impunător – Mont Blanc. Nu au reușit să ajungă pe vârf (de data asta), dar s-au întors de acolo cu amintiri frumoase și cu câteva sfaturi pe care le-au împărtășit în acest guestpost oricui ar fi interesat de un traseu până pe vârful Mont Blanc.

Dacă ai în plan să ajungi pe Mont Blanc în curând, ia în calcul sfaturile lor ca să fii cât mai bine pregătit pentru aventura care te așteaptă.

 

La începutul lunii septembrie am decis împreună cu un grup de prieteni să încercăm summit-ul Mont Blanc. Ideea pentru o vacanță de felul acesta ne-a venit cu un an înainte, drept urmare am avut timp destul pentru a ne aduna și testa echipamentul necesar. De asemenea, condiția fizică fiind destul de importantă, o planificare timpurie ne-a permis și destul timp pentru antrenament.

 

Ajunși la baza muntelui, am discutat cu Centrul Montan Chamonix, care ne-au recomandat sa fim extrem de precauti pe porțiunea numită ”Grand Couloir”, deoarece pietrele cădeau în mod constant. De asemenea, se anunțaseră furtuni, dar ca pe orice munte, predictia este rar corectă. Drept urmare ne-am pornit expeditia prin mijlocul norilor, ceea ce din păcate ne oferea o vizibilitate de doar 20 m. Abia cand am ajuns la 3100 m am depășit altitudinea norilor și am apucat să vedem soarele. Refugiul Tete Rousses (3167m), la care am dormit în prima noapte, se află deasupra unuia din cei mai mari ghetarii masivului, ceea ce oferea pe lângă o imagine spectaculoasă, un zgomot neântrerupt de gheață prăbușită si bolovani căzuți pe Grand Couloir.

Citește mai mult

Următoarea oprire, Maroc

musulmani_marocSăptămâna viitoare plec în primul concediu real de anul ăsta și va fi exotic și încins. Marocul este una dintre cele mai accesibile destinații exotice, iar prin exotism mă refer nu doar la peisaje, ci în special la cultură, cutume și toate lucrurile alea mărunte care te fac să simți că ești departe, departe de Europa.

Vom ateriza în Marrakech unde vom sta în primele zile, apoi vom porni vreo două zile prin deșert, pe cămile. Sau dromaderi, ca să fim politically correct, deși am înteles că fundul o să ne doară la fel, indiferent câte cocoașe va avea mijlocul de transport 🙂

Mai avem pe listă o excursie de o zi în Rabat și Casablanca sau o vizită la cascada d’ouzoud, care pare spectaculoasă din fotografii. O altă zi va fi dedicată orașului Essaouira, al cărui centru vechi (sau Medina, cum îi spun arabii) se află în patrimoniul UNESCO.

Citește mai mult

Urmează staţia Filipine, cu peronul în necunoscut

el nidoNu ştiu dacă aţi auzit vreodată de fenomenul numit frequency illusion, dar sigur vi s-a întâmplat.

“Frequency illusion – the illusion in which a word, a name or other thing that has recently come to one’s attention suddenly appears “everywhere” with improbable frequency”, zice Wikipedia. Mai pe româneşte, e ca atunci când te gândeşti că te-ai apuca de baschet şi când deschizi televizorul e un meci de baschet, când mergi la mall e reducere la mingi, iar geamul de la scara ta de bloc a fost spart de nişte copii care se credeau Michael şi Magic.

Cam aşa a fost pentru mine cu plecarea în Filipine. Vorbeam în toamnă cu nişte prieteni despre cum ar fi să mergem undeva, departe, cam până în Filipine. Am râs şi am început să fim mai atenţi la biletele de avion pentru ţările calde, dar nu neapărat în zona aia. După ceva vreme, am auzit că cineva s-a mutat pe strada Manila. Iar apoi am văzut un fotoreportaj cu nişte bone filipineze. Apoi am dat peste albumul cuiva de pe Facebook cu poze din Palawan. Şi, într-un final, îmi bâzâie whatsapp-ul cu vestea că au apărut nişte bilete relativ ieftine. (am să detaliez într-un articol viitor cât a costat totul, dar credeţi-mă că e foarte accesibil).

În plus, o atracţie turistică importantă sunt Chocolate Hills. Astea sunt vreo 200 de dealuri conice, înconjurate de copaci la poale, dar pe care nu creşte decât iarbă. Toamna, iarba se usucă şi de aici numele. Interesant este ca Chocolate Hills se întind pe suprafaţa mai multor sate din provincia Bohol, printre care şi satul Carmen. Ciocolată – Carmen. Dacă nici ăsta nu e un semn…

Citește mai mult