UPDATE: Acest articol are extrem de multe vizite în fiecare vară, semn bun, că lumea iese la mișcare. Dar are si multe comentarii legate de durata lui. Așadar, vreau să precizez din start că cele 7 ore petrecute de noi pe traseu NU par a fi deloc realiste pentru majoritatea celor care au lăsat comentarii. Drept urmare, sfatul meu pentru oricine ar vrea să experimenteze ruta de mai jos ar fi să ia în calcul mai mult de șapte ore – zece, douăsprezece, în funcție de cum își evaluează fiecare condiția fizică.
În rest, ca să răspund comentariilor care spun că este imposibil de făcut traseul în 3-5h, vă las cu rezultatele de la 2×2 race, cursă care are două probe – 2×2, adică de la Bâlea pe ambele vârfuri și înapoi, precum și x2, de la Bâlea la Negoiu și înapoi. Veți vedea timpi de 2h40min pentru x2 si de 7-8h pentru 2×2. Dar sunt timpi scoși de alergători bine pregătiți, nu repere pentru noi, restul muritorilor.
—–
După tura de 12 ore de pe Moldoveanu făcută cu o săptămână înainte, am simțit că am rămas în ceață și cu o restanță la peisaje. Așadar weekendul trecut ne-am întors în Făgăraș, de data asta pe fratele mai mic al Moldoveanului. Vârful Negoiu ne-a primit cu un cer perfect senin și un traseu lejer, de care am apucat să ne bucurăm cu adevărat.
Ce bine e să faci un traseu în Făgăraș pe soare, când pietrele sunt uscate, nu-ți alunecă picioarele, iar priveliștea e deplină! A fost o mare diferență față de urcarea pe Moldoveanu, când ne gâlgâia apa în adidași.
Am plecat din București spre Bâlea vineri seară, la 20.00 și am ajuns la 23.30. Pe măsură ce ne apropiam de cabană se îngroșa și fumul grătarelor de pe marginea drumului.
La fel ca data trecută, am campat lângă lac, doar că acum erau 14 grade în loc de 9, iar deasupra aveam cel mai înstelat cer pe care l-am văzut de mulți ani încoace. Calea Lactee era fascinantă și deconectantă, în toată splendoarea ei, și doar sforăiturile vecinilor de cort ne mai aminteau că suntem pământeni.
