Nici nu mai știu acum câți ani am fost prima dată la Sfântu Gheorghe. Probabil șapte sau opt. Era prima dată când ajungeam la Anonimul, dar nu doar pentru filme, ci și pentru deltă și pentru câteva zile de plajă cu câțiva colegi de liceu.
De atunci, am continuat să merg an de an la Sfântu și să le povestesc și altora. Era concediul meu din fiecare vară – 5-6 zile suprapuse total sau parțial peste perioada festivalului, în care nu mai știam altceva decât mare, plajă, filme și bere pe terasa din camping. Ah, și pește. Mult pește.
În iarnă, când a început să circule zvonul că anul ăsta nu se mai ține Festivalul Anonimul, parcă nu-mi venea să cred. Era prea multă lume legată de locul ăla, aveam prieteni vechi cu care mă vedeam doar o dată pe an acolo, fără măcar să mai vorbim înainte. Mai târziu, zvonul s-a adeverit când pe pagina Festivalului, organizatorii au anunțat că nu se va mai organiza la Sfântu Gheorghe. Și, de fapt, nu s-a anulat evenimentul, ci au fost închise campingul și complexul Green Village. Filmele au fost difuzate la București, pe Dâmbovița. No comment.