Ai fi zis că oricine merge o dată undeva nepregătit, a doua oară va sti mai bine. Dar nu. Eu nici la a doua vizită în Filipine nu m-am organizat excelent cu bagajul. Ce-i drept, am împachetat super eficient, doar 7 kg pentru trei săptămâni. Însă sunt câteva lucruri pe care, dacă le-aș fi avut la mine, mi-ar fi făcut viața mai ușoară.
Iată ce e bine să iei în bagaj când pleci în Filipine, ca să-ți ridici confortul vacanței cu câteva niveluri:
Unde te-ai duce dacă ai avea de ales între niște plaje paradisiace, cu nisip alb și bancuri de pești colorați care înoată prin apa transparentă, o baie cu rechinii, drumeții prin terasele de orez – o minune a naturii cultivată de om – și o plajă plină de petreceri și distracție? Poate ai fi tentat să răspunzi că le-ai vedea pe toate, însă nu ar fi realist pentru o vacanță mai scurtă de o lună.
Filipinele pun de la bun început călătorii într-o situație dificilă. N-ai cum să vezi tot ce au de oferit într-o singură călătorie cu zilele de concediu regulamentare, așa că planurile de itinerarii conțin de obicei câteva destinații și se încheie cu promisiunea că vei reveni să vezi și ce n-ai apucat de data asta.
Am trecut prin aceeași poveste acum trei ani, când am ajuns pentru prima dată în Filipine cu planuri mărețe, dar mi-am dat seama că cele două săptămâni pe care le aveam nu se puteau împărți în prea multe destinații. Până la urmă am vizitat atunci Coron și foarte scurt Boracay (care nu m-a impresionat prea tare).
Tocmai m-am întors din a doua vacanță în Filipine și deja mă întreb când va fi a treia. Tura asta a fost mai reușită decât prima pentru că am avut mai mult timp la dispoziție, dar și pentru că vizita de acum trei ani m-a ajutat să știu la ce să mă aștept, așadar totul a fost mai ușor acum.
Poate te gândești la Filipine ca la un loc cu plaje exotice unde nu prea e mare lucru de făcut în afară de fotografii. Din fericire, nu e deloc așa. Printre călătorii iubitori de țări asiatice se spune că Filipinele sunt ce a fost Thailanda acum 20 de ani, cu frumuseți naturale încă neatinse și o zonă foarte puțin turistică în comparație cu alte destinații aglomerate.
Dacă ai întrebări despre o vacanță în Filipine, sunt aici să te ajut, iar ca să-ți fac poftă de călătorit, iată 10 motive pentru care ar trebui să-ți faci vacanța următoare acolo:
Vă povesteam zilele trecute că voi lipsi o perioadă de aici. În sfârșit plec în vacanța exotică pe care n-am putut să mi-o iau anul trecut, dar cu care mă bucur că încep anul nou. Urmează trei săptămâni în Filipine, trei săptămâni de trișat iarna, de ieșire din rutină, timp de meditat și descoperit ce minuni mai sunt pe lume.
Nu a fost o destinație neapărat planificată. Discutam anul trecut despre o vacanță în afara continentului, dar pentru că nu ne doream să fie într-un loc anume (sau ne doream în prea multe), am decis să așteptăm până găsim o ofertă cât mai bună.
Am neglijat blogul în ultimele două săptămâni, însă am două motive bune.
1 – lucrez la ceva ce sper să fie util alergătorilor aflați la început 🙂 No spoilers, veți afla în curând despre ce este vorba.
2 – mă pregătesc de vacanță. Cea mai lungă vacanță de până acum. 3 săptămâni în Filipine.
Da, am mai fost acolo acum 3 ani, însă acum e momentul perfect să mă întorc. Pentru că anul trecut am călătorit mai puțin, ne-am propus să direcționăm bugetul către o călătorie exotică mai lungă în perioada asta. Iar când am găsit biletele Dubai-Manila și retur cu 150 euro, am luat-o ca pe un semn.
Prin urmare, nici în următoarele trei săptămâni nu voi fi foarte activă aici. Însă voi publica surpriza de la punctul 1, voi programa câteva articole și voi umple facebook-ul cu poze de pe plajă, așa că n-o să-mi duceți dorul prea tare.
To be continued…
Acum exact 6 luni, in avionul care ma aducea din calduroasele Filipine in civilizatul Bucuresti, am avut fantezii erotice cu o salata. Din aia cu multe frunze verzi, rosii cu gust, ardei gras si tot ce e mai bun pe lume. Era prima zi in care nici n-am mai vrut sa aud de carne.
A fost de-ajuns un concediu de cateva zile cu meniu plin de prajeli ca sa-mi ia gandul de la tot ce inseamna carne. Plecasem de acasa cu vise de mancaruri exotice asiatice, insa socoteala romaneasca nu se potriveste cu Sisig-ul filipinez: o scarbosenie cumplita, facuta din ficat si carne din capul porcului, toate amestecate cu un sos greu. Va jur, mancarea aia m-a facut 30% vegetariana.
Insule, planuri şi paradigme
În Busuanga, soarele apune la ora 18.00, câinii încep să latre la 03.00, iar cocoşii cântă la 04.00.
Am petrecut două nopţi în sătucul Conception, la o pensiune de care avea grijă un englez. Ca să vă daţi seama despre culoarea locală, trebuie să ştiţi că Filipinele sunt pline de americani, englezi, australieni sau europeni din ţări mai friguroase. Mulţi sunt turişti, dar cei care rămân au decis să dea viaţa middle class şi mersul la birou pe liniştea insulelor. Unii şi-au deschis pensiuni, alţii oferă cursuri de scufundări sau au tot felul de alte afaceri, asezonate cu câte o nevastă filipineză. Şi sunt fericiţi.
Englezul nostru, Luke, a fost destul de primitor. Ne-a ajutat să ne refacem planul excursiei, ne-a dat sfaturi despre mijloacele de transport şi ne-a dat şi telefonul lui, să căutăm zboruri online. Pensiunea era simpatică – cu bar, terasă chiar pe malul apei, iar camerele erau curate. Singura surpriză au fost cele două găleţi din baie. În Filipine, mai toate pensiunile au două găleţi mari în baie – una cu apă sărată, pentru toaletă, şi una cu apă dulce – pentru duş. N-are rost să vă povestesc cât de mult ne-am apropiat eu şi Lara în vacanţa asta.
Când i-am cerut să ne încălzească un ibric cu apă caldă ca să ne spălăm pe cap, probabil că Luke ne-a băgat în categoria prinţeselor răsfăţate care se plimbă pe banii părinţilor. Pentru că acolo nimeni nu face baie cu apă caldă când afară sunt 35 de grade. Dar ne-a ajutat cu ibricele.
Dacă te-ai hotărî azi să începi să vizitezi în fiecare zi câte o insulă din Filipine, ţi-ar trebui vreo 20 de ani ca să le vezi pe toate. Dar ai nevoie doar de câteva zile să-ţi dai seama că ţărişoara aia merită efortul.
Noi – o româncă, o libaneză şi un spaniol – am plecat de la casele noastre cu gândul să vedem o mulţime de locuri. Dar socoteala filipineză ne-a demonstrat că, atât timp cât nu ne putem folosi de teleportare, nu putem vedea decât jumătate din ce ne propusesem.
Am petrecut tot timpul în insulele din Palawan, fascinaţi de sălbăticia de acolo, iar în ultima zi am fost în extrema cealaltă, adică Boracay – una dintre cele mai bine cotate plaje din lume, dar şi foarte turistică.
Ne-am întâlnit cu toţii în Barcelona şi am zburat spre Manila cu două escale – Frankfurt şi Beijing. După un drum lung, am ajuns la Manila într-o noapte de joi spre vineri, la ora 2. Momentul când m-am dat jos din taxi a fost singura dată când m-am întrebat dacă nu cumva era mai bine să păstrez zilele de concediu pentru Delta Dunării.
Nu ştiu dacă aţi auzit vreodată de fenomenul numit frequency illusion, dar sigur vi s-a întâmplat.
“Frequency illusion – the illusion in which a word, a name or other thing that has recently come to one’s attention suddenly appears “everywhere” with improbable frequency”, zice Wikipedia. Mai pe româneşte, e ca atunci când te gândeşti că te-ai apuca de baschet şi când deschizi televizorul e un meci de baschet, când mergi la mall e reducere la mingi, iar geamul de la scara ta de bloc a fost spart de nişte copii care se credeau Michael şi Magic.
Cam aşa a fost pentru mine cu plecarea în Filipine. Vorbeam în toamnă cu nişte prieteni despre cum ar fi să mergem undeva, departe, cam până în Filipine. Am râs şi am început să fim mai atenţi la biletele de avion pentru ţările calde, dar nu neapărat în zona aia. După ceva vreme, am auzit că cineva s-a mutat pe strada Manila. Iar apoi am văzut un fotoreportaj cu nişte bone filipineze. Apoi am dat peste albumul cuiva de pe Facebook cu poze din Palawan. Şi, într-un final, îmi bâzâie whatsapp-ul cu vestea că au apărut nişte bilete relativ ieftine. (am să detaliez într-un articol viitor cât a costat totul, dar credeţi-mă că e foarte accesibil).
În plus, o atracţie turistică importantă sunt Chocolate Hills. Astea sunt vreo 200 de dealuri conice, înconjurate de copaci la poale, dar pe care nu creşte decât iarbă. Toamna, iarba se usucă şi de aici numele. Interesant este ca Chocolate Hills se întind pe suprafaţa mai multor sate din provincia Bohol, printre care şi satul Carmen. Ciocolată – Carmen. Dacă nici ăsta nu e un semn…