Recomandare de film premiat la Cannes – Zvizdan, The High Sun

zvizdan

Zvizdan, în traducere englezească The High Sun, este cel mai recent film al regizorului croat Dalibor Matanic. L-am văzut la Cinema Studio, în cadrul Les Films de Cannes a Bucharest, într-o sală în care s-a plâns pe ascuns și s-a râs în hohote.

Simbolistica e năucitoare încă de la început, prin paralelele pe care le face regizorul. Trei povești de dragoste la distanță de 10 ani una de alta, începând cu 1991, descriu ce rămâne din viață, planuri și dragoste după ce trec ura etnică și războiul. Personajele principale sunt jucate de aceiași actori, în același loc, petrecute pe fondul conflictului croato-sârb și al rănilor lăsate de război în oameni și în țările lor.

Totul se petrece la granița sârbo-croată dintre două sate tipic balcanice, unde fiecare are propria înțelegere a războiului. În esență, mesajul e că celălalt – ieri frate – azi e dușman. Asta e o piedică în calea iubirii adolescentine, a prieteniei și, într-un final, a vieții.

Citește mai mult

Aferim! – dramă, istorie și umor negru pur românesc

aferimDacă Alecsandri, Sadoveanu, Creangă, Anton Pann și prietenii lor ar fi făcut un film despre robia țiganilor în Țara Românească, ar fi fost exact ca Aferim! al lui Radu Jude și Florin Lăzărescu.

De fapt, impresia de realism și autenticitate m-a prins prima. Și chiar dacă nu toate detaliile mărunte sunt din locul sau timpul potrivit, își găsesc loc foarte bine în poveste. Autenticitatea asta a însemnat muncă de documentare, culegere de povești, expresii, cântece și arhaisme, a însemnat filmare alb-negru pe peliculă de 35 mm, costume, și în general atenție la cele mai mici detalii.

Firul epic al filmului e despre sclavia țiganilor din Țara Românească, însă povestea face de fapt o paralelă între trecut și prezent. Zapciul Constandin (Teodor Corban) și fiul său, Ioniță (Mihai Comănoiu), pleacă în căutarea unui țigan rob, Carfin (Toma Cuzin) care fugise de la boierul său (Alexandru Dabija), după o aventură cu “cucoana” acestuia (Mihaela Sîrbu).

Citește mai mult

Vă invit să sărbătorim #ZiuaFericirii

poster-ziua-fericirii-01La fel ca pisicile sau Nutella, fericirea are o zi oficială trecută în calendar, chiar dacă ne bucurăm de ea în fiecare zi. Ziua Fericirii pică pe 20 martie, într-o vineri, conform deciziei ONU. Și pentru că este una dintre resursele care nu se epuizează dacă le oferim și altora, ci din contră, vă propun două feluri în care putem sărbători această zi.

În primul rând, vă invit la film. Pe 20 martie, de la ora 20.00, Institutul pentru Fericire aduce la Connect Hub filmul “Hector în căutarea fericirii”. Filmul e regizat de Peter Chelsom, care a făcut și Serendipity.

Din trailer pare genul de comedie haioasă și inspirațională, perfectă pentru un final de săptămână și un final de iarnă.

Citește mai mult

“De ce eu” – filmul curajos al lui Tudor Giurgiu

de ce euNoul film al lui Tudor Giurgiu, “De ce eu?”, m-a dus cu gândul la ingredientele marilor succese ale cinematografiei europene. Bazat pe cazul real al procurorului Cristian Panait, care s-a sinucis în urmă cu 13 ani, filmul abordează un subiect curajos – corupția la nivel înalt din Justiție – și o ipoteză controversată a morții procurorului.

Se îndepărtează destul de mult de stilul cadrelor extrem de lungi și de subiectul revoluției, două lucruri cam des întâlnite în filmele românești din ultima vreme, dar evită și stilul comercial de Hollywood. În schimb, cazul real al tânărului procuror (jucat de Emilian Oprea) aflat sub presiunea manipulărilor unor interese înalte în timp ce lucra la dosarul de corupție al procurorului orădean Alexandru Lele, va stârni o dezbatere interesantă, mai ales în contextul condamnărilor din ultima vreme.

Felul în care e realizat și dialogurile din film construiesc niște răsturnări de situație și niște momente de suspans care au nevoie de destul de multă atenție. Din păcate, am rămas cu impresia că am pierdut câteva detalii importante din cauza calității slabe a sunetului. Nu știu dacă filmul a fost de vină sau dotările sălii de la Palatul Copiilor, însă au fost destul de multe momente în care nu am auzit ce discutau personajele.

Citește mai mult

La cald, despre filmul 50 shades of Grey

Fifty-Shades-of-Grey-The-Movie-LoveweddingsngAm riscat. Am mers la 50 shades of Grey fără să fi citit cartea, fără să fi văzut trailerul și cu niște așteptări foarte scăzute după ce am văzut zeci de tipe citind cartea în metrou (două chiar pe ziua de azi) și zeci de articole, postere, spoilere.

Ce auzisem? Că e un film prost, de nota 3,3 pe IMDB (unde lumea dă note prea mari), cu scene explicite și violente. Că e un film pentru femei. Că e un fel de Nymphomaniac de rang mai jos. Ba chiar, într-un articol citit zilele trecute, autorul spunea “If your girlfriend asks you to go see this movie with her, get rid of her”. Cu toate astea, mă așteptam să aibă o doză fun. Niște glume inteligente, niște replici memorabile, niște situații încurcate sau măcar niște scene amuzante de iubire cu scandal la nivelul Hollywood.

Ce a fost, de fapt? Într-adevăr, filmul nu merită timpul, atenția și banii pe bilet. Cu toate astea, probabil o să-l vedeți, dintr-o curiozitate sadică de care Grey ar fi mândru. Eu trebuia să-l văd ca să mă pronunț, deși în mintea mea era noul Twilight, așa că m-am bucurat de invitația Nescafe Cappuccino la o vizionare VIP.

Citește mai mult

Jocul lui Ender: Carte vs film

Încep cu un disclaimer – de când mă ştiu am fugit de science fiction şi fantasy sau orice se mai aseamănă. Nu conta. Are o navă spaţială şi se întâmplă lucruri imaginare? Nu-mi place. Asta până am fost la cinema, la Jocul lui Ender, filmul care m-a convertit şi m-a convins să citesc şi cartea.

Filmul – are toate ingredientele unui film bun de aventură, cu acţiune ce se petrece într-un viitor ameninţat de o invazie extraterestră. Filmul merge mai degraba către transformarea lui Ender. Dintr-un copil de a cărui existenţă a fost comandată de autorităţi, ajunge eroul care salvează rasa umană şi previne un al treilea atac din partea gândacilor extratereştri. Calităţile, reacţiile şi chiar gândurile îi sunt urmărite permanent, până când ajunge candidatul cel mai potrivit pentru a conduce Şcoala de Luptă. E cel mai mic dintre 3 fraţi care reuşeşte să treacă prin Şcoala de Luptă, după ce sora Valentine şi fratele Peter au fost trimişi acasă.

Citește mai mult

Concurs: Invitatie la avanpremiera Brave

De pe 17 august, in cinematografe va rula animatia Brave, un film despre o printesa neinfricata si putin incapatanata. Filmul are nota 7,7 pe IMDB, iar dupa ce am vazut trailerul regret si mai tare ca nu pot sa ajung la avanpremiera. Imi e dor de o animatie buna, mai ales pentru ca restul celor lansate in ultima perioada m-au cam dezamagit.

Insa voi oferi invitatia mea dubla unuia dintre voi. Tot ce trebuie sa faceti este sa-mi povestiti o intamplare rebela din copilaria voastra zbuciumata, cand ati avut atat de mult curaj, incat si astazi isi mai amintesc rudele despre nazbatia voastra 🙂

Filmul va fi vizionat in avanpremiera miercuri, 8 august, in Cinema City Sun Plaza, de la ora 19.00. Ca sa fiti si voi acolo, lasati-mi raspunsul in comentarii pana miercuri dimineata, la ora 10.00. Dintre toate raspunsurile primite, voi trage la sorti unul, iar autorul va primi invitatia dubla.

Succes si vizionare placuta!

 

Felicitari, Alex O! Mergi la film.

Doua filme de weekend

Undeva la Palilula – Silviu Purcarete a lucrat ani buni la filmul asta si tot nu a reusit sa il scurteze la mai putin de 145 de minute. E cu siguranta cel mai ciudat film pe care l-am vazut de mult timp incoace.

E povestea unui tanar pediatru care ajunge, prin anii ’60, intr-un alt univers: Palilula, locul unde “numai aia sanatosi sunt bolnavi”.

Un amalgam de nebunie, umor, grotesc si foarte multe simboluri (poate chiar prea multe, daca urmaresti filmul din perspectiva lor). Mi-a placut combinatia asta extrema, aproape teatrala.

Citește mai mult

Bormasina, cel mai mare dusman al weekendului

Stiu ca e weekend si vi-l doriti cat mai linistit. Dar vecinii vostri posesori de bormasini nu sunt mereu constienti de asta. Ca sa intelegeti ce trece prin mintea unui om cu bormasina, dar si transformarea umana sub influenta acestei unelte, va recomand reportajul de mai jos.

E facut acum cativa ani de Viorel Ilisoi, ziarist la Jurnalul National, un om cu un simt al umorului rar intalnit. Enjoy! 🙂

 

Sasa, Grisa si Ion

Pentru ca asta nu-i vreme de iesit din casa, va las cu unul dintre scurtmetrajele mele preferate: “Sasa, Grisa si Ion”, al lui Igor Cobileanski, un tanar regizor si scenarist basarabean. Nu numai ca se potriveste cu peisajul de afara, dar e unul dintre exemplele in care executia e chiar mai buna decat poanta de la final. Si asta-i mare lucru, pentru ca poanta e savuroasa.

Are doar 10 minute, dar pe mine ma tine hipnotizata de fiecare data cand il vad. Daca va place, va recomand sa vedeti si celelalte scurtmetraje ale lui Cobileanski (mai ales Plictis si inspiratie si Cand se stinge lumina). Enjoy!

 

Primiti cu cutremurul?

N-am dormit bine azi noapte. A fost seara de karaoke in clubul de vizavi si s-a auzit numai Directia 5. Pe la 4 dimineata s-a lasat si cu bataie si sticle sparte. Pe la 5 a inceput sa circule tramvaiul. Fix pe sub capul meu, aflat la un metru de fereastra, aflata la 30 de metri de linia de tramvai. Unul se ducea: tudum-tudum-tudum si altul venea: tadam-tadam-tadam. Din cand in cand mai claxonau. Insistent. 

Citește mai mult