Recomandări – Trei filme premiate

lozuri

 

După o vară în care cred că n-am văzut mai mult de 2-3 filme la cinema, atât de slabă mi s-a părut oferta, parcă a venit momentul să compensez. E sezonul filmelor de festival, al premierelor românești și, din ce am apucat să văd până acum, a meritat așteptarea.

Azi îți recomand trei filme pe care, dacă încă nu ți le-a recomandat nimeni până acum, ori stai într-o peșteră, ori trebuie să schimbi grupul cu care ieși.

 

Două Lozuri

Primul ar fi Două lozuri, regizat de Paul Negoescu. A fost o mare surpriză pentru că nu m-am dus cu cine știe ce așteptări, însă mi-am dat seama că e mai mult decât o comedie cu o poantă bună, inspirată din Caragiale. Trei prieteni, tipologii diferite și bine conturate, câștigă la loto și apoi pornesc într-o misiune de recuperare a biletului pierdut.

Au fost scene absolut fantastice, cu momente de suspans calculate la secundă, jucate la perfecție, care au construit un umor savuros și rar. Nu vă dau spoilere, vă mai spun doar că e diferit de ce ați văzut în ultima vreme, așa cum bine spunea unul dintre actori – e filmul românesc în care nimeni nu mănâncă ciorbă în scene care durează câte 20 de minute. Și, ca un desert la final, pe lângă povestea banilor câștigați și pierduți, avem și deznodământul iubirii care câștigă în cele din urmă.

În primul weekend, Două Lozuri a bătut recordul de bilete vândute și încasări pentru un film românesc.

Citește mai mult

Patru filme bune de la Anonimul 2015

anonimul
Daca ma citesti de cel putin un an, atunci stii ca merg si scriu in fiecare vara de la Anonimul, festivalul de film independent de la Sfantu Gheorghe.
Dau povestea mai departe pentru ca iubesc locul (sunt subiectiva, sunt tulceanca), imi place festivalul si imi plac oamenii. Si ador borsul de peste al doamnei Adelina, la care mancam de cativa ani.
Anul trecut, complexul turistic de acolo a fost inchis, iar filmele s-au proiectat la Bucuresti. Asta nu m-a impiedicat sa-mi fac vacanta la Sfantu chiar in perioada festivalului, dar evident ca era mult mai putina lume, deci am avut parte de o saptamana linistita.
Dupa un an de pauza, ma asteptam ca anul asta Sf. Gheorghe sa fie asaltat de vizitatori insetati de plaja si filme. Poate din cauza vremii, poate din cauza transportului prost catre delta, la editia asta au venit mai putini oameni decat credeam.
Vacanta nu s-a suprapus la fix peste perioada festivalului, dar am apucat sa vad cateva filme, dintre care recomand patru:

Citește mai mult

Couchsurfing pentru filmmakerii de la NexT 2015

nextFestivalul de Film NexT e pe ultima sută de metri cu pregătirile. Va avea loc între 15-19 aprilie și, la fel ca anii trecuți, va cuprinde în competiție filme de scurt și mediu metraj.

Peste 100 de filme vor rula la câteva cinematografe și localuri din București – Cinema Studio, Cinema Pro, ICR, Elvira Popescu, Club Control, J’ai Bistrot, Cărturești și ArCuB.

Ca la majoritatea festivalurilor, vor veni și oamenii care au lucrat la aceste filme. Este vorba de regizori, sound directori și mulți alții, care sosesc din toată Europa și au nevoie de cazare.

Organizatorii festivalului au propus o idee de tipul couchsurfing și caută bucureșteni dispuși să îi găzduiască pentru una sau mai multe nopți. Argumentele sunt evidente – e low cost (adică no cost), are potențial de networking și cine știe ce idee măreață de film se poate naște la cafeaua de dimineață, dacă o bei cu cine trebuie 🙂

Mi se pare foarte interesantă ideea și chiar aș vrea să aflu dacă suntem suficient de deschiși încât să primim artiști străini în casă.

La schimb, organizatorii oferă intrare liberă la toate proiecțiile și petrecerile festivalului, precum și la un prânz cu invitații.

Ce ziceți, vă tentează?

Tot ce trebuie să faceți este să completați un formular de găzduire și să îl trimiteți până pe 31 martie.

Detalii aici

Interstellar și The Hunger Games – Mockingjay Part 1

InterstellarInterstellar și The Hunger Games- Mockingjay Part 1 sunt filmele despre care se vorbește cel mai mult zilele astea și pe care le-am văzut cu sala arhiplină.

La Interstellar, atât povestea, cât și imaginea sunt excepționale. Când lumea rămâne fără resurse, singurele două variante ale NASA sunt să găsească altă planetă cu condiții optime pentru viață unde să fie mutată toată populația globului, fie să recreeze viața din stadiul embrionar în locul în care descoperă că rasa umană o poate lua de la zero.

Citește mai mult

Doua filme spaniole premiate

Camino (2008) – E un film bun, dar trist. Genul care te socheaza. E facut dupa o poveste adevarata, a unei fetite crescuta intr-o familie foarte religioasa, din organizatia catolica Opus Dei. La 14 ani, Camino face cancer, iar tot ce abia apuca sa cunoasca despre lume e pus pe pauza. Cu o mama obsedata de control si de rugaciuni, care le-a ordonat viata tuturor celor din familie dupa propriile credinte, ea se straduieste din rasputeri sa isi traiasca ultimele clipe inchinand durerea lui Iisus. La fel ca in povestea reala, mama si sora fetei o incurajeaza sa sufere si sa se bucure ca moare. Acum, Alexia (numele real al personajului) este in proces de canonizare.

Citește mai mult

Ce filme vedem in weekend?

Office Space este unul dintre filmele alea pe care le revad de fiecare data cand n-am inspiratie si nu stiu la ce sa ma mai uit (categorie din care face parte si The Big Lebowski).

Chiar daca l-am vazut de n ori, inca ma face sa ma tavalesc de ras. E lansat in 1999, dar e inca foarte actual. Daca lucrati la corporatii, o sa va regasiti. Trei colegi care se satura de munca de la 9 la 5, de sefi idioti, colegi stresanti si imprimante care nu functioneaza decid sa se imbogateasca pe spatele companiei. Living the dream! Metoda e ingenioasa, dar nu tocmai legala 🙂

E un film cu glume bune si cu multe tipuri de umor, iar unele scene si replici o sa va ramana in minte for ever and ever. Are 7,9 pe IMDB, dar merita un 9 cu felicitari. Trailerul e mai jos.
Citește mai mult

Oamenii care n-au fost niciodata in Delta

Oamenii care n-au fost niciodata in Delta au impresia ca e greu de ajuns acolo. Da, varianta scurta a drumului Bucuresti-Sfantu Gheorghe (cu masina si cu nava rapida) se face in vreo 5 ore, iar varianta lunga (cu trenul si cu nava clasica) se face in de doua ori pe-atat. Dar si drumul pana la Mamaia dureaza 6 ore uneori.

Oamenii care n-au fost niciodata in Delta nu stiu ce-i aia o malasolca sau o scordolea ca la mama ei acasa. Sau ca la doamna Adelina, bucatareasa lipoveanca rea de gura.

Pentru 30 de lei de caciula, ii primeste pe turisti cu doua feluri traditionale de mancare, cu vin rosu fara pic de apa in el, plus pisici jucause cu nume sonore (Sofocle, Tilica) si conversatie, ca sa nu se plictiseasca musafirii. Sotul ei, domnul Emil, e pescar si e plecat de-acasa in timpul zilei. Dar daca il prindeti, va povesteste la fel de frumos despre evolutia turismului in Delta precum si despre efectele incalzirii globale la o crestere a temperaturii medii de peste doua grade Celsius. Probabil are un radio in barca si asculta conferintele de mediu in timp ce intinde plasele.

Citește mai mult

Trei filme de la Anonimul

Ce-mi place cel mai mult la festivalurile de film este ca pot sa vad si altceva in afara de filme de plastic americane. Iar Anonimul imi da ocazia sa vad ce se mai intampla in cinematografia mondiala si cum se mai fac filmele la altii. Asa am ajuns sa descopar in fiecare an cate unul-doua filme sau roluri extraordinare pe care le-am revazut cand m-am intors in Bucuresti.

Anul asta am fost harnica. Abia a inceput festivalul, iar eu am vazut deja trei dintre cele sapte lungmetraje si vreo 5 scurtmetraje dintre cele 49. Daca iau in calcul faptul ca vazusem deja “Toata lumea din familia noastra“, pot sa zic ca am vazut chiar patru lungmetraje.

Citește mai mult

Anonimul, anonima

De cinci ani incoace, singura certitudine a vacantelor mele e Festivalul Anonimul, de la Sfantu Gheorghe. Prima data cand am ajuns acolo nu mi-a venit sa cred ca un astfel de loc exista in Romania si e chiar la mine acasa, in Delta. In anul urmator mi-am adus si prietenii, iar de atunci, o data pe an, ne strangem din toate orasele in care locuim si “ne vedem la Sfantu”.

De ce mi-e atat de drag locul asta? Trebuie sa mergeti acolo ca sa intelegeti. E un fel de Vama mai mare, mai curata si cu oameni mai de calitate. Zilele sunt pentru plaja, iar noptile sunt pentru filmele vazute cu picioarele in nisip, berea rece in mana si prietenii alaturi.

Sfantu Gheorghe este unul dintre putinele locuri din tara unde am vazut cu ochii mei ce inseamna turismul local pentru un satuc sarac si izolat. In 2008, cand am ajuns prima data acolo, n-aveai unde sa te cazezi in afara de camping sau complexul hotelier de alaturi. Satenii erau confuzi cand vedeau invazia de oameni coborand de pe nave la debarcader, iar vizitatorii erau putini si de cea mai buna calitate.

Citește mai mult

Doua filme de weekend

Azi am sa va recomand doua filme numai bune pentru weekend – unul e un horror mai vechi, din 2008, iar celalalt e nou si mai introspectiv.

Martyrs – e cel mai de groaza film de groaza pe care l-am vazut vreodata. Nu e genul cu prea mult suspans, ci cu foarte multa suferinta provocata de niste minti bolnave. Nu stiu daca rezistati pana la final. Eu am rezistat cu greu, iar in noaptea aia am visat ca sugrumam o pisica. Merge pentru senzatii tari, dar daca ramaneti cu sechele, sa nu ziceti ca nu v-am zis. E un film bun si e musai sa il vedeti daca va place genul (eu deocamdata n-am de gand sa il vad a doua oara).


 

Seeking a friend for the end of the world – tocmai a aparut in cinematografe si mi-a placut mult. E despre cum decurge viata atunci cand stii ca in cateva zile vine sfarsitul lumii si nu mai ramane nimic. In rolurile principale sunt Keira Knightley si Steve Carell si recunosc ca imi era dor sa o vad pe Keira intr-un rol diferit fata de cele din ultimii ani. Are si cateva scene foarte comice, mai ales cele in care vezi ca pentru unii viata continua ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, iar ceilalti simt nevoia sa traiasca la maximum ultimele zile si sa faca tot ce n-au facut in restul vietii.

IMDB incadreaza filmul si la romance si ii da nota 7,2. Pentru mine, povestea de dragoste a ramas pe locul doi. Mai interesant mi s-a parut ca te face sa te intrebi cum ti-ai petrece ultimele zile si cu cine. Iar apoi sa te gandesti inca o data si sa-ti dai seama daca raspunsurile tale sunt cu adevarat sincere si sunt exact ceea ce ai alege daca ai fi in situatia celor doua personaje principale. E un film care te face sa iti construiesti mai multe scenarii de final posibil, dar abia cand vezi care dintre ele a fost mai aproape de realitate iti dai seama ce idee vrea sa scoata in fata.

Scurtmetrajul de weekend

Pentru ca v-au placut primele doua scurtmetraje pe care vi le-am recomandat weekendurile trecute, va mai dau si azi unul. E mai vechi si destul de cunoscut, dar o sa descoperiti in el o lectie de copywriting pe care o puteti aplica oricand, in viata de zi cu zi.

 

“The story of a sign” a fost premiat la Cannes in 2008.