Când am cunoscut-o pe Mihaela Noroc, la un vin fiert la Lente, mi-am dat seama că nu stă prea mult într-un loc. Setea ei de descoperire o purtase deja prin cele mai frumoase locuri ale globului. Îmi vorbea cu pasiune despre Asia, orașe aglomerate, plaje paradisiace și oameni surprinzători, iar eu îmi făceam deja o hartă și un plan în minte în timp ce o ascultam.
Nu a trecut mult și mi-a scris despre Atlasul Frumuseții, pe care voia să îl înceapă cu ajutorul unui sponsor. I-am dat câteva sugestii, însă nimeni nu a susținut-o la început. Când au început să apară primele fotografii, însă, n-am văzut niciun nume de brand, niciun “susținut de…”, “proiect realizat cu ajutorul …”. Mihaela era pe cont propriu.
Asta a însemnat să se descurce cu propriul buget și, uneori, să stea în condiții mult inferioare frumuseții pe care o vedeți în fotografiile ei. E normal, ați putea spune. Oricui îi vine o idee și crede suficient în ea n-are decât să se descurce. Însă în cazul unui proiect de o asemenea amploare, despre care au scris cele mai citite și mai apreciate publicații din lume, a fost o oportunitate pierdută de orice brand care s-ar f potrivit cu ideea proiectului, ar fi putut să ajute și nu a făcut-o.
“Ideea proiectul s-a nascut în Etiopia, în luna ianuarie a lui 2013. De câțiva ani, eu și soțul meu faceam cel puțin o călătorie mai lungă în afara Europei, în fiecare iarnă. Toate economiile pe care le strangeam, le investeam in aceste voiaje cu buget redus, pe cont propriu si cu rucsacul in spate. Etiopia a fost o revelatie pentru mine, ca fotograf. Acolo am descoperit cele mai interesante chipuri feminine pe care le văzusem vreodată. Femeile etiopiene sunt delicate și pline de feminitate, deși trăiesc la fel ca acum câteva sute de ani.”, povestește Mihaela.
