Hrișca este un adevărat aliment minune pentru mine. Chiar dacă abia de vreo 3-4 ani o consum mai des, e ceva la care nu cred că aș putea renunța. În România se găsește în special la magazinele cu produse naturiste sau pe rafturile cu produse sănătoase și bio ale magazinelor, deși în alte țări, cum ar fi Republica Moldova, orice gospodină care se respectă are un stash de hrișcă în casă pentru orice eventualitate.
Hrișca este o pseudocereală amidonoasă care se gătește și se comportă ca orezul. Se fierbe o parte hrișcă în două părți apă sau, dacă nu ai chef să aștepți să se fiarbă, o poți pune la hidratat în apă timp de câteva ore (5-6). Mai există și fulgi de hrișcă, uscați, pe care îi poți consuma ca pe fulgii de orice altă cereală populară la micul dejun.
Gustul ei e unul destul de pronunțat și specific. E genul de gust love it or hate it. And I totally love it. Dacă ești precaut, e bine să știi că în combinațile potrivite, hrișca împrumută din gustul ingredientelor adăugate. Poate nu în aceeași măsură precum orezul sau quinoa, dar condimentele potrivite fac minuni.
