“Nu esti sanatoasa!”, mi-a zis mama cand, la frumoasa varsta de 14 ani, i-am prezentat oficial hotararea mea de a merge la Liceul Militar din Breaza.
Pana la urma, din punct de vedere al curiculei, liceul militar e un liceu ca oricare altul, cu ceva mai mult sport in programa si doua ore pe saptamana de pregatire militara. Ce daca-i la 350 de kilometri de casa? Diferentele majore sunt altele: stai 24 de ore din 24 cu colegii si esti incurajat cu adevarat sa inveti si sa faci sport. In plus, inveti sa primesti, sa executi si sa dai ordine. Insa tot ce face sistemul ala sa mearga este programul. Totul se face la program si toata lumea cunoaste programul, de la elevul speriat de anul I, cu bereta stramba si pntalonii prea largi, si pana la ofiterul cu cea mai stridenta voce.
Conform programului, ziua incepe la 06:00 cu desteptarea data de planton, care trece prin toate camerele de pe coridor si aprinde brusc lumina. Ingrata datorie. Si aducatoare a unui potop de papuci si blesteme in directia vinovatului. De la 06.10, in program e trecuta inviorarea. Oricine a petrecut o zi in liceul militar stie ca programul va fi acelasi pentru tot restul zilelor (lucratoare). Pauza mare e intotdeauna la 11:20, studiul obligatoriu incepe la 17.30, iar apelul de seara e mereu la 20:30. Pana si baia se face la program.
Citește mai mult
